Sistemul electoral pentru europarlamentare 21

Commentaires

Transcription

Sistemul electoral pentru europarlamentare 21
Sistemul electoral pentru
europarlamentare: soluţia de compromis
& criterii pentru eurodeputaţi
Autor: Ciprian Ciucu
Contribuţii: Laura Bretea, Cristina Stănculescu, Dan Dumitrescu
Policy brief nr. 21
Un proiect finanțat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile
Susținut de:
Sponsorizat de:
Cuprins
Preambul ..........................................................................................
3
Limitări ale sistemelor electorale pentru alegerile
europarlamentare ................................................................... .......
4
Sisteme de vot posibile .................................................................
5
Sistemele de vot folosite în Uniunea Europeană ...................
6
Candidaturi independente ...........................................................
7
Pragul electoral și bariere în calea candidaturilor ...............
8
Propunerile curente de reformă dezbătute în Parlamentul
European ...........................................................................................
9
Cel mai bun sistem electoral pentru România ........................
13
Profilul unui bun europarlamentar ...........................................
16
Abrevireri
AEP
-
Autoritatea Electorală Permanentă
CAC
-
Comisia de Afaceri Constituționale
CE
-
Comisia Europeană
CRPE
-
Centrul Român de Politici Europene
MPE
-
Membru al Parlamentului European
PE
-
Parlamentul European
SM
-
Stat(e) Membru(e)
UE
-
Uniunea Europeană
VUT
-
Vot Unic Transferabil
VPOp
-
Vot Preferenţial Opţional
VPOb
-
Vot Preferenţial Obligatoriu
2
Preambul
Alegerile Europene din luna mai 2014 vor avea o însemnătate politică crescută –
practic vor deschide un nou ciclu electoral – dar vor continua să fie neinteresante
pentru eletoratul român în cazul în care dezbaterea va urma scenariul din anul
2009. Dacă vom păstra același sistem electoral, și probabil că-l vom păstra, partidele
vor veni cu liste de candidați care vor răspunde exclusiv nevoilor lor interne de
recompensare şi de împărțire a funcțiilor. Astfel, șefii de partide vor monopoliza
decizia cu privire la cine ar trebui să ne reprezinte în Parlamentul European: în
sistemul actual se votează o listă de partid iar ultimul loc eligibil este dat de
performanța în alegeri a partidului. Procesul este neinteresant și necompetitiv: din
moment ce performanța din alegeri se poate relativ ușor anticipa cu ajutorul
instrumentelor sociologice care indică destul de precis astăzi intenția de vot,
motivaţi să facă campanie electorală și să vină cu o platformă politică competitivă
sunt doar unul sau doi candidați, cei care au incertitudinea că vor fi aleși sau nu.
Candidații de pe primele locuri (cele eligibile) și cei de pe ultimile locuri (cele
neeligibile) nu sunt determinaţi să facă prea multă campanie pentru că își stiu
poziția asigurată sau fără șanse.
În România, ca și în majoritatea Statelor Membre (SM), dezamăgirea față de sistemul
politic intern are o influență majoră asupra prezenței la vot și asupra temelor de
campanie, alegerile oferind prilejul de a taxa (contra)performanța guvernelor
naționale. Totuși, acest eveniment democratic oferă prilejul întregii societăți
româneşti de a discuta mai mult despre proiectul politic european, moment ce nu
trebuie ratat și care are nevoie de dezbateri relevante despre viitorul comun al
Statelor Membre.
Pentru noi alegerile europene sunt importante datorită caracterului lor formativ. Cu
toate că mai este puțin timp până la alegerile din mai 2014, tema alegerilor
europene nu și-a făcut loc pe agenda dezbaterilor publice. Am încercat în cadrul
proiectului nostru1 să facem o hartă a opțiunilor politice pe acestă temă, lucru care
s-a dovedit aproape imposibil deoarece partidele nu au opțiuni cu privire la acest
subiect. Am obținut în schimb opinii individuale exprimate de diverși politicieni dar
nu poziții oficiale.
Tema sistemului de vot pentru alegerile europarlamentare și-a făcut până în acest
moment apariția mai mult sporadic în spațiul public, majoritatea inițiativelor
apraținând Centrului Român de Politici Europene. Acest lucru este explicabil
deoarece tema noastră s-a aflat în concurență cu teme de reformă mai importante și
1
Alegeri europene cu adevărat democratice: http://alegerieu.ro/proiectul/
3
cu un leadership politic asumat clar (inclusiv prin programul de guvernare) cum ar
fi schimbarea Constituției și Regionalizarea și Descentralizarea Administrativă.
Pe de altă parte, alegerile europarlamentare sunt privite ca parte a unei reforme
electorale mai ample, ce ar urma să revină pe agenda legislativului și executivului
după ce procesele de modificare a constituției și de regionalizare-decentralizare vor
fi fost finalizate.
Limitări ale sistemelor electorale pentru alegerile
europarlamentare
Nu există un sistem de vot unic adoptat la nivelul Uniunii Europene (UE) și, în acest
context, cele mai multe dintre Statele Membre practică sisteme electorale
competitive, în care candidații au posibilitatea de a-și prezenta ofertele electorale
diferențiat.
Fiecare Stat Membru este liber să-și aleagă propriul sistem electoral pentru alegerile
europarlamentare în limita următoarelor constrângeri2:




Să fie un sistem proporțional (în care numărul de locuri câștigate de un
partid politic să fie proporțional cu numărul de voturi primite);
Să fie organizat sub formă de listă de partid sau sub forma de vot unic
transferabil;
Pot fi organizate mai multe circumscripții pe țară dacă această împărțire nu
va afecta proporționalitatea rezultatelor alegerilor;
Pragul electoral nu poate fi mai mare de 5 procente.
Constrângerile de mai sus decurg din necesitatea PE de a concilia două exigențe
parțial divergente: (1) reprezentarea minorităților (recomandă un sistem de vot
proporțional) și (2) funcționarea pe bază de familii politice orientate ideologic
(trebuie evitată fragmentarea excesivă). Al doilea deziderat poate fi atins prin
impunerea unor bariere/filtre în momentul depunerii candidaturilor.
În acest moment România practică un sistem electoral proporțional cu listă de
partid închisă (lista este blocată iar candidații sunt aleși în ordinea hotărâtă de
partid), cu o singură circumscripție (întreaga țară este o circumscripție) și cu un
prag electoral (maxim admis) de 5% din totalul voturilor valabil exprimate la nivel
naţional.
Act concerning the election of the Members of the European Parliament by direct universal suffrage of 20
September 1976 (1976 Elections Act)
2
4
Sisteme de vot posibile
Sistemul de vot proporțional bazat pe lista de partid presupune alegerea unui
număr multiplu de candidați de pe o singură listă electorală. Lista de partid poate fi
închisă, deschisă sau semideschisă. La acesta se adaugă sistemul de vot unic
transferabil. Lăsând la o parte sistemul actual (lista închisă - partidul fixează
ordinea candidațior pe listă iar aceștia sunt aleși în funcție de scorul electoral al
partidului) opţiunile pe care le avem sunt următoarele:
1) Lista deschisă (vot preferențial obligatoriu) presupune că alegătorii
sunt obligați să așeze candidații pe listă în ordinea preferințelor lor (mai
exact, ordinea candidaților pe listă rezultă din votul celor care optează pentru
partidul respectiv). Inițial, candidații pot fi puși pe listă în ordine alfabetică
sau în urma tragerii la sorți. În marea majoritate a țărilor în care se practică
acest sistem, varianta folosită presupune ca fiecare alegător să voteze unul
sau mai mulți candidați de pe listă, acordându-le voturi "egale" (numărul de
voturi pe care îl are la dispoziție fiecare alegător depinde de magnitudinea
circumscripției, numărul maxim fiind 6). În final, ordinea candidaților de pe
acea listă este stabilită în funcție de numărul de voturi "individuale" primite de
fiecare candidat în parte.
(2) Lista semideschisă (vot preferențial opțional) presupune că partidul
stabilește ordinea candidaților pe listă, dar alegătorii au posibilitatea de a-și
vota preferatul și de a-l „urca” pe listă, pe locurile fruntaşe. Astfel, avem o
ordine prestabilită dar şi posibilitatea de a acorda un vot unui candidat aflat pe
una dintre poziţii. În cazul în care candidatul preferat obţine un anumit
barem, să spunem de 10%, de 15% sau de 20% el poate „strica” ordinea
partidului şi avansa pe o poziţie mai bună. Baremul stabilit ar putea fi egal şi
cu coeficientul electoral, care exprimă numărul de voturi necesare obţinerii
unui mandat. Acesta se obţine împărţind numărul de voturi valabil exprimate
la numărul de mandate disponibile.
(3) Vot unic transferabil poate fi folosit eficient doar în circumscripţiile cu
un număr relativ mic (3 - 5) de locuri de atribuit. Candidaturile sunt
individuale, fiecare alegător trebuie să claseze candidaţii din circumscripţia
electorală în ordinea preferinţei, putând include, în propriul „clasament”,
candidaţi reprezentând partide diferite (de pe liste electorale diferite). Toţi
candidaţii care au atins coeficientul electoral sunt declaraţi aleşi. Dacă un
candidat a depăşit coeficientul, voturile suplimentare se împart între restul
candidaţilor conform scorurilor următoare. Dacă în urma numărării voturilor
niciun candidat nu a obţinut un număr de voturi egal cu coeficientul şi au mai
rămas locuri de acordat, se elimină candidatul de pe ultimul loc, repartizânduse voturile sale între ceilalţi candidaţi, ţinând seama de preferinţele următoare
5
(de pe buletinele candidatului eliminat). În acest sistem se pot pierde voturi
(care devin netransferabile), deoarece alegătorii nu sunt obligaţi să indice mai
mult de o preferinţă, pentru ca buletinele să rămână valabile. Dacă, în final,
rămân numai doi candidaţi pentru un loc, îl primeşte acela care are mai multe
voturi repartizate, chiar dacă nu atinge coeficientul.
Sistemele de vot folosite în Uniunea Europeană
Sistemele de vot folosite în cele 27 țări europene diferă de la stat la stat, atât în ceea
ce privește modul de alocare a mandatelor între candidați, cât și în ceea ce privește
capacitatea cetățeanului de a decide ce candidat este ales. În acest moment există
patru variante diferite practicate de către SM (descrise anterior).
Prezentăm comparativ3 în tabelul de mai jos situația din cele 27 de State Membre4.
Stat Membru
1.
Austria
Belgia
2.
3
NR.
Circumscripții
Vot pe listă
închisă
1
3 colegii
lingvistice si 4
circumscripții
3.
Bulgaria
Cipru
4.
Cehia
5.
Danemarca
6.
Estonia
7.
Finlanda
8.
Franța
9.
Germania
10.
Grecia
11.
Ungaria
12.
Irlanda
13.
1
1
1
1
1
1
8
1
1
1
4
14.
Italia
Letonia
15.
Lituania
16.
Luxemburg
17.
5
1
1
1
Malta
18.
1
Vot
preferențial
*
Distribuirea
mandatelor
Prag
electoral


D’Hondt
D’Hondt
4%
Nu

Hare-Niemeyer
D’Hondt/Droop
D’Hondt
D’Hondt
D’Hondt
D’Hondt
D’Hondt
Sainte-Lague
Hare
D’Hondt
Vot
Unic
Transferabil
Hare
Sainte-Lague
Hare-Niemeyer
Nu
Nu
5%
Nu
Nu
Nu
5%
5%
3%
5%
Nu















D’Hondt/HagenbachBischoff
Vot
Unic
Nu
Nu
5%
Nu
Nu
Tabel comparativ realizat pe baza anexei 5 a raportului draft ANNEX V - European Parliament: Current Electoral
Practice in Member States PARLAMENTUL EUROPEAN, Comisia pentru Afaceri Constituţionale,
4
Fără Croaţia, care nu adoptase un sistem la data apariţiei acestui studiu.
6
19.
Olanda
Polonia
20.
1
13
21.
Portugalia
România
22.
Slovacia
23.
Slovenia
24.
Spania
25.
Suedia
26.
1
1
1
1
1
1


27.
Regatul
Unit
al
Marii
Britanii
12
 (Marea
Britanie)





 (Irlanda de
Nord)
Transferabil
D’Hondt
D’Hondt/HareNiemeyer
D’Hondt
D’Hondt
Droop
D’Hondt
D’Hondt
Sainte-Lague
MB - D’Hondt
Irlanda de Nord – VUT
Nu
5%
Nu
5%
5%
4%
Nu
Partid 5%
Indep 4%
Nu
*(competitiv - lista deschisă, semideschisă, vot unic transferabil)
Din tabelul de mai sus rezultă următoarele:
 19 din 27 de SM practică un sistem cu o singură circumscripție electorală;
 12 nu practică sistemul de vot preferențial (și competitiv) în timp ce 15 îl
practică (am bifat Marea Britanie cu ambele sisteme, vezi în tabel); De
remarcat că 3 state – Irlanda, Malta, Marea Britanie (în Irlanda de Nord)
practică sistemul de vot unic transferabil;
 15 State Membre nu impun praguri electorale în timp ce 12 impun, dintre
care 9 optează pentru varianta cea mai mare permisă, 5%.
 Cea mai răspândită metodă de distribuire a mandatelor este metoda
D’Hondt (în 14 state), urmată de diverse alte combinații.
Candidaturi independente
În momentul de față, conform articolului 1215, poate candida ca independent
cetăţeanul român sau cetăţeanul altui stat membru al Uniunii Europene care are
dreptul de a fi ales şi este susţinut de cel puţin 100.000 de alegători. Nu se pot
depune liste de candidaţi independenţi.
Pentru ca un candidat independent să poată obține un mandat, acesta trebuie aibă
un scor electoral egal sau mai mare cu coeficientul electoral.
5
Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, cu modificările şi
completările ulterioare
7
România nu interzice candidaturile independente dar le face viața grea acelora care
se încumetă la un astfel de demers. Raportându-ne la nivelul de participare la
alegerile europarlamentare din anul 2009, un candidat independent a trebuit să
strângă 100.000 de semnături și ar fi avut nevoie de 120.000 de voturi (coeficientul
electoral) pentru a deveni europarlamentar. Evident, aceasta este o aberație logică,
procentul de semnături necesar pentru a participa ar trebui să fie mult mai mic
raportat la numărul de voturi necesare.
O piedică semnificativă evidenţiată de un politician6 care vrea să-şi depună
candidatura pentru PE ca independent este dată de faptul că forma listelor de
semnături de susţinere este publicată de către Guvern cu doar o lună înainte de data
alegerilor. Astfel, orice candidat independent care doreşte să strângă semnături din
timp nu poate face acest lucru deoarece nu poate intui forma listei agreată de
Guvern (cu elemente de identificare specifice) şi riscă invalidarea de către
Autoritatea Electorală Permanentă a întregului efort.
Pragul electoral și bariere în calea candidaturilor
Experiența europeană la acest capitol este cât se poate de diversă, statele membre
neurmând practici unitare, acestea fiind rezultatul propriei tradiţii electorale. Am
identificat în principal două categorii de bariere (sau filtre, acolo unde pot fi depășite
cu un efort rezonabil). Trebuie menționat și faptul că unele state membre pur și
simplu nu acceptă candidați independenți pentru aceste alegeri.
Pragul electoral
Pragul electoral este folosit pentru a evita o mare dispersie a voturilor. Deoarece
afectează proporționalitatea voturilor, nu este acceptat un prag electoral mai mare
de 5%. O treime (nouă) din Statele Membre practică pragul electoral maxim admis
(printre care Germania, Franța sau Polonia), în total 12 SM impun praguri electorale
de peste 3%. De remarcat că majoritatea SM (15 state) nu practică pragul electoral.
Semnături necesare
Aici practica SM este cât se poate de diversă. Există state care nu impun niciun fel de
condiții (Suedia) și state care impun condiții extrem de restrictive, cum este
România. În România, pentru ca un candidat independent să-și depună candidatura
are nevoie de 100.000 de semnături, în timp ce un partid politic pentru a-și depune
lista de candidați are nevoie de 200.000. Cele mai multe state membre nu impun
astfel de limitări sau dacă o fac, solicită 3.000, 5.000, 10.000 de semnături.
6
Erwin Albu, 21 iunie 2013
8
Selectăm în tabelul de mai jos cele mai restrictive condiții la depunerea candidaturilor.
Stat Membru
Semnături necesare depunerii
candidaturilor independente
Semnături necesare
partidelor
Număr de
locuitori

România
100.000
200.000
19.000.000

Danemarca
nu permite
 71.500
5.600.000

Ungaria
20.000
20.000
10.000.000

Italia
30.000
nu solicită
60.000.000

Spania
nu permite
15.000
47.000.000
Propunerile curente de reformă dezbătute în Parlamentul
European
Dezbaterile pe tema sistemului electoral din România trebuie să fie consonante şi
atente la dezbaterea dedicată acestui subiect din cadrul Parlamentului European. O
posibilă reformă - în direcţii opuse cu ceea ce se preconizează pentru viitor că va fi
decis de către PE - ar fi inutilă deşi valoarea de experiment a acesteia ar putea să fie
apreciată de toată lumea. Pe de altă parte, refoma electorală este o temă care
avansează greoi (zeci de ani) schimbări putând fi posibile, cel mai repede, în viitorul
ciclu electoral.
În prezent, sistemul politic european este în continuare acerb criticat pentru
deficitul său democratic, iar ochii celor care îşi doresc corectarea acestuia s-au
întors adesea către alegerile europene. Nemulţumirile faţă de acestea se datorează
faptului că sunt dominate încă de dezbaterile politice naţionale, iar participarea
electorilor este una scăzută.
Pentru a palia aceste probleme, Parlamentul European şi-a continuat reflecţia
asupra scrutinului european la nivelul Comisiei de Afaceri Constituționale (CAC) din
PE. Rolul central în acest proces îi revine raportorului pe această chestiune, care
este în prezent Andrew Duff, Membru al Parlamentului European (MEP) englez,
liberal, membru al grupului federaliștilor europeni. Acesta este până în prezent
9
autorul a trei rapoarte. Primele două (20087, 20108) sondează opinia Parlamentului
European și a Statelor Membre cu privire la o posibilă reformă electorală, lansând
idei novatoare și controversate, dar şi readucând în discuție idei prezente în
dezbatere de mai mult de 40 de ani.
Pornind de la reacţiile la aceste două versiuni, Andrew Duff a realizat un al treilea
raport, în 2012, în încercarea de a obține un consens între grupurile politice din
Parlamentul European. Deși un compromis părea posibil pe o serie de propuneri,
între care introducerea unui scrutin în baza unei circumscripții transnaționale,
raportul a fost retras de pe ordinea de zi a sesiunii plenare din martie a
Parlamentului European pentru a nu fi respins. În prezent, doar trei propuneri
avansate de Andrew Duff au câștigat aprobarea Parlamentului European, propuneri
care nu au mize reale şi care au fost detalitate anterior9. O serie de alte propuneri
sunt încă în căutarea consensului politic.
Pentru alegeri mai europene - o listă transnațională
Între acestea se numără şi propunerea principală a rapoartelor lui Andrew Duff
care este legată de introducerea unui nou tip de scrutin prin care cetățenii să-și
exprime opțiunea electorală prin liste semi-deschise, formate din candidați din mai
multe țări europene.
Electorul ar avea astfel două voturi pe care lear exprima pe două buletine de vot diferite: un
vot pentru MPE național (clasic) și un vot
pentru o listă formată din candidații a cel
puțin nouă țări, prezentată de unul dintre
partidele europene. Astfel, cei 25 de
parlamentari suplimentari, aleși pe aceste liste,
nu ar reprezenta doar interesele unei arii
geografice (regiune sau stat), ci interesele
cetățenilor europeni.
Noua circumscripție transnațională
propusă de Andrew Duff înseamnă că
alegătorul are două buletine de vot
diferite prin care exprimă două voturi:
 Un vot pentru MPE naționali
(clasic)
 Un vot pentru o listă formată
din candidați din cel puțin
nouă SM, prezentată de unul
dintre partidele europene.
Federaliștii au aplaudat această adaptare a unei idei mai vechi, însă foarte puțini
experți au considerat că propunerea are șanse de reușită. Argumentele criticilor
acestui sistem susţin că:
7
Raport
Andrew
Duff
2008
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=//EP//NONSGML+COMPARL+PE-412.180+02+DOC+PDF+V0//EN&language=EN
8
Raport
Andrew
Duff
2010
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=//EP//NONSGML+COMPARL+PE-440.210+03+DOC+PDF+V0//EN&language=EN
9
Alegerile europene, două instantanee: Dezbaterea europeană si Dezbaterea națională, CRPE Policy
Brief no. 19, Autori: Laura Bretea, Cristina Stănculescu, Ciprian Ciucu
10
 25 de MPE ar fi aleși de mai mulți cetățeni decât MPE naționali, bucurânduse de mai multă legitimitate;
 prevederea ar crea inegalitate între MPE și apariția a două clase de MPE –
cei europeni și cei naționali;
 există riscul ca în aceste alegeri să se prezinte candidați cunoscuți în
Uniune, dar fără competențele necesare pentru postul de MPE10 ;
 listele transnaționale, formate din candidați din minim nouă State Membre
dezavantajează țările mici.
Pentru o legătură mai strânsă între MEP şi cetăţeni - introducerea votului
preferențial
Primele două rapoarte Duff propuneau “să se permită alegătorilor să voteze pentru
o listă de partid sau un candidat individual – de pe o listă preferențială semi –
deschisă”. Parlamentul European oscilează încă din anii ’60 între avantajele
sistemului proporțional și cele ale unui sistem mixt, care să combine
proporționalitate și exprimarea preferinței alegătorului pentru unul sau mai mulți
candidați. Propunerea este încă foarte vagă, pentru că există diverse modele de liste
semi-deschise, însă se poate reține ideea de a introduce o componentă preferențială
printre constrângerile pe care trebuie să le respecte formulele electorale naționale
pentru alegerile europene11.
Andrew Duff se inspiră din studiul profesorului Simon Hix, care în 2008 propunea
folosirea unui buletin de vot cu listă deschisă pentru alegerile din toate Statele
Membre. Astfel, MPE ar fi aleși în circumscripții de mărimi relativ mici, din liste
deschise, din care alegătorii ar putea alege candidați (din partide diferite, sau din
același partid), în loc să aleagă între liste de politicieni pre-clasați, așa cum se
întâmplă în sistemul cu listă închisă.
Pentru politizare - întărirea partidelor politice europene
Pentru a europeniza mai mult alegerile europene, în paralel cu eforturile de
reformare a formulei electorale, au fost inițiate propuneri ce vizează politizarea
Uniunii. Se doreşte astfel întărirea sistemul de partide europene, dar şi conectarea
rezultatului scrutinului european de alegere a Preşedintelui Comisei Europene.
10
Euractiv, 14 Octombrie 2008, Expert: Time to free EU elections from national straitjackets
http://www.euractiv.com/eu-elections/expert-time-free-eu-elections-national-straitjackets/article176269
11 Vezi pagina 4 din Policy memo 34 CRPE - România are nevoie de sistem electoral competitiv
pentru europarlamentare
11
Reglementările privind partidele politice sunt o parte importantă a sistemului
electoral, însă, în ciuda dezvoltării unei formule electorale „unitare”, uniformizarea
prevederilor privind partidelor politice nu a urmat progresele făcute în jurul
formulei electorale. Partidele europene sunt reglementate doar din 200312, iar rolul
lor este foarte redus. Denumirea de „partid” atribuită acestor organizaţii a fost de
altfel criticată de nenumărate ori, căci acestea sunt formate din partide naţionale şi
nu din membri individuali; nu au o legătură directă cu funcţii legislative sau
executive; nu au electori proprii; au o structură organizaţională slabă şi resurse
financiare reduse. Acestea sunt de altfel mult mai puţin cunoscute decât grupurile
din Parlamentul European, fiind absente din dezbaterile politice naţionale şi chiar
europene13.
Pentru întărirea acestor organizaţii se prefigurează o serie de soluţii precum o
finanţare mai substanţială, o reglementare mai puţin restrictivă a utilizării
resurselor financiare (în prezent partidele politice europene nu pot finanţa
campaniile partidelor naţionale pentru alegerile europene), acceptarea de membrii
individuali de către toate aceste organizaţii precum şi implicarea acestora în viaţa
internă a partidului (prin intermediul unor alegeri primare, spre exemplu, care ar
putea conduce la desemnarea unui candidat pentru Preşedenţia Comisiei
Europene).
Partidele politice europene ar fi obligate să-și afișeze logo-ul pe buletinele de vot din
Statele Membre, ceea ce ar permite alegătorilor să facă legătura între MPE și grupul
parlamentar din care face parte în Parlamentul European. Alegătorii ar putea avea
mai multe informații pentru genul de politici pentru care votează și celelalte partide
naționale care fac parte din partidul european ales. De asemenea, partidele
europene și-ar putea crea în statele membre o identitate diferită de cea a partidului
național. Avantajul este că implementarea acestei propuneri este simplă și nu
presupune modificări constituționale, cum este cazul altor inițiative.
Pentru politizare - un rol mai important pentru Parlamentul European în alegerea
persoanelor din pozițiile cheie din instituțiile europene
Ideea care pare să aibă suportul majorităţii Parlamentului este ca acesta să aleagă
Președintele Comisiei Europene. Fiecare partid politic european va anunța în avans
candidatul său pentru Președinția Comisiei, iar acesta sau aceasta se va implica activ
în campania electorală pentru alegerile europene. Astfel, MPE speră că această
Reglementarea 2004/2003 privind partidele politice și regulile lor de finanțare:
http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/institutions_bodies_and_agencies/l33315_
en.htm
13 Cristina Stănculescu, « Les partis politiques européens : les grands absents de la politique
européenne », RJEA, vol.1, 2012,
http://www.ier.ro/documente/rjea_vol12_no1/RJEA_2012_vol12_no1_Les_partis_politiques_europ%C3
%83%C2%A9ens.pdf
12
12
personalizare a campaniei va crește interesul alegătorilor și că Președintele
Comisiei va câștiga în legitimitate.
Personalizarea campaniei electorale poate avea beneficii directe în locurile unde e
nevoie de schimbare – în absența de la vot și în europenizarea dezbaterii.
Parlamentul susține această idee pentru că îi permite alegerea Președintelui
Comisiei – ceea ce crește reprezentativitatea cetățenilor în instituțiile europene.
Dacă această măsură ar fi completată cu alegerea comisarilor dintre MPE, ar putea
avea un adevărat impact.
Astfel, partidele politice româneşti ar putea personaliza campania europeană
asumându-şi ca viitor comisar european din partea României candidatul care va
ocupa primul loc în cadrul alegerilor europene. În cazul în care s-ar adopta şi votul
preferenţial opţional (şi nu numai) acestă abordare prezintă câteva avantaje:

partidele vor fi nevoite să vină chiar din campania electorală cu persoane
competente, potrivite pentru funcţia de Comisar European (fără a mai face
din PE refugiul politicienilor care au pierdut pe plan local sau sunt
incomozi);

alegerile vor fi astfel personalizate, partidele propunând un candidat
identificabil pentru o funcţie importantă, care va prezenta o viziune proprie
asupra Uniunii Europene;

campania electorală va fi mai atractivă, rolul formativ al acesteia mai
pregnant, contribuind mi mult la procesul de europenizare;

prin alegerea directă a unui candidat pentru postul de comisar european,
Comisia va reduce din deficitul democratic de care este acuzată;

România va fi reprezentată în CE de către un politician cu importantă
susţinere politică.
Cel mai bun sistem electoral pentru România
În urma consultării experţilor în sisteme electorale, a diferiţilor politicieni (membri
ai PE şi Parlamentului Naţional), a mai multor organizaţii neguvernamentale, a
reieşit preferinţa majorităţii acestora pentru sistemul de vor preferenţial
opţional (lista semi-deschisă). Criteriile avute în vedere au fost următoarele:

Caracter democratic-participativ: implică într-un grad mai mare
electoratul în stabilirea candidaților care primesc mandatele;
13

Competitiv: stimulează candidații să prezinte oferte electorale competitive
pentru a-și maximiza șansele;

Simplu de înțeles de către cetățeni: sistemul este intuitiv, nu solicită
proceduri greu de înțeles care să necesite un efort de însușire ridicat;

Simplu de aplicat de către autorităţile electorale: nu solicită un efort
mare de calculare a rezultelor, rezultatele pot fi calculate ușor de toți factorii
interesați, nu oferă oportunități de fraudă.

Acceptabil de către partide: partidele nu pierd cu totul controlul asupra
ordinii de pe liste
Votul Unic Transferabil (VUT) este greu de gestionat şi de explicat votanţilor şi este
îndepărtat de cultura noastră politică bazată pe clivaje puternice între opţiuni.
Sistemul recomandat este un compromis între variantele cele mai democratice (VUT
şi lista deschisă) şi actualul sistem bazat pe votul pe lista închisă. Astfel, sistemul de
vot optim pentru ca viitorele alegeri pentru PE să fie (1) mai democratice, (2) mai
competitive, (3) relativ uşor de aplicat şi (4) relativ uşor de înţeles de către cetăţeni
este votul preferențial opțional (lista semideschisă).
Restul varinatelor par prea ”revoluționare” și este puțin probabil să fie acceptate de
către partide. Această concluzie a reieșit din consultările realizate în cadrul
proiectului Alegeri Europene cu Adevărat Democratice.
Votul preferențial opțional (lista semideschisă) are avantajul că nu obligă la
împărțirea țării în mai multe circumscripții14, asigurând totdată o foarte bună
proporționalitate a voturilor exprimate.
Pașii pentru alegerea unui deputat folosind Votul Preferențial Opțional (lista
semideschisă) sunt sunt explicaţi mai jos.
14
Pentru detalii cu privire la împărțirea țării în mai multe circumscripții regionale consultați
raportul ”România are nevoie de sistem electoral competitiv pentru europarlamentare”, Policy Memo
nr. 34, CRPE Ianuarie 2013
14
Pasul 1. Listele propuse de partide sunt înregistrate la Autoritatea Electorală
Permanentă (AEP). Candidații sunt ordonați conform preferințelor partidelor. AEP
tipărește buletinele de vot în forma propusă de partide. Aici are loc prima selecție,
partidele urmând să decidă cine intră și cine nu intră pe listă, precum și ordinea
candidaților.
Pasul 2. Cetățenii votează lista și își pot exprima opținile pentru un număr limitat de
candidați (unul, doi sau trei), punând ștampila în dreptul acestuia/acestora.
Alegătorul are opțiunea de a nu vota niciun candidat dar de a vota lista, consimțind
astfel ordinea preferată de partide. De asemenea, alegătorul are posibilitatea de a
alege unul, doi sau trei dintre candidații de pe listă.
Pasul 3. Candidații care ating coeficientul electoral15 sunt declarați aleși, restul
intrând în PE în ordinea fixată de partid. Un partid nu poate obţine mai mult de un
vot liber exprimat, chiar dacă cetăţeanul îşi indică preferinţa pentru mai mulţi
candidaţi. Votul preferenţial se referă la preferinţa din interiorul listei şi are doar
rolul de a ierahiza candidaţii preferaţi de pe listă.
Decizia poate fi lăsată mai mult sau mai puțin
la nivelul alegătorilor, în funcție de câte voturi
opționale
beneficiază un alegător. Astfel,
alegătorilor li se poate da varianta de a vota lista
şi un singur nume de pe listă sau de a vota mai
multe nume (două, trei sau cât se consideră
necesar).
Lista închisă la vârf
Se poate bloca un număr de locuri
la vârful listei, astfel partidele se
vor putea asigura că cel puţin un
număr minimal de membrii
agreaţi vor fi în PE.
Nu se acceptă vot multiplu (opțiunea de a
acorda mai multe voturi - două sau trei - unui singur candidat în interiorul aceleiaşi
liste) deoarece coeficientul electoral va fi greu de calculat.
15
Exprimă numărul de voturi necesare obţinerii unui mandat.
15
Lista închisă la vârf
O posibilă variantă, pe care nu o recomandăm pentru că reduce din caracterul
democratic-participativ şi competitiv al alegerilor este de a bloca un număr de locuri
la vârful listei, astfel partidele se vor putea asigura că cel puţin un număr minimal de
membrii de partid care au girul conducerii din momentul alegerilor vor fi în PE.
Profilul unui bun europarlamentar
Munca şi prestanţa unui europarlamentar sunt relativ greu de evaluat. Având în
vedere modalitatea de funcţionare a PE în care activitatea din comisii şi de la nivelul
familiilor politice sunt cele care contează (şi nu luările de cuvânt din plen cu durata
de două minute – pe baza cărora se fac cele mai multe evaluări), propunem mai jos
criterii de care partidele politice din România să ţină cont atunci când îşi
definitivează listele de candidaţi.
Trebuie ştiut că capacitatea de a influenţa decizii în PE şi astfel la nivelul întregii
uniuni europene este condiţionată de:
1. Familia politică din care face parte. Astfel, familiile politice cu mai mulţi
membri au şanse mai mari de a-şi impune agenda. Pentru a conta la nivelul
unei familii politice trebuie să ai o activitate ireproşabilă care să te
recomande. De obicei persoanele care se află la un al doilea sau al treilea
mandat au şanse mai mari de a se impune, după ce s-au remarcat în
primul/primele mandate.
2. Încredinţarea unui raport. MPE cărora li se încredinţează raporte pe
diferite teme au o mare putere de a influenţa votul final, prin recomandările
pe care le fac. Dar nu oricine primeşte onoarea/sarcina de a prezenta
raporte. MPE primesc statutul de raportori de la Comisa Parlamentară în
care activează pe baza expertizei pe care au demonstrat-o, pe baza
rezultatului negocierilor din cadrul Comisiei Parlamentare şi pe baza
imaginii pe care şi-au creat-o. Un raportor va urmări permanent ca
raportul său să treacă şi ca recomandările să fie integrate în legislaţia
comunitară. Astfel, el sau ea trebuie să deţină calităţi profesionale,
16
intelectuale şi politice care să-i permită să negocieze şi să-şi impună
punctul de vedere.
3. Obţinerea unei funcţii politice. Cele mai importante funcţii sunt cele de
(1) Preşedinte de Comisie Parlamentară (actualmente sunt 23 de Comisii
Parlamentare, numărul acestora nu este fix – România nu are nicio funcţie
de Preşedinte de Comisie dar are şase de vicepreşedinte) şi de (2)
Raportor al Grupului Politic.
În desemnarea candidaţilor cei mai potriviţi, partidele noastre trebuie să
conştientizeze şi faptul că interesele românilor trebuie reprezentate. Aceştia trebuie
să fie capabili să urmărească dezbaterile care pot influenţa politicile naţionale
(inclusiv bugetul naţional) şi să colaboreze cu executivul de la Bucureşti (direct şi
prin Reprezentanţa României la Bruxelles) pentru ca poziţia de ţară a României să
fie temeinic fundamentată şi eficient sprijinită.
Având în vedere modul în care funcţionează PE, practicile acestei instituţi - rodate
pe parcursul a zeci de ani - dar şi nevoile de reprezentare a electoratului din
România şi a intereselor României la Bruxelles, facem apel la partide să propună
candidaţi care să îndeplinească următoarele criterii:
Criteriu
Expertiză
consistentă
Modalităţi (indicatori) de îndeplinire a criteriului
 Capacitatea de a citi şi întelege documente complexe, politici
sectoriale şi intersectoriale complexe care afectează mai multe
state membre;
 Capacitatea de a culege informaţii, de a coordona echipe de
oameni care culeg şi analizează informaţii tehnice;
 Cunoaşterea unui domeniu foarte bine (eventul dintr-o poziţie
executivă!);
 Capacitatea de a impune respect pe baza autorităţii
profesionale.
Abilităţi de
comunicare şi
negociere
 Cunoaşterea foarte bine a unor limbi străine europene (să fi
lucrat în minim o limbă străină, să fi redactat documente de
lucru, etc.);
 Experienţă în echipe de negociere, capacitatea de a crea
consens;
17
 Capacitatea de a se exprima cu uşurinţă, capacitatea de a
convinge;
Integritate
 Nu a fost implicat/ă în scandaluri de corupţie;
 Nu a fost urmărit/ă penal
Susţinere politică
 Activitate politică la nivel naţional şi internaţional susţinută
Networking/
 A activat în reţele / asociaţii profesionale intenaţionale;
experinţă
 A lucrat în medii diverse multiculturale;
internatională
 Experienţa în PE sau în alte instituţii europene.
Postscriptum
În acest raport am integrat elementele cele mai relevante din raportele anterioare
(intermediare în procesul de definitivare a opţiunilor) realizate în cadrul proiectului
Alegeri Europene cu Adevărat Democratice:

România are nevoie de sistem electoral competitiv pentru europarlamentare,
CRPE Policy Memo nr. 34, ianuarie 2013, autori Ciprian Ciucu şi Dan
Dumitrescu;

Alegerile europene, două instantanee: Dezbaterea europeană şi dezbaterea
națională, CRPE Policy Brief no. 19, martie 2013, autori Laura Bretea,
Cristina Stănculescu, Ciprian Ciucu.
Ideile şi recomandările raportelor anterioare au fost discutate cu politicieni din
cadrul partidelor politice reprezentate în Parlamentul European şi Parlamentul
României, specialişti în sisteme electorale, reprezentanţi ai Autorităţii Electorale
Permanente, membrii ai Coaliţiei Alegeri Europene cu Adevărat Democratice şi alţi
reprezentaţi ai societăţii civile. Le mulţumim tuturor acestora pentru sprijinul
acordat.
18
19
Romanian Center for European Policies;
29 Știrbei Voda
Et. 2, Bucuresti – 1
[email protected]
www.crpe.ro
Tel. +4 0371.083.577
Fax. +4 0372.875.089
Cover photo: Ciprian Ciucu
In imagine: interior din Parlamentul European, Rue Wiertz, Brussels,
Belgia
© CRPE iunie 2013
Pentru mai multe detalii despre CRPE vizitați pagina www.crpe.ro şi
pagina proiectului www.alegerieu.ro
Această publicaţie este parte a proiectului “Alegeri Europene cu Adevărat
Democratice”, realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare
Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern
Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru
Dezvoltarea Societăţii Civile.
Scopul proiectului a fost de a democratiza alegerile europarlamentare prin
promovarea adoptării din timp a legislaţiei necesare pentru ca cetăţenii
români să poată vota preferenţial la următoarele alegeri europene.
20

Documents pareils