După 20 de ani - Centre Roumain de Strasbourg
Transcription
După 20 de ani - Centre Roumain de Strasbourg
Photo Irina Ionesco Noi tendinţe în Europa #6 Toamnă/Automne 2009 Stéphane Laurent La subtile poésie de la banane Talents L’aventure BD en Roumanie Analyse La définition de l’homme post-communiste Dosar După 20 de ani Dossier 20 ans après € 5,50 Publication trimestrielle du Centre Roumain de Strasbourg/Publicație trimestrială a Centrului Român de la Strasbourg L’insolence en noir et blanc Les nouvelles tendances en Europe Actualité La Collection Bruckenthal à Paris Actualitate Colecția Bruckenthal la Paris "Une des meilleures revues sur la réalité roumaine, vue dans un contexte européen" Alex.Stefanescu, Romania Literara "Una dintre cele mai bune reviste despre realitatea românească, privită în context european" Alex.Ștefănescu, România Literară "Une présentation graphique élégante et un contenu thématique qui peut satisfaire les plus exigeants des souhaits du lecteurs" Hudea M. Simion, Monitorul Expres "O ținută grafică elegantă și un conținut tematic ce poate satisface cele mai exigențe dorințe pentru lectură" Hudea M. Simion, Monitorul Expres Formular de abonament/Formulaire d’abonnement CONVERGENCE Nume/Prenume/Firma – Nom/Prénom/Raison sociale…………………………………………………………………………………………... Strada/Rue………………………………………………………………………………………………………………Nr/N°………... Localitate/Ville……………..…………………………………………………Code poştal/Code postal…………Ţara/Pays…………………… Tel. domiciliu/Tél. domicile…………………… Tel. mobil/Tél. portable……………………Email……………………………………………… Abonament la 4 numere (un an) – tarif 20 euro pe an/Abonnement pour 4 numéros (une année) – tarif 20 euros par an. Modalităţi de plată/Modalités de règlement: Cec bancar emis pentru Centre Roumain de Strasbourg/Chèque émis à l’ordre du Centre Roumain de Strasbourg Cash/Espèces Virament în contul alăturat/Virement sur le compte BNP PARIBAS – AGENCE STRASBOURG ROBER RIB 30004 02152 00010018836 84/ IBAN: FR7630004021520001001883684 BIC/SWIFT: BNPAFRPPSTR Editorial La subtile poésie de la banane… E nvoyez une musique à suspense. Toi, tu peux commencer à avaler ta banane. C’est sur ces surréalistes paroles que votre serviteur est entré dans l’univers fascinant de la télévision roumaine. Elles furent prononcées par Oana Zavoranu, une jeune femme tellement vulgaire qu’elle ferait passer Britney Spears pour Fanny Ardant. Zavoranu est la présentatrice d’une émission de divertissement au cours de laquelle on a pu voir Sexy Braileanca – une autre donzelle à l’éblouissante classe naturelle – se livrer à un concours d’avalage de banane. Nous laisserons le lecteur imaginer la poésie de la séquence… La même Oana Zavoranu s’est aussi illustrée en expulsant avec force insultes et hurlements la jeune Monica Columbeanu de son plateau. Qui sont donc Sexy Braileanca et Monica Columbeanu? Ces délicates jeunes femmes appartiennent à une catégorie socio-professionnelle de toute évidence très représentée sur les écrans roumains: l’invité dont on ne sait pas exactement de quoi il vit. Il y a, comme ça, des tas de gens dont l’unique activité semble être de hanter les studios télévisés de Bucarest et de répondre à des interview (à quel sujet? Mystère…). Un pauvre transsexuel baladé de plateau en plateau comme un phénomène de foire constitue, par exemple, un autre prototype de ces invités professionnels. Parfois, il leur arrive de pousser la chansonnette dans des play-back comme on n’en ose plus en France depuis Champs-Elysées de Michel Drucker… Mais la force de la télévision roumaine n’est pas seulement dans sa vulgarité, elle réside aussi dans sa quête effrénée du sensationnalisme. Andrei Gheorghe, présentateur dont la sympathie naturelle évoque celle de Vladimir Poutine, sort ainsi régulièrement (mécaniquement?) de ses gonds, allant jusqu’à frapper ses propres invités. Réalité? Mise en scène? La question n’est pas là. Ce qui importe, c’est de constater que la télévision roumaine n’a de toute évidence pas compris le sens profond de la liberté d’expression: c’est justement parce qu’on a le droit de tout dire qu’il ne faut pas dire n’importe quoi. Mais que les Roumains se rassurent: la France, rompue depuis bien plus longtemps aux us et coutumes de la démocratie, ne l’a pas non plus saisi. Car la consternante vulgarité des programmes en Roumanie n’est pas autre chose qu’un reflet à peine déformée de la télévision française. Les querelles de voisins de Sans aucun doute, la nouvelle version de Tournez Manège présentée par Sébastien Cauet ou l’écœurant romantisme de Maman cherche l’amour sont autant de raisons de tourner sept fois sa langue dans sa bouche avant de critiquer le petit écran roumain. Même si voir Traian Basescu danser sur un tube d’OZone, franchement, c’est au-dessus de mes forces… Editorial Stéphane Laurent est journaliste et auteur de fictions radiophoniques pour la RTBF Stéphane Laurent Poezia subtilă a bananei... d a!i drumul muzicii de suspans. Tu, începe s" m"nânci banana. Pe muzica acestor cuvinte, am p"truns în universul fascinant al televiziunii române. Fraza fusese rostit" de Oana Z"voranu, o tân"r" femeie atât de vulgar" încât; în compara#ie cu ea, Britney Spears seam"n" mai degrab" cu Fanny Ardant. Z"voranu este prezentatoarea unei emisiuni de divertisment unde o putem admira pe Sexy Br"ileanca, o alt" domni$oar" cu o extraordinar" noble#e natural", participând la un concurs de mâncat banane. L"s"m cititorul s" î$i imagineze romantismul scenei. Aceea$i Oana Zavoranu s-a remarcat când a dat-o afar" din platou pe tân"ra Monica Columbeanu cu urlete $i insulte. Dar cine sunt Sexy Br"ileanca $i Monica Columbeanu? Aceste delicate domni$oare fac parte dintr-o categorie socio-profesional" foarte prezent" pe micile ecrane din România: invitatul despre care nu prea $tim cine este $i din ce tr"ie$te. Exist" astfel o gr"mad" de oameni a c"ror unic" activitate pare a fi aceea de a se plimba prin studiourile de televiziune din Bucure$ti $i de a r"spunde la interviuri (al c"ror subiect este? mister! ). Un s"rman transsexual plimbat din platou în platou $i prezentat c" un num"r de circ reprezint" de exemplu un alt prototip al acestor „invita#i” de profesie. Câteodat" TOAMN! 2009 AUTOMNE mai $i cânt" câte o roman#" în play-back cum se f"cea în Fran#a pe vremea când Michel Drucker f"cea emisiunea Champs-Elysée. Îns" for#a televiziunii române rezid" nu doar în vulgaritate, ci $i în c"utarea neîncetat" a senza#ionalului. Andrei Gheorghe, prezentator a c"rui carism" natural" ne face s" ne gândim la Vladimir Putin, se enerveaz" în mod regulat (mecanic?) $i ajunge pân" la violen#e fizice fa#" de proprii s"i invita#i. Realitate sau înscenare? Ceea ce conteaz" este faptul c" televiziunea român" nu a în#eles sensul profund al libert"#ii de exprimare: tocmai pentru c" avem dreptul s" spunem totul, nu ne putem permite s" facem orice. Îns" românii pot sta lini$ti#i: nici Fran#a, care cunoa$te obiceiurile $i tradi#iile democra#iei de mult" vreme, nu a în#eles acest lucru. Vulgaritatea consternant" a programelor din România nu este altceva decât o reflectare pu#in deformat" a televiziunii franceze. Certurile dintre vecini din emisiunea „Sans aucun doute”, noua versiune a emisiunii „Tournez manège” prezentat" de Sébastien Cauet sau romantismul dezgust"tor din „Maman cherche l'amour” reprezint" argumente care m" fac s" m" gândesc de zece ori înainte de a critica micul ecran românesc. De$i, atunci când îl v"d pe Traian B"sescu dansând pe muzica grupului O-Zone mi-este foarte greu s" m" ab#in... 1 Publicaţie trimestrială în limbile română și franceză* Magazine trimestriel en langues française et roumaine* Colecţia Bruckenthal la Paris EDITORIAL Interviu cu Jan de Maere p.10 32 Incursiune În căutarea indentităţii europene în România 01 La subtile poésie de la banane 34 Pamflet Portret DOOSAR 40 Rendez-vous Agenda culturală Definiţia socială a omului post-comunist Nicolae Manolescu, șef peste scriitori 08 Expoziţie DOSSIER 14 Diagnostic După 20 de ani CULTURE 24 Portret Irina Ionesco 28 Jurnal TENDINŢE 06 Reportaj Colecţia Bruckenthal la Paris p.24 Anim'Est - Banda desenată 03 Analiza 10 Expoziţie CULTURĂ URĂ Irina Ionesco 36 Talente ACTUALITE Eugène Ionesco la BNF Diagnostic - după 20 de ani p.14 Pamfletu' lui Pan Filet OPPINII ACTUALITTATE par Stéphane Laurent DOSAR - ISTORIE #6 Toamnă/Automne 2009 TENDANCES 42 Ecologie Dang - Les sculptures de lumière OPINIONS 46 Carnet Morts pour la France BLOCNOTES 48 Divele și scrisul de Liviu Capșa Alex.Ștefănescu *Toate articolele sunt disponibile în ambele limbi, în rezumat/*Tous les articles sont disponibles dans les deux langues, en encadrés. Formular de abonament în coperta 2/Formulaire d'abonnement en couevrture intérieure. Tendances Les Champs de Fleures Solaires Dansantes p.42 Editat de/Édité par Le Centre Roumain de Strasbourg, 39 rue de la Carpe Haute, 67000, Strasbourg - France, redactia@centre-roumain. 0033-388317298 Directorul publicaţiei/ Directeur de la publication Adrian Socol Redactor șef/Rédactrice en chef Iulia Cantor-Salzani Secretar de redactie/Secrétaire de rédaction Marioara Socol Colaboratori/Collaborateurs Alex %tef"nescu, Anda Ghiran, Benoît Leclercq, Cristian Botez, Cristian Stamatoiu, Liviu Cap$a, Loredana Chituc, Radu Preda, Stéphane Laurent, Tania Pa$cu Concepţie grafică/Conception design graphique www.insecable.com – Strasbourg Tehnoredactare/ Mise en page Iulia Cantor-Salzani Corectură/Révision Emanuel Dobre Traducere/Traduction Mariana Socol Mulţumiri/Remerciements Dan Voinea, Jan de Maere, Marius Oprea, Irina Ionesco, Mihai Mitric", Alexandre Dang, Musée Tavet-Delacourt, Bibliothèque Nationale de France Foto copertă1/Crédit photo couverture1 © Fototeca online a comunismului românesc - „Aspect din timpul vizitei conduc"torilor de partid $i de stat în regiunea Gala#i (F"urei) - 382/1966” MarketingAbonamente/Abonnements Mariana Socol PrePress Dorin Pâslaru Tipografie/Imprimerie ARTPRESS SRL, str. Al. Vaida-Voievod FN, 300551 Timi$oara, România Exemplare/Exemplaires 5000 Centrul Român de la Strasbourg – asocia#ie înregistrat" la Prefectura Bas-Rhin, Siret 49924685800017/ISSN 1961-4535 Le Centre Roumain de Strasbourg est une association enregistrée à la Préfecture du Bas-Rhin, Siret 49924685800017/ISSN 1961-4535 Drepturile de reproducere pentru imagini fr, Les droits de reproduction ou de représentation des textes, images ou tout autre élément contenu dans sau text sunt rezervate. Pentru orice utilizare adresa#i-v" redac#iei. cette publication sont réservés dans le monde entier. Merci d’adresser vos demandes à la rédaction. Politic" Una dintre consecinţele absenţei dezbaterii în jurul chestiunii sociale în România post-totalitară este amânarea sau ignorarea necesităţii redefinirii omului de azi, a supravieţuitorului celui „nou” promovat violent de către comunism TEXT RADU PREDA • FOTO JEANMICHEL WAWRZYNIAK Definiţia socială a omului post-comunist N u este vorba aici de înlocuirea unei ideologii cu alta, miza fiind desp"r#irea total", f"r" rest, de viziunea totalitar" asupra societ"#ii. Oricât de teoretic" pare, problema defini#iei sociale a omului este una concret", cu urm"ri vizibile $i pe termen lung. Modul cum este definit sau v"zut generic omul prin excelen#" de c"tre oamenii afla#i în posesia puterii, dac" via#a lui are sau nu pre#, dac" personalitatea fiec"ruia în parte are sau nu valoare, dac" este sau nu în centrul aten#iei statului, dac" este liber sau #inut în temni#a fricii $i a neîncrederii, dac" se reduce la o mas" biologic", f"r" alt" dimensiune, cultural" sau spiritual", dac" este sau nu irepetabil, dac" este 2009 AUTOMNE umane, noi format" din alogeni adu$i la numitorul comun al foamei de putere („Proletari din toate #"rile, uni#i-v"!”), imperiul hitlerist de o mie de ani reprezenta spa#iul vital de manifestare a unei rase umane pure, neamestecate. A$a cum noutatea comunist" se construia cu pre#ul lichid"rii vechiului sistem social, domina#ia rasei ariane se realiza prin crima selectiv", purificarea etnic" $i dominarea popoarelor considerate inferioare. Dorin#a împlinirii ideii germanice f"cea ca niciun pre#, inclusiv acela al distrugerii propriei #"ri, s" nu fie prea mare. În ciuda similitudinilor datorate aceleia$i energii malefice, diferen#a dintre cele dou" momente traumatizante ale istoriei recente este evident". Astfel, în timp ce Germania post-belic", asistat" de puterile înving"toare, a trecut la o revizuire fundamental" a institu#iilor sale, în majoritatea #"rilor ex-comuniste, bogate de altfel în bibliografii de analiz" istoric" $i intelectual" a fenomenului totalitar, consecin#ele politice au fost minime. Noua Constitu#ie german" de la 23 mai 1949 preciza deja în primul articol: „Demnitatea omului este intangibil". Respectarea $i ap"rarea acesteia este obliga#ia tuturor organelor puterii de stat” (Art. 1, alin. 1). Formula juridic", aflat" pân" în prezent în mijlocul dezbaterii exegetice, exprima tocmai dorin#a ferm" de a face imposibil" repetarea abuzului asupra omului în virtutea unei defini#ii particulare despre acesta. Omul/cet"#eanul revine în centrul aten#iei puterii publice, totul se ACTUALITA TA • AC ACTUALITÉ TOAMN! un subiect al milei publice, dac" are $i alte calit"#i, drepturi $i, în cele din urm", demnitate – toate aceste aspecte, p"r#i din defini#ia complex" a omului ca persoan" $i fiin#" social", influen#eaz" nemijlocit decizii politice, legi $i ordine. Generalizând, se poate spune c" vârstele istorice ale umanit"#ii sunt tot atâtea ilustra#ii ale defini#iilor concurente $i succesive ale omului. Un exemplu în acest sens îl ofer" tocmai comunismul, sistemul politic bazat pe o minciun" ontologic", pe egalitatea absolut" impus" cu mijloace absolutiste. Nebunia bol$evic" a umplut nu doar câmpurile de lupt" cu milioane de cadavre, ci a reu$it s" transforme #"ri $i p"r#i de continente în enorme laboratoare ale unui experiment social f"r" precedent. „Omul nou” trebuia s" se întrupeze pe ruinele unei umanit"#i contestate radical. Noutatea nu era potrivit acestei gândiri doar rezultatul unui progres, ci în egal" m"sur" emergen#a cvasi-divin" a unei f"pturi nemaiîntâlnite prin eliberarea unor for#e (proletare) pân" atunci latente. Or, pentru a ajunge aici, orice sacrificiu era permis. Promisiunea nout"#ii, a societ"#ii comuniste f"r" clase sociale $i dep"$ind cu mult standardele de via#" ale capitalismului, f"cea posibil" $i recomandabil" asasinarea trecutului $i a celor care îl reprezentau. Un alt exemplu, la fel de sugestiv $i de apropiat în timp $i spa#iu, îl ofer" na#ional-socialismul german. Dac" proiectul comunist dorea impunerea unei rase Politique Analiză 3 Politique Politic" face în func#ie de drepturile $i în respect deplin a personalit"#ii $i integrit"#ii trupe$ti ale acestuia (vezi Art. 2, alin. 1 $i 2). Potrivit interpret"rii acestor prevederi constitu#ionale, persoanele care se fac vinovate de înc"lcarea demnit"#ii omului nu pot prelua func#ii publice a$a cum, în virtutea aceluia$i articol, experien#ele cu material genetic uman sunt permise în Germania de azi doar în condi#ii foarte minu#ios reglementate. În #"rile post-comuniste, singura consecin#" juridic" major" a trecerii timp de jum"tate de secol prin teroarea de stat este preluarea în primele capitole ale legilor fundamentale a listei cuprinzând drepturile omului. Nefiind îns" ancorate într-o viziune de ansamblu, acestea nu î$i dezvolt" capacitatea de influen#are direct" a deciziilor politice sau a profilului social, adic" nu dep"$esc, pentru moment cel pu#in, stadiul unor deziderate. Omul/ cet"#eanul nu este în centrul aten#iei puterii publice, aceasta ac#ionând de cele mai multe ori ignorând drepturile lui $i nerespectând nici personalitatea $i nici integritatea trupeasc" ale La définition sociale de l’homme post - communiste Une des conséquences de l’absence de débat autour de la question sociale dans la Roumanie post – communiste est le fait de retarder ou d’ignorer la nécessité de redéfinir l’homme d’aujourd’hui, le survivant du « nouveau » violemment promu par le communisme. Même s’il paraît très théorique, le problème de la définition sociale de l’homme est un problème concret, avec des conséquences visibles et à long terme. La manière dont il est défini ou vu génériquement par le pouvoir en place, si sa vie a un prix ou non, si la personnalité de chacun représente une valeur ou non, si on lui reconnait d’autres qualités, droits et finalement de la dignité – tous ces aspects, parties de la définition complexe de l’homme en tant que personne et membre de la société, influencent fortement les décisions politiques, les lois et l’ordre. 4 Un des exemples dans ce sens est justement le communisme, système politique basé sur un mensonge ontologique, l’égalité absolue imposée par des moyens absolutistes. La folie bolchévique a non seulement semé les champs de bataille avec des millions de cadavres, mais elle a également réussi à transformer des pays et des continents en énormes laboratoires d’une expérience sociale sans précédent. „Le nouvel homme” devait être créé sur les ruines d’une humanité fortement contestée. La nouveauté étant, selon cette pensée, pas seulement le résultat d’un progrès, mais également l’émergence quasi- divine d’une créature jamais vue auparavant, par la libération des forces (prolétaires) jusqu’à là latentes. Or, afin d’en arriver là, tous les sacrifices étaient permis. La promesse du renouveau, de la société communiste sans classes sociales et dépassant largement les modèles de vie du capitalisme, rendait possible CONVERGENCE #6 Politic" Aceast" ambiguitate, cultivat" sistematic de dou" decenii încoace, este la originea convulsiilor politice de la noi $i de aiurea. Ea ne arat" c", înainte de a fi de ordin politic, criza permanent" prin care trec, în ciuda statutului multora dintre acestea de membre ale UE, majoritatea covâr$itoare a #"rilor foste comuniste, în frunte cu România, este rezultatul unui grav deficit etic. Dilema în care ne afl"m este de aceea pe m"sur": cum înnoirea trebuie s" porneasc" de la vârf, prin decizii politice, $i cum clasa politic" este prima care profit" de pe urma unui post-comunism f"r" consecin#e, st"m prin$i în plasa istoriei pe care, de data aceasta, ne-o scriem singuri. et recommandable l’assassinat du passé et de ses représentants. Un autre exemple, est donné par le nationalsocialisme allemand. Si le projet communiste voulait imposer une race humaine nouvelle formée par des individus ramenés au dénominateur commun par la soif de pouvoir („Prolétaires de tous les pays, unissez-vous !”), l’empire hitlérien représentait l’espace vital de manifestation d’une race humaine pure, sans mélanges. Tout comme la nouveauté communiste se bâtissait au prix de la destruction de l’ancien système social, la domination de la race arienne s’imposait à travers l’assassinat sélectif, la purification ethnique et la domination des peuples considérés comme inférieurs. Le désir de réalisation de l’idée germanique étant plus fort que n’importe quel prix, y compris celui de la destruction de son propre pays. Malgré les ressemblances dues à la même énergie maléfique, la différence entre ces deux moments traumatisants de l’histoire récente est évidente. Ainsi, tandis que l’Allemagne d’après-guerre, aidée par les alliés vainqueurs, est passée à une révision fondamentale de ses institutions, dans la majorité des pays excommunistes, d’ailleurs très riches en bibliographies d’analyse historique et intellectuelle du phénomène totalitaire, les conséquences politiques ont été minimes. La Nouvelle Constitution allemande du 23 Mai 1949 précisait déjà dans son premier article : „La dignité de l’homme est intouchable. Le respect et la TOAMN! 2009 AUTOMNE Politique acestuia. În plus, evitarea sistematic" a asum"rii istoriei recente explic" fenomenul continuit"#ii neîntrerupte a clasei conduc"toare, în parlamentele, guvernele $i administra#iile locale fiind reg"si#i mul#i dintre deciden#ii fostului regim. Compara#ia cu Germania postnazist" este iar"$i sugestiv": procesului de la Nuernberg nu îi corespunde în Europa Central" $i de Est post-comunist" niciun mecanism juridic sau moral minim de lustrare. În timp ce pentru crimele na#ional-socialismului s-au identificat principalii vinova#i (discu#ia despre „complicitatea” popula#iei civile continu"), pentru ororile comunismului de vin" este... comunismul. défense de celle-ci sont les obligations de tous les organes du pouvoir étatique” (Art. 1, alin. 1). La formule juridique, jusqu’à présent au cœur du débat d’exégèse, exprimait justement la ferme intention de rendre impossible la reproduction de l’abus sur l’humain au nom de la vertu d’une quelconque définition de ce dernier. L’homme/ citoyen revient au centre de l’attention du pouvoir public, tout est fait selon les droits et le total respect de son intégrité (voir Art.2n alin. 1 et 2). Selon l’interprétation de ce texte constitutionnel, toute personne ayant atteint au respect de la dignité humaine ne peut prétendre occuper des fonctions publiques tout comme, selon ce même article, les expérimentations à base de matériel génétique humain sont possibles dans l’Allemagne d’aujourd’hui uniquement dans des conditions sévèrement réglementées. Dans les pays post - communistes, la seule conséquence juridique majeure du passage pendant presqu’un demi- siècle par la terreur d’état est, dans les premiers chapitres, la citation des lois fondamentales sur les droits de l’homme. Mais, faute d’un ancrage dans une vision d’ensemble, celles-ci ne peuvent développer leur capacité d’influence directe des décisions politiques ou du profil social, ne dépassant pas, pour le moment du moins, le stade du désir. Le renouvellement doit commencer par la tête, et parce que la classe politique profite la première de ce post – communisme sans conséquences, nous sommes piégés dans le carcan de l’histoire qui, cette fois est écrite par nous-mêmes. 5 Culture Cultur" Reportaj „Vă promit să încerc să fiu un președinte cât mai obiectiv și, în măsura posibilităţilor, vom încerca să facem tot ce se poate face”, declara scriitorul și criticul literar Nicolae Manolescu, în seara victoriei la Teatrul Naţional București. Cu177 de voturi, Nicolae Manolescu a fost reales președinte al Uniunii Scriitorilor din România (USR) TEXT/FOTO CRISTI BOTEZ Nicolae Manolescu, încă patru ani şef peste scriitori Î Nicolae Manolescu 6 n pofida criticilor $i a atacurilor sus#inute la care a fost supus, Nicolae Manolescu a câ$tigat la pas alege- de votan#i. El a fost urmat, la distan#" de numai dou" voturi, de mult mai discretul Costi Stan, $eful Sec#iei Proz" a filialei Bucure$ti a USR. Ultimul s-a clasat chiar ultimul candidat intrat în curs", %tefan Agopian, cu doar 17 voturi primite. Iat" cum autoritatea $i statura autorului „Istoriei critice a literaturii române” au fost mai presus de criticile privitoare la modul în care a p"storit Uniunea, în timpul primului mandat de pre$edinte al ei, $i nici m"car acea repetat" acuza#ie c" ar fi „condus doar prin telefon, de la Paris”, nu i-a pus în pericol victoria. Tot a$a cum $i Nicolae Brebans-a clasat al doilea, datorit", evident, greut"#ii numelui s"u în peisajul breslei. De departe, marele perdant a fost Dan Mircea Cipariu, care, cu doar câteva zile înainte de alegeri, anun#ase cu exaltare, bazându-se pe un sondaj realizat pe un site, c" are peste 50 la sut" $anse s" accead" în func#ia de pre$edinte a USR. Discursul s"u, de pe scena Teatrului Na#ional-locul de desf"$urarea a alegerilor, a fost aclamat, dar a $i fost primit „ca o frumoas" poveste SF”. În 24 noiembrie, Consiliul Uniunii Scriitorilor s-a întrunit sub conducerea pre$edintelui reales în prezen#a a 56 de membri dintre cei 68 ale$i de filiale. Cu aceea$i ocazie, membrii Consiliului au ales prim-vicepre$edintele rile pentru pre$edin#ia Uniunii Scriitorilor, $i pe cei doi vicepre$edin#i ai USR $i Coob#inând, astfel, un al doilea mandat de mitetul Director al Uniunii. Au mai fost patru ani. Cu 177 de voturi în ale$i componen#ii juriului de favoarea sa, criticul literar $i-a nominaliz"ri pentru premiile surclasat contracandida#ii. NiUSR $i ai juriului pentru decer„O frumoasă colae Breban, despre care scriam narea acestor premii, membrii poveste SF” în num"rul trecut al revistei, c" comisiei sociale a Uniunii. este abonat la locul al doilea, $i-a Consiliul a ales cu majoritate confirmat statutul de secund, larg", la propunerea pre$edintelui, dup" ce a primit creditul a 76 de membri prim-vicepre$edintele în persoana domnului ai Uniunii. Dan Mircea Cipariu, entuzias- Varujan Vosganian $i vicepre$edin#ii pentru tul poet, care înainte de alegeri era atât de administra#ie intern" – Gabriel Chifu $i penîncrez"tor în victorie, nu a convins decât 38 tru rela#ii externe – Irina Horea. Ace$tia fac CONVERGENCE #6 Cultur" Culture parte de drept din Comitetul Director, ca $i pre$edintele Uniunii. În Comitetul Director au mai fost ale$i: Horia Gârbea, Nicolae Prelipceanu, Doina Cetea, Cassian Maria Spiridon, Mircea Mih"ie$, Dumitru Chioaru, Nicolae Oprea, Leo Butnaru, Alexandru Dobrescu, Szilágyi István (reprezentant al comisiei pentru minorit"#i). Comitetul Director se va întruni în prima $edin#" de lucru în luna ianuarie a anului 2010. Tot atunci va avea loc urm"toarea $edin#" a Consiliului, care va alege celelalte comisii ale Uniunii (de validare, de cenzori, de rela#ii externe etc.) USR SCURT ISTORIC Primul mandat de pre$edinte al USR al lui Nicolae Manolescu (n"scut în 1939) a fost în perioada 2005 - 2009. Acesta este membru corespondent al Academiei Române, critic literar, editorialist, profesor universitar, eseist, istoric literar $i politician. Ambasador al României la UNESCO, el este considerat a fi unul dintre cei mai importan#i critici literari contemporani. Societatea Scriitorilor Români (SSR) a fost creat" în anul 1909 $i a func#ionat sub aceast" denumire pân" în martie 1949. USR a ap"rut în 1949, prin fuziunea între SSR $i Societatea Autorilor Dramatici (potrivit site-ului www.uniuneascriitorilor.ro). În prezent, USR cuprinde 2400 de membri, care activeaz" în cele 12 filiale regionale organizate în România $i în filiala Chi$in"u. În cadrul filialei Bucure$ti, cunoscut" sub numele de Asocia#ia Scriitorilor Bucure$ti, înfiin#at" în martie 1972 $i care are 1200 de membri, func#ioneaz" $ase sec#ii, dup" genurile literare. Iat"-l, a$adar, pe Nicolae Manolescu, „st"pân” pe un patrimoniu de sute de mii de Euro, pe un fond de rulare de câteva milioane de TOAMN! 2009 AUTOMNE lei, dar $i pe eventualele fonduri europene care vor fi îndreptate spre USR. Cum va fi gestionat" toat" aceast" bog"#ie? Doar Nicolae Manolescu va putea r"spunde. La finalul noului mandat. %i poate ultimul. Nicolae Manolescu, président des écrivains pour encore quatre ans Malgré toutes les critiques et attaques soutenues contre lui, Nicolae Manolescu a fini par gagner les élections pour la Présidence de l’Union des Ecrivains, obtenant ainsi un deuxième mandat pour une durée de quatre ans. Avec 177 voix en sa faveur, le critique littéraire a surclassé les autres candidats. Nicolae Breban, sur lequel nous avions écrit dans le précédent numéro de notre revue qu’il était abonné à la deuxième place, a confirmé ce statut avec un crédit de 76 votants de l’Union. Dan Mircea Cipariu, poète enthousiaste convaincu de gagner cette élection, a seulement réussi à persuader 38 votants. Il est séparé par deux voix seulement par le beaucoup plus discret Costi Stan, président de la section Prose de la filiale USR de Bucarest. Le dernier classé est aussi le dernier ayant déposé sa candidature. Stefan Agopian, avec seulement 17 voix. Voilà donc comment l’autorité et la réputation de l’auteur de „L’histoire critique de la littérature roumaine” ont dépassé les critiques sur les méthodes de travail de l’Union, pendant son premier mandat, même l’accusation répétée de nombreuses fois selon laquelle „il aurait présidé l’Union seulement par téléphone depuis Paris” n’a pas réussi à mettre sa victoire en péril. Tout comme Nicolae Brebans est arrivé deuxième, grâce sans aucun doute au poids de son nom parmi ses pairs. Le grand perdant est de loin Dan Mircea Cipariu, qui avait déclaré avec enthousiasme, à seulement quelques jours avant les élections, qu’il avait plus de 50% de chances d’accéder à la fonction de président de l’USR. Son discours sur la scène du Théâtre National – lieu ou se sont déroulées les élections – a été applaudi mais aussi classé comme „une belle histoire de science – fiction”. Nous retrouvons ainsi Nicolae Manolescu, „maître” d’un patrimoine de plusieurs centaines de milliers d’Euro, d’un fond de roulement de millions de lei, mais également d’éventuels fonds européens à l’intention de l’USR. Comment sera gérée toute cette richesse? Il est le seul à pouvoir répondre à cette question. A la fin de son nouveau mandat. Et peut-être, son dernier. 7 Culture Cultur" Expoziţie O expoziţie la Bibioteca Naţională a Franţei împreună cu o biografie publicată recent comemorează centenarul naşterii lui Eugène Ionesco. Numele este celebru, însă opera sa este în mare parte necunoscută TEXT LOREDANA CHITUC • FOTO TEATRUL NAŢIONAL BUCUREȘTI Eugène Ionesco în imagini și cuvinte la Biblioteca Naţională a Franţei A $a cum fotografia unui tablou nu poate reprezenta tabloul, sau lectura unei piese de teatru nu este spectacol de teatru, tot a$a o expozi#ie retrospectiv" r"mâne lipsit" de esen#a operei artistului, chiar dac" este foarte bine construit". Omul, artistul $i opera sa reprezentat" pe scen" nu pot fi evocate doar prin imagini, fotografii, texte pedagogice, scrisori, sau m"rturii. Singurele piese din expozi#ie care ating o oarecare form" de adev"r sunt manuscrisele. Cele ale pieselor de teatru revel" o fa#et" schimb"toare a personalit"#ii omului n"scut sub numele de Eugen Dimitri Ionescu în 1909 la Slatina (România) $i decedat în 1994 la Paris. Caietele sale, câteodat" pline de texte f"r" gre$eli, devin haotice atunci când cuvintele apar din toate direc#iile $i sunt înso#ite de schi#e $i desene. Picturile de asemenea, naive $i în acela$i timp Ionesco à la Bibliothèque Nationale de France L'exposition consacrée à l'oeuvre d'Eugène Ionesco marque à la fois le centenaire de sa naissance et le don de ses archives par sa fille à la Bibliothèque Nationale de France Fondateur de ce que l'on a appelé le „théâtre de l'absurde” né sur les petites scènes de la Rive Gauche de Paris des années cinquante, Ionesco s'est rapidement imposé dès les années soixante comme un des grands rénovateurs du langage théâtral. Il reste l'un des auteurs 8 les plus joués dans le monde. En sept thèmes, ou obsessions, l'exposition invite à l'exploration d'une oeuvre protéiforme, puisée dans la matière des rêves. De La Cantatrice Chauve à Voyage chez les morts, le théâtre de Ionesco n'a cessé de questionner la condition humaine. De nombreux manuscrits sont donc aujourd’hui à la vue de chacun. C’est une approche neuve de l’écriture dramatique de l’auteur qui se revèle à nous parmi les documents audiovisuels, les croquis et les photographies qui parsèment le parcours des visiteurs. colorate $i profunde, nu constituie o dimensiune separat" a produc#iei sale artistice ci introduc o form" de continuitate. Dac" un soi de ur" împotriva cuvintelor l-a f"cut pe Ionesco s" se întoarc" c"tre pictur" la sfâr$itul vie#ii sale, - „Cuvintele sunt dificile $i nu traduc întotdeauna gândurile, pictura d" totul dintr-o dat", f"r" s" fie nevoie de explica#ii” declar" Ionesco în 1988. Opera sa pictural" este, deci, o parte integrant" din crea#ia sa literar". Expozi#ia „Ionesco” la Biblioteca Na#ional" a Fran#ei, sub direc#ia lui Noelle Giret, este format" din $apte subiecte, $apte tablouri, reprezentând diverse p"r#i din via#a sa - copil"ria, limbajul, teatrul s"u contemporan, regizarea, pictura, critica $i moartea. Comemorând centenarul dramaturgului, Biblioteca Na#ional" a Fran#ei ofer" publicului ocazia de a vedea documente personale oferite expozi#iei de c"tre Marie-France Ionesco, fiica sa. Incursiunea evoc", cu ajutorul costumelor, a numeroaselor imagini de arhiv" $i a pre#ioaselor texte personale, o întreag" via#" dedicat" crea#iei artistice, care nu a fost întotdeauna fericit". Obsedat de ideea mor#ii $i cu dificult"#i de adaptare la notorietate, Ionesco are leg"turi tensionate cu criticii dramaturgi. În perioada imediat" dup" al doilea r"zboi mondial, teatrul este într-o permanent" efervescen#". În fiecare s"pt"mân" se deschid noi s"li mici de teatru mai ales în cartierul latin, s"li care vor deveni laboratoare de estetic" novatoare unde se va na$te Noul Teatru. Adamov, Beckett, Vitrac, Tardieu, Ionesco se înscriu în aceast" mi$care modernist" care, în momentul în care devine prea intens", este #inta criticilor acerbe ale presei conservatoare. Ziari$tii de la Le Monde $i Figaro care erau st"pânii vie#ii teatrale pariziene au frânat considerabil notorietatea operelor lui Ionesco. Dramaturgul a utilizat mult timp ironia ca arm" de lupt" împotriva CONVERGENCE #6 Cultur" Culture Horaţiu Mălăele și Aylin Cadâr în „Lecţia” la Teatrul Naţional București acestora, mai ales în L'immpromptu de l'Alma unde se transform" în procuror $i instruie$te procesul Bartholomeus I, II $i III, probabil aluzie la Barthes, Dort (teoreticieni ai teatrului epic de Brecht, „du$manii” lui Ionesco) $i Jean-Jacques Gautier, critic la Figaro, îns" în acela$i timp nu a ezitat în a denun#a imaginile $i interpret"rile false ale detractorilor s"i. „Toate aceste numeroase $i diferite puncte de vedere nu influen#eaz" sim#ul teatral al maestrului, deoarece a fost $i va r"mâne pân" la urm" pu#in cunoscut”, explica André le Gall, autor al biografiei publicat" acum câteva luni de edi#ia Flammarion. Subtitrat" Punere în scen" a unui personaj deosebit atât prin opera sa cât #i pentru epoca în care a tr"it cartea pune în perspectiv" particularit"#ile teatrului lui Eugène Ionesco, comparate mult prea des cu cele ale lui Beckett $i care i-au dat eticheta de „fondator al teatrului absurdului”. Un titlu refuzat de dramaturg, care î$i califica opera mai degrab" ca un „teatru al derizoriului”. Amestecând în permanen#" tragicul $i comicul cu satirizarea imobilismului, dramaturgia lui Ionesco cerceteaz" condi#ia uman". Dac" La cantatrice chauve, La leçon $i Rhinocéros fac parte în ziua de azi din programa de studiu ale liceelor din Fran#a, aceste piese sunt mult mai bogate $i mai complexe decât în aparen#". F"r" s" fie antiteatru subversiv sau o fars", opera sa îmbrac" un caracter greu de sesizat $i din aceast" cauz" este pu#in cunoscut" sau interpretat" gre$it. Dramaturgia sa nu se reduce la fantastic, ironie sau jocuri de cuvinte, iar analiza textelor sale ne-teatrale demonstreaz" acest lucru. Scriitor, dramaturg, critic de art" $i critic literar, actor, cineast, pictor: opera variat" $i proteiform" a lui Ionesco r"mâne coerent". Din acest punct de vedere, Ionesco este un clasic. %i micul Teatru La Huchette din Paris îl prezint" f"r" întrerupere înc" din TOAMN! 2009 AUTOMNE 1957, regizorii fiind mereu dornici $i curio$i s" în#eleag" opera lui Eugène Ionesco, artist care a explorat sufletul uman în profunzime. On trouve aussi notes personnelles, correspondances et autres tableaux offerts à Eugène Ionesco de la part de grands artistes surréalistes. L’exposition se déroule en sept parties, bien disposées en sept lieux, qui suivent les obsessions du créateur. Le langage, l’engagement, la critique, l’accumulation, notamment de rhinocéros en tous genres, clin d’oeil qui donne à l’ensemble un humour bienvenu, la mort, dont la pièce Le roi se meurt a dit l’essentiel. Et l’illumination, septième marche enfin, moment d’exception que Ionesco n’aura de cesse de retrouver. Le spectateur ne saura où perdre son regard - dans les coins et les recoins de ce qui est présenté... peut-être sur l’une des oeuvres picturales de Ionesco lui-même pour sa fille qui date du 3 septembre 1980. L’inscription qui figure tout au bas procure une émotion sans pareil... „Pour Marie-France, pour ma chère petite fille. Ce dessin pas bon mais j’ai fait ce que j’ai pu, parfois c’est mieux”. Tout au long du parcours de cette exposition, la BNF propose des ponctuations vidéos et sonores, issues des fonds de l'Ina, parmi lesquelles différentes interventions radiophoniques ou télévisées de l'artiste et de ses oeuvres. * Une quinzaine de ses oeuvres théâtrales adaptées ou retransmises à la télévision (entre 1962 et 1991), telles que Les chaises (1962) avec Jacques Mauclair, et Tsilla Chelton, Rhinocéros (1965) avec Jean-Louis Barrault et Simone Valère, Délire à deux (1968) avec Suzanne Flon et Michel Piccoli ou encore Le roi se meurt (1978) avec les Comédiens Français … * De nombreuses interview à la radio, où il s’est notamment longuement confié lors d’une Rencontre avec Pierre Lhoste en 1970 ou encore à l’occasion d’une série de 12 entretiens avec Claudine Chonez en 1975. À la télévision, il s’est prêté au jeu de longues interview, telles que A quoi joue Ionesco (Michel Mitrani) en 1969, Le musée imaginaire en 1977 ou L’homme en question en 1978. Autre partie de l'exposition - les archives des actualités théâtrales des journaux et des magazines. Des traces précieuses laissées par les créations, les mises en scènes, les interprétations des pièces de Ionesco. En marge de cette production théâtrale, un essai télévisuel (produit par le service de la Recherche de l’ORTF). Il s’agit de Cataphote (1964), suite libre d’Eugène Ionesco réalisée par le peintre Robert Lapoujade. 9 Pictur" Peinture EXPOSITION La collection Bruckenthal à Paris pécialisé dans les maîtres flamands des 16ème et 17ème siècles, directeur du „Centre de Documentation du patrimoine Flamand”, Jan de Maere explique le cheminement d'une exposition évènement au Musée Jacquemart-André. Pour la première fois, le Musée Bruckenthal de Sibiu (Roumanie) prête les chefs-d’œuvre de la collection Brukenthal, l’une des plus prestigieuses d’Europe centrale, rassemblant un éventail remarquable de la peinture flamande du XVème au XVIIème siècle PROPOSÉ PAR IULIA CANTOR-SALZANI interviu 10 CONVERGENCE: Pourquoi la collection Brukenthal et pourquoi maintenant? Comment est née cette exposition? JAN DE MAERE: J'ai travaillé auparavant avec le Musée Jacquemart-André pour l'exposition Van Dyck. A la fin de ce projet, on m'a demandé une idée pour une nouvelle exposition et vu que j'avais travaillé sur la collection Brukenthal pour mon doctorat, j'ai eu l'idée de la présenter à Paris. J'ai obtenu le patronage personnel du président Traian Basescu, ainsi que celui du ministre de la Culture, Teodor Paleologu. Par ailleurs, l'idée a séduit aussi le directeur du Musée de Sibiu, Sabin Luca et à partir de ce moment là, on a commencé a configurer une exposition qui pourrait attirer le public à Paris, là où il y a énormément de concurrence. D'après mes informations, la réaction du public est très bonne. En quoi réside son intérêt tout particulier? Son intérêt réside d'abord dans ses oeuvres, mais ensuite il s'agit d'une collection à peine connue, aucun album n'ayant été publié depuis 1906. Quelques tableaux ont voyagé, mais de manière sporadique et irrégulière. Maintenant que la Roumanie fait partie de l'Union Européenne, j'ai trouvé pertinent de mettre en valeur l'idée de quelqu’un de profondément européen, comme le baron von Brukenthal. La collection Brukenthal, une des plus admirables d'Europe Centrale, a une histoire tourmentée. Malgré les œuvres qu'elle comprend et l'ouverture politique de 1989, la collection demeure encore assez méconnue. Comment expliquez vous cela? En effet, nous avons là une collection qui a traversé plusieurs siècles et qui a été dispersée à maintes reprises. Il a fallu d'abord la réunir et Document transmis entretien S cela ne fait qu'un an et demi qu'elle est complète. J'ai commencé à étudier la collection en 1987, mais le rideau de fer n'a plus laissé aucune place à l'ouverture intellectuelle ou culturelle. Ceausescu a laissé la Roumanie à l'extérieur et les moyens manquaient cruellement pour que des collections comme celles-ci puissent avoir une belle carrière. Par ailleurs, les musées ne bénéficient pas encore des moyens nécessaires pour développer une stratégie. Pour la première fois, le Musée de Sibiu prête une si importante collection à l'extérieur. Comment s'est passé cette collaboration? Collaborer avec des gens intelligents, cela se passe très bien, avec les autres, un peu moins. Malheureusement, il y a des fonctionnaires qui honorent encore la vision kafkaïenne du système communiste. Mais, grâce à des gens comme Sabin Luca (directeur général), Alexander Sonoc (directeur des galeries d'art) ou Daniela Damboiu (chef de la Galerie d'art européen), on a pu faire tout ce qu'il fallait et bénéficier du soutien de la présidence et du ministère de la Culture. L'enjeu de ce projet est très important, car être présente à Paris dans un espace de 300 m carrés pendant 5 mois, cela apporte un capital d'image très important pour la RouCONVERGENCE #6 Peinture Pictur" © Serge Wytz - Brukenthal National Museum, Sibiu/ Hermannstadt, Romania Jacob JORDAENS - „La Sainte Famille” manie. Cela change de l'image habituelle de la misère, exploitée souvent dans les médias. La Roumanie est aussi une grande culture artistique, musicale et littéraire. Elle a beaucoup à offrir. Le baron von Brukenthal provient d'une famille assez modeste, étant donné que son père ne fut anobli qu'en 1712 et sa mère est issue de la petite bourgeoisie transylvaine. Pourtant, sa collection est impressionnante, autant par la qualité des œuvres que par le nombre. Comment définit-on le collectionneur? Estil question de moyens tout simplement ou alors une véritable conviction et une bonne culture? Je crois qu'il s'agit d'abord de la curiosité, ensuite des moyens. Cependant, il ne faut pas oublier que le baron von Brukenthal ne disposait pas de grands moyens, mais il a eu l'intelligence de s'entourer de conseillers très bien placés. Il a bénéficié aussi d'une très bonne éducation et ses expériences à la cour de Frédéric de Prusse et à Vienne l'ont enrichi. Issu de la petite noblesse, protestant et franc-maçon, il a su fructifier ses atouts, c'est à dire l'intelligence, une formation classique, une très bonne pratique des langues étrangères et les relations franc-maçonnes, ces dernières remplaçant parfaitement l'absence d'un réseau dont bénéficiait seulement la grande noblesse. TOAMN! 2009 AUTOMNE Bruckenthal la Paris Specialist în arta flamandă, Jan de Maere explică interesul suscitat de colecþia Bruckenthal la Paris De ce colecţia Brukenthal şi de ce acum? Cum s-a născut această expoziţie ? Am avut prilejul să lucrez cu Muzeul Jacquemart-André la expoziţia Van Dyck. La sfârşitul acestui proiect am fost întrebat dacă am o idee pentru o nouă expoziţie şi având în vedere că am lucrat cu colecţia Brukenthal când mă pregăteam pentru doctorat, m-am gândit să o prezint la Paris. Am obţinut sprijinul personal al Preşedintelui Traian Băsescu şi cel al Minstrului Culturii, Teodor Paleologu. Pe de altă parte, ideea a plăcut şi directorului muzeului din Sibiu, Sabin Luca, şi din acel moment am început să structurăm o expoziţie care ar putea să atragă publicul la Paris, un loc unde concurenţa este enormă. După câte am aflat până acum, publicul a reacţionat foarte bine. Care ar fi interesul principal al acestei expoziţii? Principala sa atracţie sunt operele prezentate, însă este de asemenea vorba de o colecţie puţin cunoscută, deoarece nici un album nu a mai fost publicat din 1906. Câteva din tablouri au călătorit, însă în mod iregulat şi sporadic. Acum, când România face parte din Uniunea Europeană, mi s-a părut pertinentă ideea de a pune în valoare o personalitate profund europeană cum a fost baronul von Brukenthal. Colecţia Brukenthal, una dintre cele mai admirabile colecţii din Europa Centrală, are un trecut bogat şi agitat. În ciuda operelor pe care le cuprinde şi a deschiderii politice din 1989, colecţia rămâne relativ necunoscută. Cum vă puteţi explica acest lucru ? Într-adevăr, ne aflăm în faţă unei colecţii care a traversat mai multe secole şi al cărei conţinut a fost des împrăştiat în direcţii diferite. A trebuit să reunim, din nou, toate operele din colecţie şi am avut nevoie de aproape un an şi jumătate pentru a o completa. Am început să o studiez în 1987, însă Cortina de fier nu a mai lăsat nici un loc liber deschiderii intelectuale. 11 © Serge Wytz - Brukenthal National Museum, Sibiu/ Hermannstadt, Romania Pictur" Peinture Tiziano Veccelio - „Ecce Homo” Ceauşescu a abandonat imaginea României către exterior şi nu existau deloc mijloace materiale pentru a permite unor astfel de colecţii să aibă o carieră frumoasă. Pe de altă parte, muzeele de azi nu au încă un buget suficient care să le permită să dezvolte o strategie. Muzeul din Sibiu împrumută, pentru prima oară, o colecţie foarte importantă. Cum s-a petrecut această colaborare ? Când colaborăm cu oameni inteligenţi, lucrurile se petrec întotdeauna bine, dacă nu, este mai dificil. Din nefericire, există funcţionari care lucrează încă în viziunea kafkiană a sistemului comunist. Însă datorită unor oameni că Sabin Luca (director general), Alexander Sonoc (director al galeriilor de artă) sau Daniela Dâmboiu (responsabilă a galeriei de artă europeană), am reuşit să facem ceea ce trebuia şi să beneficiem de sprijinul prezidenţiei şi a Ministerului Culturii. Obiectivul acestui proiect este foarte important, deoarece a fi prezent la Paris într-un spaţiu de 300 de metri pătraţi timp de 5 luni, reprezintă un aport extrem de important la imaginea României. Expoziţia schimbă imaginea cu care ne-am obişnuit din nefericire când este vorba de România, aceea a mizeriei şi sărăciei, des exploatată de media. România este şi o mare cultură artistică, muzicală şi literară. 12 Baronul von Brukenthal provine dintr-o familie relativ modestă, având în vedere că tatăl său a fost înnobilat abia în 1712 şi că mama sa era originară din mediul micii burghezii transilvane. Cu toate acestea, colecţia sa este impresionantă, atât prin calitatea operelor cât şi prin numărul acestora. Cum l-am putea defini pe colecţionar ul Bruckenthal? În primul rând, cred că este vorba de curiozitate, şi în al doilea rând de mijloace materiale. Cu toate acestea, nu trebuie să pierdem din vedere că baronul von Brukenthal nu avea mijloace extrem de importante, însă a avut inteligenţa să se înconjoare de persoane foarte bine plasate. A beneficiat de o foarte bună educaţie, care a fost îmbogăţită de experienţele pe care le-a avut la curtea lui Frederic de Prusia şi la Viena. Originar din mica nobilime, protestant şi franc-mason, a ştiut să îşi fructifice atuurile - inteligenţa, educaţia clasică, un foarte bun nivel în limbi străine şi relaţiile franc-masonice, ceea ce a înlocuit cu succes absenţa unei reţele de care putea să beneficieze numai marea nobilime. În calitate de expert în arta europeană, credeți că se poate vorbi despre o piaţă a artei în România? Vous êtes un très bon connaisseur du monde des arts en Europe. Peut-on parler d'un véritable marché d'art en Roumanie? En forme embryonnaire, oui. Il y a eu des Brancusi, des Brauner ou des Cadere qui ont exporté l'excellence roumaine. Ces artistes sont relativement peu connus, mais des galeries commencent à se réveiller et à devenir actives. Ces galeries commencent à comprendre le marché international de l'art, ses règles et de par ce fait, elles commencent à assurer leurs erreurs et à faire beaucoup plus attention. En même temps, il y a des jeunes qui ont énormément de talent et la tache de ces galeries est de les faire connaître, car ils sont les seuls actuellement à pouvoir impressionner le monde. Un peuple qui a pu donner Enescu – musicien brillant, étonnant chef d'orchestre, doit promouvoir ses talents naissants et cultiver l'excellence. La Roumanie a la chance d'être située dans un carrefour et les grandes cultures se font sur différents carrefours. L'artiste prend ce qu'il y a de mieux dans chacun et crée son propre style et sa propre image du monde. L'excellence signifie aussi être plus synthétique que les autres. Il faut absolument que les forces vives de la Roumanie s’expriment, qu’elles soit placées en haut de la pyramide politique et qu’il existe un réel dialogue avec la diaspora. Il y a d’excellents professeurs roumains aux Etats-Unis ou en Europe, mais s’ils reviennent au pays ils risquent de déranger la sclérose en place. La culture roumaine est une mosaïque de cultures et il faut garder ce modèle et non pas reprendre un modèle existant dans un autre pays. Les hommes politiques CONVERGENCE #6 Peinture Peut-on parler d'une communauté de véritables collectionneurs en Roumanie? Je ne crois pas que l’on puisse parler de communauté. Il y a une telle méfiance du temps de Ceausescu, tout le monde dit du mal de tout le monde. Ils sont incapables de s’apprécier. D’ailleurs, il n’y a pas de communauté sur aucun plan de la vie sociale. Pour que le marché se développe, il faut que la transparence et l’exigence deviennent une réalité. Le but de CINOA (Confédération Internationale des Négociants en Oeuvres d'Art) est aussi de réguler ce marché. Comme dans un club de foot, il s’agit d’évoluer dans un cadre et de jouer ensemble. Au fur et à mesure que les gens vont s’intéresser, des communautés vont se constituer et s’exprimer. Ce n’est qu’alors qu’ils ressentiront le sentiment d’appartenir à la réalité d’un monde globalisé. TOAMN! 2009 AUTOMNE © Serge Wytz © Brukenthal National Museum, Sibiu/ Hermannstadt, Romania En 2001, suite à une inflation de faux Brancusi, un collectif d'artistes et de critiques d'art ont signalé le développement dangereux du marché du faux. En comparaison avec les autres pays européens, comment „se porte” ce marché parallèle en Roumanie? Les faux pullulent sur le marché, mais c’est une corruption comme une autre dans ces pays de l’ex bloc de l’Est. Les communistes ont réussi à casser le tissu social, la Roumanie a été coupée du monde pendant longtemps. Aujourd’hui, les hommes politiques sont l’émanation de ce peuplé tenu à l’écart. Mais on ressent un désir d’excellence et l’art contribue à cela dans toutes ses facettes. Mais pour imposer des règles, il faut d’abord avoir des experts. En Roumanie on trouve actuellement des faux de tout – des Stradivarius jusqu’aux Palladi ou Brancusi. Tous ces aspectslà vont s’améliorer quand ils seront dans le marché international et ils voudront être compétitifs. Avec un peu de temps, le marché roumain va s’autonettoyer et se structurer. Pour l’instant, il y a très peu de gens qui s’y connaissent vraiment. Les prix sont relativement élevés par rapports aux artistes équivalents présents sur le marché international. La valeur totale du marché d’art de qualité en Roumanie atteint les 3-4 millions d’euros. Pictur" doivent se baser sur l’exigence intellectuelle et doivent absolument tirer au clair l’histoire récente. Jusqu’à présent, la Roumanie a essayé d’effacer les moments clé de cette histoire récente; les bêtises de Ceausescu ont été oubliées, mais on n’en a jamais fait exégèse et l’identité du peuple ne peut pas s’exprimer. Pour l’instant, la Roumanie demeure un pays qui adore les combines et les scandales, mais cela ne fait pas avancer les choses. Jan Van Eyck - „L'homme au chaperon bleu” Da, însă în formă embrionară. Au existat opere de Brâncuşi, Brauner şi Cădere care au contribuit la exportul excelenţei româneşti. Aceşti artişti sunt relativ puţin cunoscuţi, însă galeriile de artă încep să se trezească şi să devină mai active. Ele încep să înţeleagă cum functionează piaţa internaţională de artă, care sunt regulile acesteia şi astfel încep să fie mai atente şi sa facă mai puţine greşeli. În acelaşi timp, există tineri artişti extrem de talentaţi şi munca galeriilor este aceea de a-i face cunoscuţi, deoarece sunt singurii capabili să impresioneze lumea exterioară. Un popor care a fost capabil să aibă un Enescu, muzician de talent, suprinzător şef de orchestră, trebuie să reuşească să promoveze talente noi şi să cultive excelenţa. România are şansa de a fi situată într-o intersecţie, iar marile culturi se creează în asemenea intersecţii. În urma inflaţiei de falşi Brâncuşi în 2001, un colectiv de artişti plastici au semnalat dezvoltarea pieţii de falsuri. Care este situaţia pieţii „paralele” din România, în comparaţie cu celelalte țări europene ? Există foarte multe falsuri pe piaţă, însă este vorba de o de corupţie banală ca în toate celelalte ţări din fostul bloc comunist din Est. România a fost ruptă de restul lumii foarte mult timp. Astăzi, clasa politică este rezultanta poporului care a fost izolat. Se resimte o dorinţă de excelenţă și arta contribuie la această dorinţă sub toate formele ei. Dar pentru a reuşi să impunem reguli, trebuie să începem prin a avea experţi. În România găsim falsuri de la Stradivarius la Palladi și Brâncuşi. Toate aceste probleme se vor ameliora când vom ajunge patrundem pe piaţa internaţională și vom dori să devenim competitivi. Avem nevoie de timp, iar piaţa românească se va auto-curăţa și structura. Pentru moment, există prea puţine persoane care cunosc arta cu adevărat. Preţurile relativ ridicate faţă de artiştii echivalenţi prezenţi pe piaţa internaţională. Valoarea totală a pieţii de artă din România este de 3-4 milioane de euro. 13 Histoire Istorie Post-comunism După două decenii de la Revoluţie, în România se pare că este înă nevoie de curaj pentru a realiza procesul comunismului. Cu resemnare, puţin curaj, dar și lehamite, românii încep să-și analizeze trecutul recent TEXTE CRISTI BOTEZ, IULIA CANTORSALZANI După 20 de ani D ecembrie 1989. România, 260 de mor#i $i 545 de r"ni#i. Minisultimul bastion al comunis- terul de Interne, 65 de mor#i $i 73 de mului sovietic. Mor în tim- r"ni#i. Conform Parchetelor militapul Revolu#iei 1104 de oameni. 543, re $i celorlalte institu#ii implicate în în Bucure$ti, ceilal#i în restul #"rii. anchetarea evenimentelor de atunci, Înainte de 22 decembrie, ziua în care 33 de mor#i $i 648 de r"ni#i au fost Nicolae Ceau$escu a abandonat pute- ca urmare a ac#iunilor personalului rea, au fost uci$i 162 de oameni, din- subordonat Ministerului Ap"r"rii tre care 73 la Timi$oara, Na#ionale. 48 la Bucure$ti $i 41 în De asemenea, 63 de mor#i Les 10 000 morts restul #"rii. $i 46 de r"ni#i sunt rezulDup" 22 decembrie au tatul ac#iunilor persode la Securitate fost 942 de mor#i. 495 nalului Ministerului de commencent în Bucure$ti. Pe toat" Interne. à parler desf"$urarea evenimenLa bilan#ul Revolu#iei, se telor au fost r"nite prin adaug" $i cel al celor 44 împu$care 3352 de persoane, din de ani de comunism. Peste 10.000 de care 1879 numai în Capital". Din- oameni au fost executa#i de Securitre cei r"ni#i, 1107 au c"zut victime tate în aceast" perioad". În prezent, înainte de 22 decembrie. începe dezgroparea acestor mor#i, Ministerul Ap"r"rii Na#ionale a avut arunca#i în gropi comune, $i reîn- groparea lor în cimitirele municipale, dup" ritualul ortodox. C"l"ii acestora scap" deocamdat" nepedepsi#i. România este, deci, înc" departe de a-$i fi încheiat socotelile cu trecutul. Prin dezgroparea mor#ilor, România î$i dezgroap" coloana vertebral", respectiv românii care au avut curajul s" se împotriveasc" sistemului comunist, cei care au preferat s" moar" cu arma în mân" decât s" fie infecta#i de „ciuma ro$ie”. La dou"zeci de ani de la înl"turarea regimului Ceau$escu, dezbaterile aniversare nu sunt pline nici de nostalgie romantic" $i nici de luciditate istoric". Înc" se vorbe$te cu patos, lehamite, lacrimi înfrânte, resemnare $i câteodat", cu în#elepciune. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu în prezidiul Congresului al XI-lea al P.C.R. (25 noiembrie 1974) © „Fototeca online a comunismului românesc” - 1/1974 14 le dossier CONVERGENCE #6 Istorie Histoire Requiem pentru o Revoluţie neterminată In fiecare an, în Decembrie, se vorbeşte intens despre Revoluţie. O fac politicienii, mai ales, o fac demagogii, impostorii şi o fac cei care, pe acest subiect, ar trebui să tacă în veci. Şi mulţi din cei care vorbesc nu au avut nicio o secundă vreo legătură directă cu Revoluţia TOAMN! 2009 AUTOMNE © Cristi Botez „Am ie$it din metrou pe la Teatrul Na#ional. Trecuse o or" de la spargerea mitingului lui Ceau$escu. Lâng" rond erau câteva grupuri de tineri înl"n#ui#i care strigau „Timi$oara! Timi$oara!” $i „Asasinii! Asasinii!”. F"r" s" m" gândesc, m-am al"turat lor. %i am strigat. Am strigat cum nu mai strigasem niciodat"! „Timi$oara! Timi$oara!” Se vorbe$te intens $i mai ales frivol fa#" de t"cerea dureroas" a celor care $i-au pierdut un p"rinte, fratele, sora sau copiii în acele zile. Frivol, fa#" de cei care au fost împu$ca#i, atunci. Frivol fa#" de cei CARE AU FOST ACOLO $i care $i-au v"zut f"cute praf, terfelite $i batjocorite toate idealurile $i visurile tr"ite în Decembrie 1989. „Am f"cut dreapta, pe Academiei, pân" la Hotel Union. Acolo, baraj de mili#ieni $i un grup de civili. „Securi$tii! Fugi#i! Inapoi! La Inter cu to#ii!” Am fugit $i am început s" ne adun"m la Inter. Eram deja vreo 2.000. „Libertate te iubim/Ori învingem ori murim!, „Jos Ceau$escu!” Se vorbe$te $i acum, dup" 20 de ani, când mai a$tept"m – jenant" a$teptare! – s" vedem, s" afl"m dac" profe#ia lansat" atunci de un b"trân kaghebist, acum mort, se va împlini. „Poporul "sta va ie$i din prostie peste 20 ani!”. Mai bine nu am afla r"spunsul! „Au ap"rut steaguri. S-a smuls stema. Steaguri cu gaur" în mijloc! Un b"trân cu p"rul $i barba albe se plimb" printre noi. La reverul paltonului ponosit are o cocard" tricolor". În ochi lui alba$tri sunt lacrimi mari. Plânge de fericire. „Suntem liberi, tataie! Suntem liberi!” Dinspre Col#ea apare un grup de tineri. Unul din ei #ine deasupra capului un pulover verde cu dou" g"ruri în el $i o pat" mare. E sânge! S-a tras!” „S-a ales praful de idealurile Revolu#iei!” sau „A învins democra#ia!”? Depinde de ce parte a mitralierei ai fost. De cea a glon#ului care vine spre tine, sau de cea a tr"gaciului sau a ordinului de tragere dat. „Au ap"rut TAB-urile. Huruind asurzitor se n"pustesc prin mijlocul mul#imii. Huiduieli! „Jos Ceau$escu! Asasinii!” Se las" umbrele. Primele rafale! Se vede unghiul. Trag în sus. Deocamdat". Blindatele gonesc necontenit printre noi. Arunc"m cu bolovani.” Dac" înl"tur"m tot pavoazul de reclame $i vitrine ale cazinourilor $i b"ncilor de la Intercontinental, sau din centrul Timi$oarei, ori din cel al Clujului, s-ar putea ridica, mute $i acuzatoare, umbrele celor secera#i de rafalele armelor. „Se aude un urlet prelung. %i zgomot de oase sparte! Un TAB a intrat în plin, în oameni. Cei 13 tineri mor#i la Dalles. Un b"rbat alerg" ducând pe bra#e o fat". Are cizme albe. Capul îi Requiem pour une Révolution inachevée Chaque année, en Décembre, on parle intensément de la Révolution. Ce sont surtout les politiciens, les démagogues, les imposteurs et en général tous ceux qui devraient plutôt garder le silence sur ce sujet, qui en parlent. Beaucoup parmi eux n’ont jamais eu le moindre lien direct avec la Révolution. „Je suis sorti du métro juste à coté du Théâtre National. C’était environ une heure après l’arrêt par la foule du meeting de Ceausescu. J’ai vu un groupe de jeunes qui criaient - Timisoara ! Timisoara !”et„Assassins ! Assassins !”. Je me suis joint à eux sans vraiment réfléchir. Et j’ai crié. J’ai crié comme jamais je n’avais crié avant „Timisoara ! Timisoara !”. On parle beaucoup et surtout trop facilement si on compare cela au douloureux silence de ceux ayant perdu un parent, un frère, une sœur, ou des enfants pendant ces jours-là. Avec frivolité, quand on pense aux victimes fusillées à cette époque. Avec frivolité, alors qu’il y a des gens qui ETAIENT LA et qui ont vu comment leurs idéaux et rêves de Décembre 1989 sont tombés en ruine. „J’ai pris à droite, sur la Route de l’Académie, et j’ai avancé jusqu’à l’Hôtel Union. Là-bas, je vois un barrage de la Milice et un groupe de civils.„La Securitate ! Sauvez-vous ! Demi-tour ! Tous à l’abri !”. J’ai couru et nous avons commencé Dupã 20 de ani 15 Histoire Istorie atârn" moale pe spate, iar ochii sunt da#i peste cap. „La Col#ea, la spital! La Col#ea!” Sângele curge $iroaie din palton.” „Revolu#ia a învins!” Pe cine? Poate pe C"lin Neme$, eroul de la Cluj, care s-a sinucis acum câ#iva ani? Pe Radu Chesaru, tân"rul bucure$tean care a luptat la Televiziune $i care a înfiin#at mai apoi organiza#ia anticomunist" „Vulturul Brâncovenesc”? %i à former un groupe à l’Hôtel Inter. Nous étions déjà environ 2000.„Liberté nous t’aimons/ Nous vaincrons ou nous mourrons !”,„A bas Ceausescu !”. On continue à en parler même maintenant, 20 ans plus tard, et on attend toujours – attente embarrassante ! – de voir si la prophétie lancée alors par un vieux KGB’iste qui est mort entre temps se réalisera.„Ce peuple sortira de sa stupidité d’ici 20 ans !”. On préfère ne pas connaître la réponse. „Les idéaux de la Révolution sont tombés dans l’oubli et la poussière !” ou alors „Est-ce la Démocratie qui a vaincu ?” Cela dépend de quel côté de la mitrailleuse tu étais. Du côté de la balle qui vient vers toi, ou celui de l’ordre donné de tirer dans la foule. „On a vu surgir les blindés. Avec un bruit assourdissant, ils se précipitent au milieu de la foule. Des hurlements.„A bas Ceausescu ! Assassins !” Le soir tombe. Les premiers tirs ! On voit l’angle d’attaque. Ils tirent vers le haut. Pour le moment. Les blindés continuent à se ruer sur nous. On jette des pierres.” Si on enlève tous les panneaux publicitaires et les vitrines des casinos et banques de l’Intercontinental, ou ceux du centre ville de Timisoara, ou alors ceux de Cluj, on pourrait apercevoir les ombres muettes et accusatrices de ceux tombés sous les tirs. „La Révolution a vaincu !” Elle a vaincu qui ? Décembre 2009. Une nouvelle occasion pour la Securitate et pour les communistes (convertis en politiciens et hommes d’affaires) ainsi que pour leurs protégés et nouveaux apparatchiks de se faire le signe de croix des milliers de fois, d’allumer des tonnes de bougies et d’écraser sous leurs pieds, aussi bien au propre qu’au figuré, les endroits ou sont tombés les révolutionnaires. Les vrais. Nota redacţiei: Pasajele marcate de ghilimele fac parte dintr-un documentar realizat de autor în 2004, la 15 ani de la Revoluţie. Cristian Botez a fost implicat activ în evenimentele din Decembrie 1989. © Cristi Botez 16 care, peste ani, s-a sinucis $i el? „Baricada. Când au fost aduse mesele de la Dun"rea? La Bati$tei, în spatele scutierilor, militarii desf"$uraser" deja dispozitiv de tragere. Tot mai multe #evi de pistoale automate. Au ap"rut $i blindatele cu tunuri de ap". Cad în genunchi, sub jetul puternic. Acid! Nu. E doar ap". E întuneric acum. %i a început iadul. Trasoarele arat" c" se trage în plin!” Dac" într-o noapte nu ar mai goni în ne$tire motocicletele prin Pia#a Universit"#ii, s-ar mai auzi $i acum ecoul gloan#elor trase asupra demonstran#ilor. „Nop#ile $i zilele se scurg într-un iure$ ciudat. Cine trage în ora$? Intre timp, Ceau$escu a fugit. Mai apoi, a fost prins. De unde tot r"ul "sta? %i, de fapt, cine mai e $i Iliescu "sta? Arunca#i carnetele de partid! Pune#i-v" brasarde! Da#i jos brasardele! E o nebunie. Cine trage în ora$? Cine sunt terori$tii? Veni#i s" ap"ra#i televiziunea! De cine?” „Revolu#ia a învins!” Pe cine? Poate pe Cristian Pa#urc", trubadurul anticomunist, acum grav bolnav, a c"rui logodnic", RuxandraMihaela Marcu, a murit strivit" de un TAB, în fa#a s"lii Dalles, în noaptea de 21 Decembrie? „Ceau$escu a fost executat. În ora$ se trage. Sunt pe Academiei. O rafal" love$te în turla bisericii de la Arhitecur". Cine trage în biseric"? Morgile sunt pline. Pe bulevarde trec camioane cu remorci înc"rcate cu zeci de cruci $i sicrie. De unde a ap"rut $i Iliescu "sta? Lâng" Bellu, pe un teren viran, se sap" morminte. A început s" ning".” Decembrie 2009. Un nou prilej pentru securi$ti $i comuni$ti (converti#i în politicieni $i oameni de afaceri), ca $i pentru puii lor $i noii „aparatciki” s"-$i fac" mii de cruci, s" aprind" tone de lumân"ri $i s" calce în picioare, la propriu $i la figurat, locurile în care au fost uci$i revolu#ionarii. Cei autentici. „Revolu#ia a învins!” A învins? De ce am ie$i, atunci, în strad"? Mircea Dinescu spunea, cu mul#i ani în urm", c" „de pro$ti!” „De ce, pentru ce au murit atâ#ia oameni, atâ#ia copii?” Cel mai sugestiv r"spuns îl ofer", poate, ni$te flutura$i, care, în aceast" perioad", au împânzit stâlpii $i zidurile din Bucure$ti, pe care scrie, alb pe negru, „1989-2009 DEGEABA!” „Cine a tras? Cât de departe sunt acele zile? Numai cu ochii închi$i, cu din#ii strân$i $i pumnii încle$ta#i mai pot s"-mi amintesc!” dosar / le dossier CONVERGENCE #6 Istorie Histoire Generalul Dan Voinea, procuror militar, despre dosarele Revoluţiei „După 22 decembrie, demonstranţii au fost transformaţi artificial din luptători anticomunişti, în luptători antiterorişti” TOAMN! 2009 AUTOMNE Document transmis Procesele legate de evenimentele produse la Revolu#ie au început chiar în ianuarie 1990, cu anchetarea crimelor de la Timi$oara. Este vorba, mai exact, de dosarul celor 40 de mor#i adu$i la Bucure$ti $i ar$i la Crematoriul Cenu$a. Ancheta $i procesul a durat foarte mult, ani de zile, $i s-a finalizat cu condamnarea generalilor St"nculescu $i Chi#ac, cei care au condus represaliile împotriva demonstran#ilor din Timi$oara. Ei au fost cei care au organizat $i dirijat dispozitivele militare din care s-a tras. Cei doi constituie un prim exemplu. Tot la Timi$oara a mai fost, tot în acea perioad", $i procesul fo$tilor mebri ai CPEx al PCR. Dup" 1990, aceast" activitate de cercetare $i anchetare a crimelor comise la Revolu#ie a încetinit mult. La Revolu#ie au murit peste 1100 de persoane $i au fost r"nite, prin împu$care, peste 3700. Iar condamna#i au fost generalii St"nculescu $i Chi#ac, la Cluj, generalul Topliceanu $i trei subordoa#i de-ai lui. Au mai ni$te fost condamn"ri la Re$i#a, la Bucure$ti. Dar au fost foarte pu#ine. Majoritatea celor care au comis crime atunci, care au condus represaliile, nu au ajuns în fa#a instan#ei. %i asta pentru c" Ion Iliescu, unul din artizanii acelor evenimente, a avut trei mandate de $ef al statului $i, astfel, nu s-au putut desf"$ura activit"#i efective de anchet" pentru a putea fi tra$i la r"spundere cei care au preluat r"spunderea dup" 1989. C"ci dup" 22 decembrie 1989 au fost cele mai multe victime. %i spune multe faptul c" cei care s-au ocupat de opera#iunile militare de dup" 22 decembrie, au f"cut parte $i din structurile de putere postdecembriste. Au avut parte de numiri în noua administra#ie, în Guvern $i toate acestea au înfrânat foarte mult activitatea de cercetare penal". Iar Ion Iliescu $i anturajul lui au fost principala frân". Practic, dup" 22 decembrie, opera#iunile militare nu s-au mai justificat. De ce s" mai fi stat cu degetul pe tr"gaci? Mai mult, armata a împ"r#it civililor arme (peste 12000, n.r.), chipurile, pentru ap"rarea unor cl"diri, institu#ii sau intersec#ii de a$a-zi$ii terori$ti. Care s-au dovedit, pân" la urm", a fi fost doar o diversiune. De fapt, demonstran#ii au fost transforma#i din lupt"tori anticomuni$ti, în lupt"tori antiterori$ti. %i asta, evident, în folosul noilor structuri politice, cl"dite pe Le général Dan Voinea, procureur militaire, sur les dossiers de la Révolution „Après le 22 Décembre, les manifestants ont été transformés artificiellement en combattants anti-communistes et anti-terroristes”. Le procès concernant les évènements produits pendant la Révolution ont commencé dès Janvier 1990, avec les enquêtes sur les crimes de Timisoara. Plus précisément, le dossier des 40 morts transportés à Bucarest et brulés au Crématoire La Cendre. L’enquête et le procès qui a suivi ont duré très longtemps, des années, et ont pris fin par la condamnation des généraux Stanculescu et Chitac, en tant que meneurs des représailles contre les manifestants de Timisoara. Ils ont organisé et dirigé des dispositifs militaires ayant tiré sur la foule. C’est un premier exemple. Dans le même temps, toujours à Timisoara, a eu lieu le procès des ex-membres CPEx du Parti Communiste Roumain. Cette activité de recherche et enquête des crimes commis pendant la Révolution a été très ralentie après 1990. Plus de 1200 personnes sont mortes tandis que plus de 3700 ont été blessées par balle pendant la Révolution. Et les condamnés ont été les généraux Stanculescu et Chitac à Timisoara, ainsi que le général Topliceanu et trois de ses subordonnés à Cluj. On a vu quelques condamnations aussi à Resita et à Bucarest. Mais très peu. La grande majorité de ceux ayant commis ces crimes Dupã 20 de ani 17 Histoire Istorie © Cristi Botez et mené les représailles n’est jamais arrivée devant la justice. Et cela parce que Ion Iliescu, l’un des artisans de ces évènements, a eu trois mandats en tant que Chef de l’Etat et par conséquent aucune enquête concrète n’a pu être effectuée pour demander des comptes à ceux ayant pris le pouvoir après 1989. Car le nombre des victimes a été plus important après le 22 Décembre. Et si on rajoute à cela le fait que ceux ayant pris part aux opérations militaires d’après le 22 Décembre ont été également intégrés dans les structures postdécembristes, on commence à comprendre. Ils ont bénéficié de nominations dans la nouvelle administration, dans le gouvernement et tout cela a beaucoup freiné les enquêtes. Le principal frein étant Ion Iliescu et son entourage. Après le 22 Décembre, il n’y a avait plus aucune justification pour continuer les opérations militaires. Pourquoi continuer à tirer ? De plus, l’armée à donné des armes aux civils (plus de 12000, n.r.), pour soi-disant défendre des immeubles, institutions ou carrefours contre les„terroristes”. Chose qui s’est finalement révélée comme étant une diversion. En réalité, les manifestants ont été transformés en combattants anti-communistes et anti-terroristes. Et ceci, évidemment au profit des nouvelles structures politiques, bâties sur le deuxième échelon de la nomenklatura communiste. La manipulation a été parfaite. Les Révolutionnaires qui avaient pris d’assaut les grandes institutions du régime communiste, y compris les objectifs stratégiquement importants, la Radio et la Télévision, ont été détournés de ces immeubles 18 et transformés en gardiens de clôtures. Les terroristes ? Quels terroristes ? Pour ma part je n’en ai vu aucun. Si j’avais réussi à en avoir au moins un sous la main, j’aurais du le présenter à la justice. Tout comme les autres institutions. Le Ministère de l’Intérieur, les Services de renseignements, l’Armée. C’est la même chose que la supposée invasion russe. Il n’y a pas eu d’entrées massives de touristes russes dans le pays. Il n’y a eu qu’un seul incident avec des touristes russes qui rentraient de Yougoslavie, où ils avaient fait des emplettes et sur lesquels on a tiré quelque part à coté de Bradesti, pas loin de la ville de Craiova. Si on revient aux procès, les dossiers que j’ai instruit moi-même sont arrivés au tribunal. Mais des centaines, de milliers de victimes de la Révolution n’ont pas trouvé justice. On a trouvé tellement de solutions pour ne pas commencer des poursuites pénales, les victimes n’ont jamais été informées de l’état des dossiers, et ainsi personne ne s’est retrouvé devant un tribunal. Mon équipe et moi avons commencé en 2006 un dossier dans lequel nous avons trouvé des liens entre tous ces cas, car la responsabilité pour les crimes et blessures par balle est pyramidale, la tête de cette pyramide se trouvant à Bucarest. Et on parle ici en réalité de crimes contre l’humanité, et tous ces évènements doivent être enquêtés et traités un par un. Hélas, des dossiers sont maintenant dans les coffres du Parquet Général ou baladés de service en service. Sincèrement, je ne suis pas capable de dire quand seront enfin résolus tous ces dossiers liés aux faits produits pendant la Révolution. dosar / le dossier e$alonul doi al nomenclaturii comuniste. Manipularea a fost perfect". Revolu#ionarii care luaser" cu asalt marile institu#ii ale regimului comunist, inclusiv obiectivele de mare importan#", Radioul $i Televiziunea, au fost întor$i cu spatele la cl"diri $i pu$i s" p"zeasc" gardurile. %i au uitat, pân" la urm", de ce au ie$it în strad". Terori$ti? Care terori$ti? Eu nu am v"zut niciunul. %i eu, ca procuror, nu pot s" mint. Dac" aveam vreunul, trebuia s"-l aduc în fa#a instan#ei. La fel $i celelalte institu#ii. La Ministerul de Interne, la Serviciile de Informa#ii, la armat". Dac" ei s-au luptat în strad" cu terori$tii, a$a cum se sus#inea, trebuia s" aduc" în fa#a instan#ei terori$ti. Diversiuni. La fel ca $i cea cu invazia ru$ilor. Nu au existat turi$ti ru$i, în grupuri masive. A fost doar un indient cu un grup de turi$ti ru$i care se întorcea din Iugoslavia, unde fuseser" la cump"r"turi $i asupra c"rora s-a tras undeva pe lâng" localitatea Br"de$ti, în apropiere de Craiova. Privitor la aceste procese, dosarele pe care le-am instrumentat eu au ajuns în instan#". Au fost îns" sute, mii de victime din timpul Revolu#iei care nu $i-au g"sit dreptatea în fa#a Justi#iei. S-au dat atâtea solu#ii de neînceperea urm"ririi penale, iar victimele nu au fost anun#ate, în a$a fel încât s" poat" continua lupta în instan#e. Eu $i echipa mea am început, în 2006, un dosar în care am conectat toate aceste cazuri, pentru c" r"spunderea pentru crime $i r"nirile prin împu$care este piramidal", iar vârful este la Bucure$ti. %i este vorba de fapt de crime împotriva umanit"#ii, iar acele evenimente trebuie cercetate $i tratate unitar. Din p"cate dosarele sunt acum încuiate în seifurile Parchetului General sau sunt plimbate de la un birou la altul. Sincer, nu $tiu când vor mai fi finalizate toate aceste dosare legate de ceea ce s-a întâmplat la Revolu#ie. CONVERGENCE #6 Istorie Histoire „Ion Iliescu trebuia arestat demult” Istoric, ziarist, cercetător la Institutul Român de Istorie Recentă (IRIR), Marius Oprea reprezintă unul dintre principalii actori ai procesului comunismului. Autor a mai multor volume, marchează peisajul politic românesc post-decembrist prin publicarea tezei de doctorat cu tema Rolul şi evoluţia Securităţii (1948-1964). A debutat ca poet în volumul Pauza de respiraţie, alături de Simona Popescu, Caius Dobrescu şi Andrei Bodiu. CONVERGENCE: Dacă v-ar opri cineva pe stradă, un tânăr de până în 20 de ani, să spunem, ce i-aţi răspunde dacă v-ar întreba ce s-a întâmplat în Decembrie 1989? MARIUS OPREA: Ce a fost atunci a început ca o revolu#ie, dup" care a venit o echip" de activi$ti de partid (Partidul Comunist Român n.r.) care a dat o lovitur" de stat. Mai exact, ceea ce a urmat dup" 22 decembrie a fost o lovitur" de stat dat" Revolu#iei. Acelaşi lucru nu s-a petrecut şi în celelalte ţări europene? Depinde. În alte #"ri, ca Polonia, Biserica catolic" a sus#inut cu putere mi$c"rile de protest – vede#i Solidaritatea. La noi, Biserica d"râma biserici. %i toat" lumea a tr"it într-un fel de complot al t"cerii. Pu#ini au fost aceia care au avut curajul s" spun" c" împ"ratul este gol. Cu to#ii aplaudau. Fie din fric", fie din obedien#", fie din interes. Ce a însemnat Ion Iliescu pentru Revoluţie? Cel care a organizat lovitura de stat dat" Revolu#iei. Dup" p"rerea mea, Ion Iliescu ar fi trebuit arestat demult. A avut rol de dirijor sau, mai degrabă, de pion al Moscovei? Nu $i nu! Despre Ion Iliescu ap"ruser" informa#ii, în presa occidental", înc" din TOAMN! 2009 AUTOMNE Document transmis Ce a lipsit acelui moment sau care a fost cauza pentru care România nu a putut să o ia cu adevărat pe o calea unei democraţii reale? Cauza a fost disolu#ia societ"#ii civile. Practic, în anii comunismului societatea civil" se mutase la bloc, în buc"t"rii. Ne întâlneam 2-3 $i st"team de vorb". Atâta tot. Din p"cate cam acesta este singurul exemplu de curaj pe care l-a$ putea da. „Ion Iliescu aurait du être arrêté depuis longtemps” Marius Oprea (né à Târgovişte en Roumanie en 1964) est un écrivain, poète et historien roumain spécialiste de l'histoire communiste et post-communiste de la Roumanie. Après avoir étudié l'histoire à l'Université de Bucarest, il obtient un doctorat en philosophie pour sa thèse sur le rôle et l'évolution de la police secrète roumaine, la Securitate, entre 1948 et 1964. Marius Oprea est actuellement le directeur de l'Institut pour l'Investigation des Crimes du Communisme en Roumanie (IICCR). Convergence: Si un jour quelqu’un vous arrête dans la rue, disons un jeune d’une vingtaine d’années, vous lui répondriez quoi s’il vous demandait de lui parler du mois de Décembre 1989 ? Marius Oprea: Ce qui s’est passé à l’époque avait bien commencé comme une Révolution, mais ensuite est arrivée une équipe d’activistes du Parti (Le Parti Communiste Roumain PCR n.r.) qui l’a transformée en coup d’état. Pour être plus précis, ce qui a suivi le 22 Dupã 20 de ani 19 © „Fototeca online a comunismului românesc” - 2/1974 Histoire Istorie Aspect de la prezidiul Congresului al XI-lea al P.C.R. (Sala Palatului R.S.R.) (25-28 noiembrie 1974) Décembre a été un coup d’état donné à la Révolution. Que s’est-t-il passé à ce moment-là, quelle a été la cause pour laquelle la Roumanie n’a pas réussi à démarrer le vrai chemin de la démocratie ? La cause a été la dissolution de la société civile. En réalité, pendant les années du communisme, la société civile se trouvait dans les immeubles et les cuisines des gens. Nous nous retrouvions à 2-3 et nous débattions. C’était tout. Malheureusement, c’est à peu près le seul exemple de courage que je pourrais donner. Les autres pays européens ont-ils vécu la même chose ? Dans d’autres pays, comme par exemple la Pologne, l’église catholique a soutenu massivement les mouvements de protestation – voyez le syndicat La Solidarité. Chez nous, les religieux détruisaient les églises. Et nous avons tous vécu dans un complot du silence. Ceux ayant eu le courage de dire que l’empereur était nu ont été très peu nombreux. Tout le monde applaudissait. Quel a été le rôle d’Ion Iliescu dans la Révolution ? C’est lui qui a organisé le coup d’état donné à la Révolution. D’après moi, Ion Iliescu aurait du être arrêté depuis longtemps. A-t-il eu un rôle de chef d’orchestre, ou a-t-il plutôt été un pion de Moscou ? On a vu apparaître des informations le concernant dans la presse occidentale, dès 1981, 20 selon lesquelles c’était lui qui allait remplacer Ceausescu le moment venu, en tant que jeune apparatchik. A l’époque de Gorbaciov, le soutien des soviétiques accordé à Iliescu a été presque visible. En Décembre 1989, les soviétiques savaient qu’ils devaient contrôler l’Europe de l’Est, car ils n’avaient pas prévu le collapse de l’URSS. Il restait deux derniers pays qu’ils pouvaient encore garder sous contrôle : la Roumanie et la Bulgarie. Ion Iliescu a ensuite été ouvertement soutenu par Gorbaciov et son équipe, dès le moment ou le régime de Ceausescu avait commencé à vaciller. 1981 potrivit c"rora el er fi urmat s"-i succead" lui Nicolae Ceau$escu, ca tân"r aparatcik. Iar mai târziu, când a ap"rut Gorbaciov, sprijinul sovieticilor acordat lui Iliescu a fost aproape f"#i$. Apoi, în Decembrie 1989, sovieticii $tiau c" trebuie s" #in" situa#ia din Estul Europei sub control, pentru c" nici ei nu prev"zuser" ca URSS avea s" intre în colaps. În acel moment, mai erau dou" #"ri pe cera sovieticii mai puteau s" le #in" sub control: România $i Bulgaria. De aceea Ion Iliescu a fost sprijinit deschis de Gorbaciov $i echipa lui, înc" din momentul în care regimul lui Ceau$escu începuse s" se clatine. Quelle est votre opinion sur la manière avec laquelle se sont déroulés les procès de la Révolution ? La seule équipe ayant pris en charge ces procès, celle du général Dan Voinea, a été récemment éloignée par la nouvelle équipe du Parquet Général, et par une jeune femme procureur général issue d’une famille à la tradition discutable du point de vue de la démocratie. Il ne s’agit pas de l’âge ou du passé de ces procureurs qui s’occupent à présent des dossiers. Il s’agit plutôt de mentalités. Ils sont fils de procureurs ayant exercé à l’époque de Ceausescu, et à présent ils sont plus communistes que les vrais communistes du passé. Ils ont des difficultés à condamner quelqu’un qui est originaire du même monde que le leur. Au moment où il avait commencé l’instruction des dossiers, le général Voinea a été écarté, poussé vers la retraite. Il est clair qu’il n’y a aucune réelle volonté politique pour finaliser ces dossiers. Chez nous, la condamnation du communisme n’a pas dépassé l’étape du discours politique. C’est tout. Cum apreciaţi că s-au derulat procesele Revoluţiei? Singura echip" de procurori care s-a ocupat de aceste procese, echipa generalului Dan Voinea, a fost înl"turat" recent de noua conducere a Parchetului General, de c"tre o tân"r" doamn" procuror general care provine dintr-o familie cu o tradi#ie discutabil", din punctul de vedere al democra#iei. %i nu este vorba de vârst" sau de trecutul acestor procurori, care au preluat acum dosarele. Este vorba de mentalit"#i. Ei sunt fii de procurori care au fost activi pe vremea lui Ceau$escu $i ei sunt acum mai comuni$ti decât comuni$tii. %i atunci nu le vine prea u$or s" condamne pe cineva care provine din lumea lor. %i, iat" cum, tocmai când începuse instrumentarea clar" a acestor doasre, generalul Voinea a fost înl"turat, scos la pensie, iar dosarele au început s" fie mutate de colo-colo. Este clar c" nu exist" voin#" politic" pentru finalizarea acestor dosare. Din p"cate, la noi, condamnarea comunismului nu a dep"$it nivelul discursului politic. %i atât. dosar / le dossier CONVERGENCE #6 Istorie Ast"zi, pe Friedrichstrasse la „Check Point Charlie” - punctul de trecere de frontier" Est-Vest rezervat diploma#ilor $i str"inilor, TOAMN! 2009 AUTOMNE Pseudo-soldaţii de la Check Point Charlie © Iulia Cantor-Salzani 25 DE EURO O BUCATĂ DE ZID © Iulia Cantor-Salzani 9 octombrie 1989. Un nou capitol din istorie se deschide la Leipzig. Sub privirile ofi#erilor de la Stasi (Ministerul Securit"#ii de Stat al Germaniei de Est), 70000 de tineri ies în strad" $i scandeaz" „Noi suntem poporul”. De mai multe s"pt"mâni, grupuri de opozan#i ai regimului comunist se întâlnesc la bisericile St Nikolai $i St Thomas, în fiecare luni, pentru a pune la punct detaliile unui plan de protest pacific. Revendic"rile lor: „mai mult" libertate, mai mult" democra#ie $i mai pu#in" supraveghere”. „Miracolul de la Leipzig” este pe cale s" se produc". În acela$i timp, în Berlin-Est, Erich Honecker - secretarul general al comitetului central al partidului SED (Sozialistische Einheitspartei Deutschlands) încearc" din r"sputeri s" p"streze spa#iul comunist intact, de$i nu mai beneficiaz" de sprijinul Moscovei, care prin vocea lui Mihail Gorbaciov î$i manifest" tot mai pregnant dorin#a de transparen#". Dup" mai multe manifest"ri populare, valul de protest din 9 octombrie ia o asemenea amploare, încât doar un conflict direct cu for#ele armate pare s" poat" pun" cap"t situa#iei. Zeci de mii de civili încep un mar$ al p"cii. Echipa#i cu mitraliere, în vehicole blindate, ofi#erii de la Stasi a$teapt" semnalul de la Berlin pentru începerea ostilit"#ilor. Erich Honecker nu va da, niciodat", cel pu#in oficial, acest semnal. Preocupat de situa#ia din Berlin, unde nemul#umirile popula#iei se manifest" din ce în ce mai mult, deleag" luarea acestei decizii sectorului Stasi din Leipzig. Kurt Meyer, secretarul sectorului î$i exprim" refuzul de a asuma costurile umane ale acestei opera#ii. Helmut Hackenberg, num"rul 1 al SED la Leipzig decide ca opera#ia s" se încheie în mod pacific. Manifestan#ii continu" mar$ul p"cii început la Karl Marx Platz $i înconjoar" centrul ora$ului trecând pe bulevardul Ring. „Miracolul de la Leipzig” deschide calea protestelor din Republica Democrat" German". O lun" mai târziu, în 9 noiembrie, zidul care separ" Berlinul $i Europa, ridicat în noaptea din 12-13 august 1961, devine doar o trist" amintire. Poarta Brandebourg este luat" cu asalt de manifestan#i. R"zboiul rece a luat sfâr$it. Histoire Germania de Est, 20 de ani, înainte și după Vestigii comuniste scoase la vânzare RDA, 20 ans avant et après 9 Octobre 1989. Un nouveau chapitre de l’histoire s’ouvre à Leipzig. Sous les regards des officiers de la STASI (Ministère de la Sécurité de l’Etat de l’Allemagne de l’Est), 70000 jeunes sortent dans la rue et crient « Nous sommes le peuple ». Depuis quelques semaines, des groupes d’opposants au régime communiste se retrouvent dans les églises Nt. Nikolai et St. Thomas, chaque lundi, pour mettre au point les détails d’un plan de protestation pacifique. Leurs revendications – plus de liberté, plus de démocratie et moins de surveillance. „Le miracle de Leipzig” est en train de se produire. Dans le même temps, à Berlin Est, Erich Honecker – secrétaire général du comité central du parti SED (Sozialistische Einheitspartei Deutschlands) essaye par tous les moyens de garder intact l’éspace communiste, malgré le fait qu’il ne bénéficie plus d’un support de la part de Moscou, qui, par la voix de Mihail Gorbaciov, montre de plus en plus un désir de transparence. Après plusieurs manifestations populaires, la vague de protestation du 9 Octobre prend une telle ampleur, que seul un conflit direct avec les forces armées peut mettre fin à la situation. Des dizaines de milliers de civils commencent une marche de la paix. Dupã 20 de ani 21 Histoire Istorie © Iulia Cantor-Salzani Curtea închisorii STASI Equipés avec des mitrailleuses, dans des véhicules blindés, les officiers de la STASI attendent le signal de Berlin pour commencer les hostilités. Erich Honecker ne donnera jamais ce signal, au moins pas officiellement. Préoccupé par la situation de Berlin, ou les mécontentements de la population se manifestent de plus en plus, il délègue la prise de décision au secteur de la STASI de Leipzig. Kurt Meyer, secrétaire du secteur, refuse d’assumer les couts humains de cette opération. Helmut Hackenberg, le numéro 1 de la SED de Leipzig décide de mettre fin à l’opération d’une manière pacifique. Les manifestants vont continuer la marche de la paix commencée dans la place Karl Marx et contournent le centre ville en passant par le boulevard Ring. „Le miracle de Leipzig” ouvre le chemin des protestations dans la République Démocratique d’Allemagne. Un mois plus tard, le 9 Novembre, le mur qui sépare le Berlin de l’Europe, élevé 22 dosar / le dossier dans la nuit du 12 au 13 août 1961, devient un triste souvenir. La porte Brandebourg est prise d’assaut par les manifestants. La guerre froide est finie. 25 Euro pour un morceau du mur Aujourd’hui, au « Check point Charlie » de la Friedrich strasse – point de passage de la frontière entre l’Est et l’Ouest réservé aux diplomates et aux étrangers, les touristes peuvent acheter contre 25 Euro un morceau du Mur de la Honte. Des boutiques avec des Trabant, écussons, t-shirts avec la célèbre phrase prononcée par John Kennedy en 1963 „Ich bin ein Berliner” (Je suis un berlinois) sont là pour les touristes à la recherche de symboles. 30 Euro pour un tour de la ville en Trabant, 2 Euro pour une photo avec deux „soldats” américains au „Check Point Charlie”, n’importe quel vestige de l’ancien régime turi$tii pot achiziona contra 25 de euro o bucat" din Zidul Ru$inii. Buticuri doldora de trabanturi, steme, t-shirt-uri cu celebra formul" consacrat" de John F.Kennedy în 1963 „Ich bin ein Berliner” (Sunt un berlinez) ademenesc turi$tii avizi de vestigii. 30 de euro un tur al ora$ului în trabant, 2 euro o fotografie cu doi „solda#i” americani la „Check Point Charlie”, orice r"m"$i#" a vechiului sistem devine moneda de schimb. Marketingul „istoric” a triumfat. Pu#in mai departe, în Berlin-Est, într-un cartier lini$tit, mai multe cl"diri înconjurate de un zid înalt, care pe plan reconstituie forma unui pistol, par s" se confunde cu peisajul. Deschis publicului, sediul Stasi înregistreaz" zilnic peste 3000 de vizitatori, majoritatea din Europa Occidental". Pân" în 1989, nimeni nu $tia ce se afl" acolo. „Inamicii poporului” erau adu$i într-o dubi#a echipat" cu $ase „cu$ti” f"r" geam $i depu$i în curtea central". Nu $tiau unde au ajuns, dac" $i când vor mai pleca. Dup" 1989, autorit"#ile germane au dorit s" transforme cl"dirile în noua închisoare a ora$ului, îns" sub presiunea fo$tilor de#inu#i politici, sediul Stasi a r"mas deschis publicului, vizitele fiind asigurate chiar de c"tre CONVERGENCE #6 Istorie Histoire © Iulia Cantor-Salzani Planul închisorii, în formă de pistol fo$tii de#inu#i. Cu ajutorul Germaniei de Vest, Germania de Est a realizat exegeza perioadei comuniste, chiar dac" unele r"ni înc" se cicatrizeaz". MODLAREUTH, „ MICUL BERLIN” La 290 de km sud, trecând pe podul Glienicke de la Potsdam, unde se f"cea schimbul de spioni prizonieri între cele dou" blocuri, satul Modlareuth p"streaz" înc" urmele trecutului dureros. Situat la grani#a dintre landurile Thuringe $i Baviere, Modlareuth a devenit în 1961 „Micul Berlin”, odat" cu ridicarea unui zid pe linia de frontier" pentru a demarca cele dou" blocuri. Spre deosebire de Berlin, orice semn sau dialog între locuitorii celor dou" sectoare era interzis. Zidul Cortinei de fier a traversat satul pân" în decembrie 1989, când a dost demolat. Ast"zi mai este vizibil" o parte din zid $i una dintre zonele de tranzit. Închisoarea Stasi - Genslerstrasse 66, Berlin www.stiftung-hsh.de Program/informaţii - 00493098608230 Tarif vizite - 2 și 4 euro TOAMN! 2009 AUTOMNE devient monnaie d’échange. Le „Marketing historique” à son apogée. Un peu plus loin, au Berlin-Est, dans un quartier tranquille, on peut voir un groupe de bâtiments entourés par un mur très haut, ressemblant à un pistolet, se confondant dans le paysage. Ouvert au public, le siège de la STASI enregistre quotidiennement plus de 3000 visiteurs, pour la plupart de l’Europe occidentale. Personne ne savait ce qui se cachait derrière ces murs jusqu’en 1989. « Les ennemis du peuple » étaient ramenés dans un fourgon équipé avec six « cages » sans vitres et déposés dans la cour centrale. Ils ne savaient pas ou ils étaient, si et quand ils allaient être libérés. Après 1989, les autorités allemandes ont souhaité transformer les bâtiments en prison, mais sous la pression des anciens détenus politiques le siège de la STASI est resté ouvert au public, les visites étant assurées par les anciens détenus eux-mêmes. L’Allemagne de l’Est, avec l’aide de sa sœur l’Allemagne de l’Ouest, a mis en œuvre l’exégèse de la période communiste, même si toutes les blessures ne sont pas encore cicatrisées. Modlareuth, „Le petit Berlin” A 290 km vers le sud, en traversant le pont Glienicke de Postdam, endroit ou avait lieu l’échange de prisonniers entre les deux blocs, le village Modlareuth garde encore les traces de ce passé douloureux. Situé à la frontière entre les lands Thuringe et la Bavière, Modlareuth est devenu en 1961 „Le petit Berlin”, lorsqu’un mur a été élevé au beau milieu du village pour marquer la ligne de séparation entre les deux blocs. Contrairement à Berlin, les dialogues et échanges entre les habitants des deux secteurs étaient strictement interdits. Le mur du Rideau de Fer a coupé le village en deux jusqu’à sa destruction en Décembre 1989. Aujourd’hui une partie du mur ainsi qu’une des zones de transit restent encore visibles. Dupã 20 de ani 23 Portret Portrait Irina Ionesco Photographe controversée, provocante et insouciante, Irina Ionesco revient dans l'actualité avec une exposition au Musée Tavet-Delacour où elle partage l'affiche avec François Barbâtre, Gérard Béringer, Sonja Hopf, Joerg Ortner et Olivier O. Olivier dans le cadre de la collection Gilles Deves. Un voyage qui met en scène l'humain avec tout ce qu'il a de plus déraisonnable et de fascinant TEXTE IULIA CANTORSALZANI • PHOTOS IRINA IONESCO L'insolence, selon Irina Ionesco D epuis 1974, lors de l'exposition à la Nikon Gallery de Paris, l'insolence enivrante d'Irina Ionesco fascine, perturbe et interpelle. Eternelle passionnée du nu féminin, elle cherche de manière infatigable à dévoiler toute sa beauté. Cet engagement en noir et blanc lui vaudra assez vite la qualification de „Eva aux roses” 24 photographe érotique. Une renommée nourrie également par l'utilisation de sa fille Eva, devenue ultérieurement actrice de théâtre et cinéma, comme modèle privilégié de ses mises en scènes. Insouciante du „que va-t-on dire”, elle crée, avec la complicité d'Eva, des nus qui provoqueront de grandes controverses, autant par les postures qui frôlent l'érotisme, que par les parures propres à un sex-symbole. Car au-delà du parti-pris noir et blanc, ses modèles se dévoilent sous des lumières envoûtantes, habilement scénarisées avec des objets fétichistes, bijoux et autres „outils” propres à l'image de la femme fatale et provocante, neamoins possédée sexuellement. Tel un démiurge, Irina Ionesco recrée la femme et l'immortalise. Son appareil retient le temps, immobilise le moment présent, délivrant une merveilleuse alchimie du souvenir. „La photographie est venue à moi à travers un phénomène de hasard objectif. Ce Un regard précepte qui nous multiple et vient de H e g e l et qui a captivé insaisissable le mouvement surréaliste dans ce qu'il dévoilait de merveilleux – comme de se trouver soudainement confronté à la possibilité de se saisir du désir qui, sous vos yeux, se dévoile. Giacometti raconte ainsi l'un de ces miracles. Il explique comment il travaillait depuis des mois à la réalisation d'une sculpture qui apparaissait guerrière en même temps qu'androgyne, mais à laquelle il ne trouvait pas de visage. Il y manquait le regard… La sculpture demeura ainsi, longuement désirée dans son devenir, mais aucun visage ne lui correspondant, elle resta rétive à son achèvement. Giacometti renonça à poursuivre la sculpture. Puis un jour d'errance, à la recherche de l'imprévisible en compagnie d'André Breton aux puces de Montreuil, il découvrit soudain, gisant à terre parmi des myriades d'objets hétéroclites, un regard ahurissant. CONVERGENCE #6 Art visuel Art" vizual" „La nuit tournesol” Un regard multiple et insaisissable sous la forme d'un masque de fer strié par des lattes, telles des persiennes, des interstices ajourés, se situant à l'instar d'un bandeau qui cacherait sans les cacher les yeux. Il s'empara sur-le-champ de l'objet. De retour à l'atelier, il alla tout droit apposer le masque sur la tête sans visage de la statue. Les mesures du masque correspondaient parfaitement et la statue fut enfin réalisée. Il s'agissait d'une guerrière dont le regard filtrait à travers un masque de combat”, confie la photographe (1). Issue d'une famille errante, d'immigrés roumains, ayant passé une partie de son enfance à Constanta, au bord de la Mer Noire, Irina Ionesco porte en elle la fascination des chemins cachés. D'abord peintre, ensuite photographe, elle avoue avoir toujours été à la recherche d'un troisième oeil. Celui de l'imperceptible et de l'improbable qui pourrait relever toute la saveur d'une composition. „J'ai toujours été captivée par ces chemins s'ouvrant, couvés par le désir. C'est à travers un cheminement d'une évidence analogue que la photographie est venue à moi : cet objectif – ce troisième œil que l'on venait de m'offrir, un soir de Noël, sous la forme d'un Nikon F. A cette TOAMN! 2009 AUTOMNE Insolenţa, după Irina Ionesco Încă din 1974, cu ocazia expoziţiei de la Nikon Gallery din Paris, insolenţa Irinei Ionesco fascinează, tulbură şi interpelează. Cu o neobosită pasiune pentru nudul feminin, ea încearcă în permanenţă să îi descopere frumuseţea. Tematica în alb-negru și pasiunea pentru nuduri o vor clasifica destul de repede drept fotograf erotic. O clasificare la care contribuie și fiica sa Eva, care va deveni mai târziu actriţă de teatru și de cinema, și care a fost modelul său preferat pentru numeroase din punerile ei în scenă fotografice. Fără să se preocupe de „ce va spune lumea”, ea creează împreună cu Eva nuduri care provoacă controverse puternice, atât din cauza poziţiilor care sunt aproape erotice, cât și datorită diverselor obiecte sau ţinute de tip „sex-simbol”. Dincolo de alegerea contrastului alb-negru, modelele sale se arată în lumini magice, scenarizate abil împreună cu obiecte fetișiste, bijuterii și alte „unelte” aparţinând imaginii femeii fatale și provocatoare, posedate sexual. Irina Ionesco se transformă în demiurg și recreează imaginea femeii, imortalizând-o. Aparatul său oprește timpul, imobilizează clipa prezentă și redă o minunată alchimie a amintirii. Originară dintr-o familie de imigranţi români, Irina Ionesco a petrecut o parte din copilărie la Constanţa, pe malul Mării Negre și poartă în ea fascinaţia pentru drumurile ascunse. 25 Art" vizual" Art visuel „Griffe” Mai întâi pictor, apoi fotograf, ea mărturisește că dintotdeauna a căutat un „al treilea ochi”. Ochiul imperceptibilului și al improbabilului, care poate revela întregul farmec al unei compoziţii. „Am fost dintotdeauna fascinată de căile care se deschid către dorinţă. Fotografia a ajuns în acest fel la mine, acest obiectiv – al treilea ochi care mi-a fost dăruit, într-o seară de Crăciun, sub forma unui Nikon F. La vremea aceea pictam naturi moarte și încercam să exprim elemente imobile ale decorurilor care ar fi preexistat vidului lăsat de întreruperea unei cariere consacrate mișcării și spaţiului”, explică artista. Concepute ca 26 niște scene de teatru, pozele integrează o femeie reinventată și misterioasă într-un univers oniric. Muzele sale, femeile din Constanţa, observate minuţios în timpul copilăriei petrecută în compania bunicii. Părinţii fiind în general mereu plecaţi – mama trapezistă într-un circ și tatăl violonist – artista cultivă o privire curioasă și perplexă. În această intersecţie dintre orient și occident, turcoaicele, macedonencele, ţigăncile sau evreicile îmbracate în costume tradiţionale cu ocazia diverselor festivităţi vor deveni muzele obiectivului noului său Nikon F. În 1948, părăsește România împreună cu bunica sa în urma ocupaţiei rușilor. époque, je peignais des natures mortes, je cherchais à exprimer les éléments figés des décors et des parures qui devaient préexister au vide creusé par l'interruption d'une carrière consacrée au mouvement et à son espace”. Conçus comme des tableaux théâtraux, ses „shots” intègrent une femme réinventée et mystérieuse dans un univers onirique. Ses inspiratrices, les femmes de Constanta, observées minutieusement pendant son enfance, en compagnie de sa grandmère. Eloignée de ses parents – la mère trapéziste dans un cirque et le père violoniste – elle cultive un regard curieux et interloqué. Dans ce carrefour oriental-occidental, des femmes turques, macédoniennes, tziganes ou juives parées de costumes traditionnels lors des festivités vont devenir les égéries de l'objectif d'un Nikon F. En 1948, elle fuit, ensemble avec sa grand-mère la Roumanie suite à l'invasion des russes. A seize ans, Irina commence la danse, puis se dédie à la contorsion. Après avoir collaboré avec plusieurs compagnies, elle monte son propre spectacle de danseuse aux serpents. Pendant plusieurs années, elle se produit ainsi sur les scènes de toute l'Europe. Lors d'un bref séjour dans un sanatorium elle se consacre à la peinture des lieux vides et vidés. Une passion qui l'accompagnera jusqu'au soir du Noël 1964, quand son ami, le peintre Corneille, lui offre un appareil photo, un Nikon F. Quelques mois plus tard, elle photographie son premier modèle, Anouk. Commence alors une série de séquences, images et mises en scène toutes aussi loufoques que surprenantes qui constitueront les pièces maîtresses de sa première exposition en 1970. Suit une longue série d'expositions et de publications, en France et à l'étranger, dont notamment „Liliacées langoureuses aux parfums d'Arabie”, „Femmes sans tain”, „Litanies pour une amante funèbre”, „Le temple aux miroirs”. En 1983, elle travaille sur son projet „Pour une Pyramide”, parcours psychanalytique illustré d'images en couleurs. En 1985, elle fait un long séjour en Egypte qui se concrétisera dans l'ouvrage „Rêve d'Egypte”. Suivront d'autres récits – la Mauritanie - „Les Femmes des Cités-mémoires”), le Maroc - „Regards sur Tanger”), Prague - „Le cercle de CONVERGENCE #6 Art visuel Art" vizual" Prague”, la Tunisie - „Les rituels et les jours” ou, plus récemment, le Japon - „Les métamorphoses de la Médusa”. En 2004, elle a publié le premier volet de son roman autobiographique, „L’œil de la poupée”, publié aux Editions Des femmes. (1)Citation publiée dans le portefolio „Irina Ionesco Elle-Même”, Ed. PTYX, Tokyo, 1996 La collection Gilles Deves au Musée Tavet-Delacour, jusqu'au 7 mars 2010 4 rue Lemercier - 95300 Pontoise Ouvert du mercredi au dimanche de 10h à 12h30 et de 13h30 à 18h. Tarifs 5/3 euros- gratuit pour les enfants de – de 12 ans et les groupes scolaires Tél.: 01 30 38 02 40 / Fax 01 30 30 50 46 ou [email protected] Irina Ionesco Portrait en titres * Liliacées langoureuses aux parfums d’Arabie (1974) * Femmes sans tain (1975) * Nocturnes (1976) * Litanies pour une amante funèbre (1976) * Le temple aux miroirs (1977) * Cent onze photographies érotiques (1980) * Le divan (1981) * Les Passions (1984) * The eros of Baroque (1988) * Les immortelles (1991) * Égypte chambre noire (1991) * Méditerranéennes (1991, avec Elisabeth Foch) * Kafka ou le passant de Prague (1992) * TransEurope (1994) * Nudes (1996) * Eva: Éloge De Ma Fille (2004) * L'œil de la poupée (2004, avec Marie Desjardins) * R (2004) * Le Japon Interdit (2004) TOAMN! 2009 AUTOMNE „Hommage à Vélasquez” La 16 ani, Irina începe dansul, după care se dedică artei contorsioniste. După ce colaborează cu câteva companii, își creează propriul spectacol de dansatoare cu șerpi. Timp de câţiva ani, produce aceste spectacole pe toate scenele Europei. Cu ocazia unui sejur într-un sanatoriu începe să picteze locuri golite de prezenţe umane. O pasiune care o va acompania până într-o seară de Crăciun 1964, când un prieten, pictorul Corneille, îi oferă aparatul foto Nikon F. Câteva luni mai târziu, își fotografiază primul model, Anouk. Începe atunci o serie de secvenţe, imagini și puneri în scenă surprinzatoare, care vor deveni, mai târziu, piesele principale ale primei expoziţii din 1970. Urmează o lungă serie de expoziţii și publicaţii, în Franţa și în străinătate, printre care „Liliac languros cu parfum de Arabia”, „Femeile fără ten”, „Litanii pentru o amantă funebră”, „Templul cu oglinzi”. În 1983 lucrează asupra unui proiect „Pentru o piramidă”, parcurs psihanalitic ilustrat de imagini în culori. În 1985 rămâne o lungă perioadă în Egipt, sejur care se va concretiza prin publicaţia „Vis despre Egipt”. Vor urma alte publicaţii – Mauritania „Femeile din Cetăţi- memorie”, Maroc – „Priviri către Tanger”, Praga „Cercul din Praga”, Tunisia „Ritualuri și zile” și, mai recent, Japonia „Transformările de la Meduza”. În 2004, publică prima parte a romanului său autobiografic „Ochiul păpușii”, apărut la Editura „Des Femmes”. 27 Journal Jurnal Alex. Ștefănescu scriitor, critic literar DE ALEX.ȘTEFĂNESCU Despre mine, fără iluzii 2 Document transmis 9 octombrie 2009. Libr"ria „Diverta” (de la parterul fostului magazin „Eva”). Urmeaz" s" vorbesc, al"turi de Marius Tuc", despre Petru Popescu, cu prilejul public"rii noului s"u roman, Supleantul (scris în limba român" $i având drept subiect povestea de dragoste dintre el $i Zoia Ceau$escu). Este foarte mare înghesuial" aici. Mul#imea de oameni a La lansarea „Jurnalului secret” alături de Nicolae Breban și Augustin Buzura Mon histoire, sans illusions 29 Octobre 2009. La librairie « Diverta » (au rez de chaussée de l’ancien magasin « Eva »). Je dois parler, aux cotés de Marius Tuca, de Petru Popescu, à l’occasion de la publication de son nouveau roman « Le remplaçant » (écrit en roumain également et ayant comme sujet son histoire d’amour avec Zoia Ceausescu). Il y a beaucoup de monde ici. La foule a d’abord rempli la place réservée au lancement du livre, pour envahir ensuite les couloirs entre les stands et finalement, s’installer sur l’escalier menant à l’étage. De centaines de regards sont jetés vers Petre Popescu lequel, grand et fin, à l’allure américaine, a encore un air sportif (pour ses 65 ans). 28 Les caméras, les appareils photo, les micros et enregistreurs sont tournés vers lui, comme des armes sophistiquées qui s’apprêtent à le chasser. Je suis tellement heureux de cette image – directe, expressive – du succès d’un écrivain ! C’est la preuve que la littérature intéresse toujours, et que tout n’est pas encore perdu pour ceux qui écrivent. P.S. On me dira que le succès de Petru Popescu est impur, que la plupart de ses lecteurs sont attirés non pas par sa qualité littéraire mais par ses révélations sur sa relation avec Zoia Ceausescu. Même si c’était le cas, cela reste un succès. umplut întâi locul rezervat lans"rii, apoi a inundat coridoarele dintre standuri $i, în cele din urm", a urcat pe scara care duce la etaj. Sute de priviri sunt îndreptate asupra lui Petru Popescu, care, înalt $i zvelt, americanizat, are înc" o atitudine sportiv" (la cei 65 de ani ai s"i). Camerele de luat vederi, aparatele de fotografiat, microfoanele, reportofoanele sunt îndreptate $i ele asupra scriitorului, ca ni$te arme sofisticate cu care urmeaz" s" fie vânat. Ce mult m" bucur" aceast" imagine – direct", expresiv" – a succesului unui scriitor! Este o dovad" c" literatura înc" intereseaz", c" pentru cei care scriu nu e totul pierdut. P.S.: Mi se va spune c" succesul lui Petru Popescu este impur, c" mul#i dintre cump"r"torii c"r#ii sunt atra$i nu atât de frumuse#ea ei literar", cât de dezv"luirile senza#ionale în leg"tur" cu Zoia Ceau$escu. Chiar dac" a$a ar fi, tot succes este. Sute de oameni vor avea, începând din aceast" sear", o carte în plus în cas". %i nu orice fel de carte, ci una scris" cu talent. 2 noiembrie 2009. M" întâlnesc pe strad" cu Cristian Gava. Este un tân"r genial, acum politicos $i trist, lipsit de efervescen#a intelectual" cu care m" uimea alt"dat". Îmi aduc aminte momente din istoria rela#iilor mele cu el. Pe vremea când avea nou" ani, p"rin#ii lui, amândoi oameni admirabili, din Pite$ti (tat"l, fabricant de mobil", mama – medic stomatolog) au venit împreun" cu el la mine acas" ca s"-mi cear" un sfat. Ce se întâmplase? Singurul lor copil, Cristian, nu sem"na deloc cu ceilal#i copii de vârsta lui. Citise toate c"r#ile din cas" $i cerea mereu altele. În scurt" vreme epuizase $i fondul de la Biblioteca Jude#ean" $i î$i manifesta în continuare foamea de texte tip"rite. M-a înduio$at situa#ia. Mi-am adus aminte c", pe vremuri, mi-a fost dat s" asist la ceva asem"n"tor. Odat", punând ou" de g"in" la clocit, bunica a strecurat printre ele $i câteva ou" de ra#", pe care g"ina nu le-a deosebit de ale ei $i le-a acceptat. Au trecut s"pt"mânile, au ie$it puii din ou" $i a venit vremea când clo$ca a mers cu tot cârdul de ghemotoace de puf auriu pe malul iazului s" pasc" iarb" nou". Atunci s-a petrecut ceva senza#ional. Câ#iva dintre dintre pui$ori s-au apropiat cu mare curiozitate de ap". G"ina-mam" a început s" cârâie alarmat" $i s"-i avertizeze pe impruden#i. Dar ei, dup" o clip" de ezitare, s-au lansat în valuri $i au CONVERGENCE #6 Jurnal TOAMN! 2009 AUTOMNE E o fiin#" omeneasc" aleas", o ilustrare a ideii de genialitate. %i e, în acela$i timp, prizonierul unei lumi prozaice, care n-are alt scop decât s"-l transforme într-un om obi$nuit. 9 noiembrie 2009. În Cartea alb" a Securit"#ii, un informator m" prezint" (într-un raport datând din septembrie 1989) ca pe un admirator al Doinei Cornea. A$a $i eram. Faptul c" o femeie se opunea de una singur", neclintit" în verticalitatea ei, unui regim care dispunea de mijloace represive terifiante, m" impresiona pân" la lacrimi $i m" f"cea s" m" ru$inez de lipsa mea de reac#ie. Dup" 1989 admira#ia mea fa#" de Doina Cornea s-a accentuat, poate $i pentru c" am v"zut-o la televizor fragil", vulnerabil", cu o voce sub#ire, nemelodioas", luând atitudine împotriva lui Ion Iliescu. Nu-mi mai era ru$ine, ca pe vremuri, f"ceam $i eu acela$i lucru în zeci $i zeci de articole sau cu ocazia particip"rii la emisiuni TV pe teme politice. De fapt, de câte ori o ascultam vorbind, nici nu m" mai gândeam la mine, urm"ream, cu încredere absolut", ceea ce spunea ea. M" încredin#am ei, ca unei instan#e morale supreme. Am idealizat-o, inevitabil, pe Doina Cornea. A$a se face c" am ajuns s" cred c" ea este o con$tiin#" atotcuprinz"toare, c" în#elege chiar $i ceea ce al#ii nu în#eleg, c" are o capacitate intelectual" cu totul ie$it" din comun". Cu aceast" iluzie am deschis cartea ei, Jurnal – ultimele caiete. Ce gre$eal" am f"cut! Ce bine era dac" nu-i citeam cartea! Journal început s" înoate ferici#i. Clo$ca p"rea consternat". Ceea ce vedea îi contrazicea brutal instinctul matern. La fel de contraria#i îi vedeam $i pe p"rin#ii lui Cristian. Am discutat îndelung cu b"iatul ca s"-mi dau seama dac" nu cumva era vorba doar de o manie. Nu era. Copilul în#elegea c"r#ile $i le comenta cu seriozitate, în deplin" cuno$tin#" de cauz". Uimitoare era nu numai precocitatea sa, cu totul ie$it" din comun, ci $i capacitatea sa intelectual" judecat" în sine, cu care îi surclasa pe mul#i profesioni$ti ai lecturii. A doua întâlnire a avut loc când Cristian împlinise cincisprezece ani $i când l-am invitat la emisiunea Un metru cub de cultur" pe care o f"ceam la Realitatea TV. Ca s" nu pierd timpul cu superlative la adresa lui, l-am invitat s" trecem rapid, în fa#a telespectatorilor (emisiunea se transmitea în direct), prin toate literaturile europene. Ceea ce a urmat i-a #inut cu respira#ia t"iat" chiar $i pe blaza#ii operatori, care de obicei mestecau gum" în timp ce manevrau camerele de luat vederi. M-am folosit de tot ceea ce $tiam, dup" cincizeci de ani de citit c"r#i, i-am adresat lui Cristian cele mai nea$teptate întreb"ri, iar el nu numai c"-mi d"dea r"spunsuri complete, dar schi#a repede noi posibilit"#i de dezvoltare a discu#iei. Eu îi ceream s" îmi vorbeasc" despre Infernul lui Dante, el o f"cea f"r" ezitare, dar imediat dup" aceea începea s" prezinte demonologia italian" din Evul Mediu. Eu îi ceream s" caracterizeze literatura scandinav", el definea, recurgând la numeroase exemple, literaturile finlandez", norvegian", suedez", danez" $i irlandez", pentru ca abia apoi s" încerce s" evalueze literatura scandinav" în ansamblul ei, eu îl invitam s" se pronun#e asupra lui Berdiaev, el aducea în discu#ie $i al#i esei$ti ru$i, de inspira#ie mistic", de a începutul secolului dou"zeci $i nu pierdea ocazia s" se refere $i la ortodoxismul românesc etc. etc. A fost o emisiune de neuitat, o alergare în doi prin diverse literaturi, în cursul c"reia eu, la cei 57 de ani ai mei, gâfâiam $i r"m"sesem mult în urm", în timp ce partenerul meu de discu#ie, la cei numai 15 ani ai s"i, se avânta neobosit spre noi $i noi spa#ii literare. Nu numai c" $tia tot ce se putea $ti ($i, oricum, mai mult decât mine) despre toate acele literaturi, dar avea o atitudine critic" fa#" de orice oper" literar", o regândise cândva sau o regândea pe loc, cu o fervoare a inteligen#ei cum nu mai v"zusem vreodat". A treia întâlnire semnificativ" este chiar cea de acum, de pe strad". Cristian a devenit de pu#in" vreme student al facult"#ii de Limbi Clasice din Bucure$ti. Dar între timp a colaborat $i la unele televiziuni dn Bucure$ti, unde i s-a dat s" realizeze talk-show-uri politice (nu literare, cum ar fi fost cazul). Contactul cu problemele vie#ii politice de la noi, dar $i cu ceea ce se petrece în culisele televiziunilor române$ti l-a obosit moral. A fost ca $i cum albatrosul lui Baudelaire ar fi trebuit s" coboare nu doar pe puntea unui vapor, ci $i în cal", pentru a fi t"v"lit prin negreala din sala motoarelor. M" uit la el cu admira#ie $i cu o strângere de inim". E un tân"r frumos, cu privirea str"lucind de inteligen#". 11 noiembrie 2009. „Eu $i Chi#i prindem $oareci” Des centaines de personnes auront à compter de ce soir un livre de plus dans leur bibliothèque. Et pas n’importe lequel, un livre écrit par quelqu’un de talentueux. 9 Novembre 2009. Dans Le livre blanc de la Securitate, un informateur parle de moi (dans un rapport daté de Septembre 1989) comme d’un admirateur de Doina Cornea. Ce qui est vrai. Le fait qu’une femme osait s’opposer toute seule, sans broncher dans sa verticalité, à un régime qui disposait de moyens répressifs terrifiants, m’émouvait jusqu’aux larmes et me faisait avoir honte de mon propre manque de réaction. Mon admiration pour elle est allée en grandissant après 1989, peut-être aussi parce que je l’ai vue à la télévision, fragile, vulnérable, avec une voix fluette et stridente en train de s’opposer à Ion Iliescu. Je n’avais plus honte comme avant, car je faisais la même chose à travers de dizaines d’articles ou à l’occasion de mes participations à des émissions de télévision politiques. En fait, chaque fois que je l’entendais parler je ne pensais plus à moi, mais je suivais avec une confiance absolue ce qu’elle disait. Je me confiais à elle, comme à une instance morale suprême. Forcément, j’étais en train de l’idéaliser. Ainsi, je suis arrivé à croire qu’elle était en quelque sorte une forme de conscience toute puissante, croire qu’elle comprenait ce que d’autres ne comprennent pas, croire qu’elle avait une capacité intellectuelle hors du commun. Bercé par toutes ces illusions, j’ai ouvert son livre Journal – derniers cahiers. Bien mal m’a pris ! Ce fut une erreur grossière. C’aurait été tellement mieux si je n’avais pas lu ce livre! 11 Novembre 2009.„Chitzi et moi à la chasse aux souris » - on pourrait donner ce titre à une histoire qui aurait comme sujet une chose qui m’est arrivée aujourd’hui. 29 Journal Jurnal – a$a s-ar putea intitula o povestire care ar avea drept subiect ceea ce mi s-a întâmplat azi. Pisica noastr", frumoas", arogant" $i bine-hr"nit", face din prinderea $oarecilor un fel de sport de lux. Îi captureaz" în gr"din" $i apoi ni-i aduce în cas", ca pe ni$te trofee (sau poate crede c" ne ajut" s" ne complet"m masa). Trebuie s" folosim f"ra$ul ca s"-i ducem din nou afar". Unul dintre ace$ti $oareci, probabil doar ame#it de loviturile ei, $i-a revenit, îmi închipui, $i a început s" exploreze casa. Cert este c" eu l-am întâlnit în baie, într-un moment când numai la asta nu m" a$teptam. Am #ipat ca o femeie (ah, voi fi taxat drept sexist...), apoi am luat un mop $i am încercat s"-l altoiesc. N-am reu$it, loviturile c"deau mereu pe al"turi, iar el s-a refugiat sub un dulap. Atunci, am adus-o în baie pe Chi#i, ca specialist" în prinderea $oarecilor. Am închis u$a, f"când-o suspicioas" pe partenerea mea, care î$i amintea, f"r" îndoial", c" ultima oar" când am dus-o în baie am sp"lat-o împotriva voin#ei ei. Cu coada mopului, l-am f"cut pe $oarece s" ias" din ascunz"toare. Dup" o curs" scurt", în zig-zag, a fost imobilizat de Chi#i. Ea i-a mai dat drumul de câteva ori $i l-a recuperat de fiecare dat", pentru a-$i retr"i succesul. Mi-am pierdut r"bdarea $i i-am f"cut semn c" trebuie s" p"r"sim baia. Inteligent", cooperant", Chi#i l-a apucat pe $oarece, cu din#ii, de spinare, a coborât împreun" cu mine scara, care duce de la etaj la parter, iar când i-am deschis u$a de la intrare, l-a transportat pe bietul animal, înnebunit de fric", pân" în mijlocul gazonului $i l-a eliberat, plictisit". I-am propus ulterior lui Chi#i s" facem, eu $i cu ea, o echip" de prindere a $oarecilor din casele oamenilor $i s" ne câ$tig"m astfel existen#a. Ea mi-a întors Notre chat, beau, arrogant et bien nourri, a transformé la chasse aux souris en un genre d’activité de loisirs. Il les rattrape dans le jardin et ensuite il les ramène dans la maison comme des trophées (ou alors, peut-être s’imagine-t-il qu’il nous aide à compléter notre déjeuner). On doit utiliser le balai pour les remettre dehors. L’une des souris, probablement simplement assommée par ses coups, est revenue à elle et a commencé à explorer ma maison. Je l’ai retrouvée dans la salle de bain, au moment ou je m’attendais le moins. J’ai crié comme une femme (on va me taxer de sexiste…) puis j’ai pris un balai et j’ai essayé de la frapper avec. Mais les coups tombaient tous à coté, et elle a fini par se réfugier sous une armoire. J’ai donc emmené mon chat Chiti dans la salle de bain, en tant qu’expert dans la 30 chasse aux souris. J’ai fermé la porte, en rendant du même coup mon partenaire soupçonneux, car il s’est sans doute rappelé que la dernière fois que je l’avais emmené dans la salle de bains c’était pour le laver contre sa volonté. J’ai fait sortir la souris de sa cachette en me servant de la queue du balai. Après une courte course en Zig-Zag, elle a finie par être immobilisée par le chat. Il l’a laissé partir plusieurs fois et l’a récupérée à chaque fois, afin de revivre l’enivrement de la victoire. J’ai fini par perdre patience et lui ai fait comprendre que nous devions sortir de la salle de bains. Intelligent et coopératif, Chiti a pris la souris avec ses dents, est descendu avec moi au rez de chaussée, et lorsque je lui ai ouvert la porte d’entrée a emmené la souris affolée et terrorisée dans le jardin ou il l’a lâchée, ennuyé. dispre#uitoare spatele, $i-a ridicat coada $i, p"$ind agale, s-a dus s" doarm" într-un fotoliu. 13 noiembrie 2009. Nu $tiu al#ii cum sunt (de fapt, $tiu: mefien#i fa#" de ritualurile s"rb"torilor $i chiar fa#" de ideea îns"$i de s"rb"toare), dar eu iubesc festivit"#ile. Îmi plac momentele de bucurie colectiv", ceremonialurile, omagiile aduse înving"torilor. Acum m" aflu la Ia$i, la edi#ia a doua a unui select festival de poezie, intitulat A doua petrecere cu poezie, prieteni #i...trufe de ciocolat". Ini#iatorul $i organizatorul festivalului, Emil Stratan, este om de afaceri, dar $i creatorul unor c"r#i-obiect fastuoase (una, cu coperte de aram", cuprinzând versuri de Emil Brumaru, am $i eu în bibliotec"). Ca Don Quijote, Emil Stratan lupt" pentru un ideal greu de în#eles de mul#imea de Sancho Panza din vremea noastr": întoarcerea la poezie. Poe#ii pentru care a venit publicul anul acesta sunt Ovidiu Genaru, Adrian Popescu, Caius Dobrescu, Mariana Codru#, Ioana Cr"ciunescu, Florin Iaru, Liviu Antonesei (el îns" a renun#at s" participe, în ultima clip"), Pavel %u$ar", Lucian Vasiliu, Paul Vinicius. Recitalul de poezie oferit de ei este ascultat cu sfin#enie $i aplaudat cu frenezie. Publicul este el însu$i un spectacol, fiind format din intelectuali de elit", femei frumoase $i elegante, tineri cu priviri inteligente. Poate fi v"zut în sal" $i atât de iubitul poet Emil Brumaru, burzuluit, ca de obicei. 14 noiembrie 2009. Este seara târziu $i particip la banchetul de desp"r#ire, într-un salon vast al Hotelului „Unirea”. Ast"zi a fost o zi plin". A avut loc, întâi, festivitatea de decernare a premiilor (marele premiu l-a câ$tigat Adrian Popescu). A urmat un recital de poezie al lui Eusebiu %tef"nescu, care a entuziasmat asisten#a (eu, exaltat, consider acest recital un eveniment în biografia mea). Cu inteligen#" artistic" $i umor de idei, extraordinarul actor a eviden#iat locurile în care poezia lui Eminescu $i cea a lui Nichita St"nescu „fac atingere”. Datorit" lui, am tr"it din nou acea beatitudine a l"s"rii în voia poeziei, de care am nevoie ca de un drog. Aproape la fel de mult m-a impresionat un monolog, Sufleurul fricii, scris (cu un curaj nebun) de Matei Vi$niec înainte de 1989 $i interpretat (cu un patetism dezl"n#uit, cu o adev"rat" cheltuire de fiin#") de Ioana Cr"ciunescu. Acum, la banchetul de desp"r#ire, care a avut loc într-o sal" vast" a Hotelului „Unirea”, atmosfera a fost livresc-incendiar". În ceea ce m" prive$te, am dansat, provocator, în prezen#a lui Ovidiu Genaru, cu so#ia lui, Cristina $i, romantic, cu fermec"toarea Andreea Rotaru. Am scris livresc-incendiar" pentru c" scriitorii, în general, nu se dezm"#eaz" propriu-zis, ci simuleaz" dezm"#ul, a$a cum îl cunosc din c"r#i. Î$i parodiaz" propria dezl"n#uire orgiastic" (ceea ce nu înseamn" c" n-o $i practic"). În libertinajul lor este $i un joc de-a libertinajul, care îmi place mai mult decât orice (nu întâmpl"tor sunt inaderent la petrecerile cu nes- CONVERGENCE #6 Jurnal 28 noiembrie 2009. Sunt (ca $i ieri, ca $i alalt"ieri), la Târgul de Carte „Gaudeamus” din Bucure$ti. Urmeaz" s" vorbesc, al"turi de Lidia Bodea $i Vladimir Tism"neanu, la lansarea unui nou volum din memoriile scrise de Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. 1947–195. Începutul l-am f"cut joi, 26 noiembrie, când am participat la lansarea propriei mele c"r#i, Jurnal secret (2003–2009), edi#ie de autor, ne varietur, Ed. Corint. Al"turi de mine se mai aflau, în fa#a participan#ilor la lansare, Nicolae Breban $i Augustin Buzura, ca $i o frumoas" domni$oar", a c"rei identitate am refuzat s" o divulg $i n-am s-o fac nici acum. Cartea, ilustrat" cu desene încânt"toare de Florin %tef"nescu, a avut succes (s-a f"cut coad" la autografe). 29 noiembrie 2009. One$ti. În sala de festivit"#i a bibliotecii ora$ului (instalat" într-o cl"dire superb") are loc s"rb"torirea lui Nicolae Manolescu, cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani (s"rb"toritul declar" c" este vorba de o gre$eal" $i c" în realitate împline$te 50). Constantin Th. Ciobanu îi înmâneaz" Premiul de Excelen#", în cadrul celei de-a XLI-a edi#ii a Zilelor Culturii C"linesciene. Când îmi vine rândul s" iau cuvântul, povestesc o întâmplare petrecut" la One$ti, cu mul#i ani în urm": – %i-o poate imagina cineva pe Ana Blandiana arbitrând un meci de fotbal? Presupun c" nu. %i totu$i un asemenea meci a avut loc. Era în 1983, în primele zile ale lui iunie. Al"turi de numero$i al#i scriitori, m" aflam la One$ti, la „Zilele culturii c"linesciene”, organizate ca în fiecare an de Constantin Th. Ciobanu. Ca s" ne scoat" la soare dintre zidurile cl"dirilor între care participam la interminabile dezbateri (captiva#i de aceste dezbateri, întrutotul libere, uitam s" ne mai uit"m la ceas), primarul ora$ului ne-a propus s" juc"m un meci de fotbal pe stadionul ora$ului. S"-l juc"m noi, scriitorii, nu s" ne ducem ca spectatori la unul jucat de al#ii! Propunerea a produs anima#ie $i fost acceptat", tocmai pentru c" era tr"znit". Pe stadion ni s-a pus la dispozi#ie echipament real, din acela folosit în meciurile oficiale, inclusiv ghete cu crampoane. Ana Blandiana, care de la început a anun#at c" vrea s" fie arbitru, a primit binecunoscutul costum negru $i un fluier. Nicolae Manolescu $i-a constituit o echip" puternic", chemându-i s" joace al"turi de el pe Lauren#iu Ulici, Mircea Martin, Radu C"lin Cristea $i Ion Bogdan Lefter (ultimii doi, tineri $i agili, membri ai Cenaclului de luni). Echipa din care f"ceam eu parte îi mai cuprindea pe (mai pu#in TOAMN! 2009 AUTOMNE sprintenii) Mihai Zamfir, Dan Culcer, Ovidiu Genaru $i Bogdan Ulmu. Ca s" nu juc"m în fa#a unor tribune goale, ceea ce ar fi fost dezolant, primarul avusese grij" s" aduc", cu concursul unei profesoare de român", patruzeci-cincizeci de eleve de liceu, instruite s" aplaude când ar fi fost cazul. În timp ce ceilal#i se chinuiau s" se îmbrace $i s" se încal#e, tr"gând de câte o mânec" sau s"rind caraghios într-un picior, eu m-am furi$at la fete $i le-am rugat – spre amuzamentul lor – s" scandeze, când am s" le fac semn: „În materie de sex/ Cel mai bun este Alex!” Nu m" pricepeam deloc la fotbal, spre deosebire de Nicolae Manolescu, capabil s" alerge $i s" dribleze aproape ca un profesionist. Totu$i, când a început jocul, am început s" m" agit cu mult zel. Drept urmare, încercând s"-l deposedez pe Nicolae Manolescu de balon, l-am faultat grosolan. Imediat Ana Blandiana a fluierat $i a dictat lovitur" liber"... în favoarea mea! Nicolae Manolescu a început s" protesteze: – Este de neconceput! Alex m-a lovit pe mine, nu eu pe el. – Nu conteaz"! a spus hot"rât" Ana Blandiana. Alex a scris mai frumos despre c"r#ile mele decât tine. Iar dac" mai protestezi, te dau afar" de pe teren. Nicolae Manolescu fierbea de indignare. Tocmai atunci, cu un sadism care nu-mi este caracteristic, leam f"cut semn fetelor din tribun". %i ele au început s" scandeze: – În materie de sex/ Cel mai bun este Alex! Nicolae Manolescu a r"mas consternat. Avea, pe fa#", expresia cuiva care simte c" totul se pr"bu$e$te în jurul lui. To#i cei din sal" izbucnesc în râs. Nicolae Manolescu, dând dovad" de fair-play, râde $i el. Plus tard j’ai proposé à mon chat de former avec moi une équipe de chasseurs de souris et de gagner ainsi notre croûte en allant chez les gens. Il m’a tourné le dos avec dédain, a soulevé sa queue et, marchant lentement, est allé se coucher dans un fauteuil. 13 Novembre 2009. J’aime les moments de joie collective, les cérémonials et les hommages aux vainqueurs. Je suis à Iasi, à la deuxième édition d’un festival de poésie, intitulé La deuxième fête avec de la poésie, des amis et… des truffes au chocolat. L’initiateur et organisateur du festival, Emil Stratan, est un homme d’affaires mais aussi le créateur de quelques livres-objet fastueux (dont un avec des couvertures en cuivre, avec des vers d’Emil Brumaru, que j’ai également dans ma bibliothèque). Journal criitori). Eu mi-am compus o atitudine de seduc"tor sud-american, care le-a determinat pe unele doamne $i domni$oare s"-$i compun", la rîndul lor, o atitudine de... seduse. Dac" ne-am strâns în bra#e, dac" ne-am s"rutat... a fost pentru c" asta cereau rolurile noastre. P.S.: Cel mai bun dansator s-a dovedit a fi (la cei 93 de ani ai s"i) Mihai %ora. A l’image de Don Quichote, Emil Stratan lutte pour un idéal difficilement compréhensible par la foule de Sancho Panza contemporaine : le retour à la poésie. Les poètes pour lesquels s’est déplacé cette fois le public sont Ovidiu Genaru, Adrian Popescu, Caius Dobrescu, Mariana Codruţ, Ioana Crăciunescu, Florin Iaru, Liviu Antonesei (ce dernier a finalement annulé sa participation au dernier moment), Pavel Şuşară, Lucian Vasiliu, Paul Vinicius. Le récital de poésie qu'ils offrent est écouté en silence et vivement applaudi. Le public lui-même est un spectacle, avec des intellectuels, des femmes belles et élégantes, des jeunes au regard intelligent. On peut apercevoir également dans la salle le si aimé poète Emil Brumaru, de mauvais poil comme d’habitude. 31 Voyage Incursiune Reportaj Il n'y a pas qu’un seul visage de la Roumanie, encore moins de l'Europe. En espérant qu'être européen ne veut pas dire devenir pareil, parce que ce qui fait la spécificité d'une personne, d'un pays en fait aussi la richesse TEXT ANDA GHIRAN • FOTO SAFAR EXPÉDITIONS JEUNESSE În căutarea identităţii europene în România I Copil la Rășinari 32 potezã $i concluzie, posibilitatea existen#ei unei identit"#i europene înc" nedescoperite în România a stârnit curiozitatea a $apte Rezultatul este un documentar realizat de c"tre tineri europeni despre tineri europeni - Tân"r. Quand les jeunes regardent l’Europe… depuis la Roumanie. Documentarul face parte din seria dedicata Europei Regards croisés sur l’Europe, care chestioneaz" existen#a unei identi"#i europene comun" Statelor Membre prin m"rturiile unor tineri forma#i de c"tre diferite realit"#i $i contexte na#ionale. „Aceast" manier" de a c"l"tori a reprezentat o adev"rat" descoperire pentru mine. Nefiind doar turi$ti, am avut un proiect concret care ne-a permis s" p"trundem în interiorul #"rii. Realizarea unui reportaj este o modalitate fantastic" pentru a cunoa$te o #ar", un popor $i o cultur"”, poveste$te Jessica, unul dintre realizatorii francezi ai documentarului. „Ceea ce m-a frapat prima dat" a fost diversitatea uman" $i geografic" din interiorul României. România este #ara care se afl" într-o continu" schimbare. Sunt fericit" pentru c" am putut fotografia cu spiritul România anului 2008, sperând s" revin mai târziu $i s" compar impresiile mele”, afirma cu sensibilitate Jessica. Pe lâng" plonjarea într-un context istoric $i geotineri francezi $i patru tineri români care au grafic diferit de cel al Fran#ei, cu toate surprizele c"l"torit 31 de zile în România pentru a în#elege nea$teptate, tinerii francezi m"rturisesc c" desîn ce m"sur" $i cu ce pre# cet"#enii români au coperirea României $i a românilor, le-a permis devenit cet"#eni europeni dup" 1 ias" se descopere pe ei în$i$i $i s"-$i nuarie 2007. chestioneze propria apartenen#" la „M-am Aventura a început pe 1 iulie 2008 o cultur" european" comun". redescoperit în capitala României, dup" care „Sunt foarte încântat de aceast" ca a continuat în Ia$i, în nordul Roaventur" de o lun", atât pe plan cetăţean român” mâniei (frontiera cu Ucraina), în profesional cât $i uman. C"l"toria Maramure$ $i s-a sfâr$it la Sibiu. în România m-a ajutat s"-mi Mai mult decât o experien#" intercultural", cei îmbog"#esc experien#a jurnalistic", dar mai 11 tineri au întâlnit tineri români, le-au pus ales m-a f"cut s"-mi dau seama c" nu exist" o întreb"ri, i-au urmat în activit"#ile cotidiene, au bog"#iei cultural" mai puternic" decât aceea de încercat s"-i în#eleag" $i s" g"seasc" aspectele a se scufunda într-un univers cultural diferit de sensibile ale unei identit"#i europene române$ti. al nostru $i de a tr"i momente unice al"turi de CONVERGENCE #6 Incursiune Voyage În plin exerciţiu jurnalistic oameni pe care îi po#i descoperi mult mai u$or în acest fel. M-am redescoperit pe mine, mi-am cunoscut mai bine colegii $i am descoperit România”. Pentru cei patru tineri români participan#i la aceast" aventur", experien#a a fost pu#in diferit": „Aceast" c"l"torie în România mi-a permis s" m" redescop"r atât ca cet"#ean român, dar $i ca cet"#ean european. Cu siguran#" realizarea acestui documentar m-a ajutat sa disting vocea frumoas" a României dintre toate vocile europene. Cu siguran#" diferit", vocea României $i-a g"sit locul în corul identit"#ilor europene”, ne m"rturise$te Cristina, unul dintre realizatorii români ai documentarului, care a înso#it echipa Safar Expéditions timp de dou" s"pt"mâni, în Maramure$ $i Sibiu. „Pentru mine, identitatea european" se reg"se$te în orice col# al României. Diferit", dar european". Uniunea European" nu ar fi complet" f"r" România”, poveste$te Oana, student" la Ia$i $i membru al echipei Safar Expéditions. O experien#" independent" de frontierele cultu -rale $i geografice ale unei #"ri, o aventur" jurnalistic", o complicitate sensibil" $i tinereasc", un documentar care dovede$te c" a fi european înseamn" f"r" niciun dubiu a fi diferit. „Prea multe neîn#elegeri exist" între popoarele europene, în ciuda r"d"cinilor comune. A cunoa$te $i în#elege oameni înseamn" a putea aprecia diferen#a. Sper ca acest documentar s" ofere aceast" oportunitate tuturor celor care îl vor viziona”, au concluzionat realizatorii francezi $i români ai acestui documentar. Trailerul documentarului poate fi vizionat pe: http:// www.youtube.com/watch?v=wuAvFcIOvp8 TOAMN! 2009 AUTOMNE A la recherche de l’identité européenne en Roumanie Il n'y a pas qu’un seul visage de la Roumanie, encore moins de l'Europe. En espérant qu'être européen ne veut pas dire devenir pareil,ept jeunes Français et quatre jeunes Roumains qui ont fait un voyage de 31 jours en Roumanie Essayer de comprendre dans quelle mesure et à quel prix les citoyens roumains sont devenus des citoyens européens après le 1er Janvier 2007, voici le but de ces jeunes curieux. L’aventure a commencé le 1er Juillet 2008 dans la capitale de la Roumanie, pour être ensuite poursuivie à Iasi, dans le Nord du pays (à la frontière avec l’Ukraine), dans la région de Maramures ensuite et pour finir, à Sibiu. Plus qu’une expérience interculturelle, les 11 jeunes ont rencontré de jeunes Roumains, ont posé des questions, ont suivi leurs activités quotidiennes, ont cherché à les comprendre et à trouver les traits d’une identité européenne roumaine. Le résultat est un documentaire réalisé par et pour des jeunes européens intitulé „Jeune. Quand les jeunes regardent l’Europe… depuis la Roumanie”. Le film fait partie de la série dédiée à l’Europe„Regards croisés sur l’Europe”qui pose la question de l’existence d’une identité européenne commune aux Etats membres par l’intermédiaire des témoignages apportés par de jeunes issus des différentes réalités et contextes nationaux. “Cette manière de voyager a été une vraie découverte pour moi. Nous n’étions pas uniquement des touristes, nous avions un projet concret qui nous a permis de pénétrer à l’intérieur du pays. La réalisation de ce documentaire est une façon formidable de connaître un pays, un peuple et sa culture” nous dit Jessica, l’un des réalisateurs français du film. „ Ce qui m’a frappé en premier lieu à été la diversité humaine et géographique de la Roumanie”, rajoute Jessica avec sensibilité En immersion totale, les jeunes Français confient que la découverte des Roumains et de la Roumanie leur a permis de se redécouvrir eux-mêmes et de mettre en question leur propre appartenance à une culture européenne commune. Pour les quatre jeunes Roumains ayant participé à cette aventure, l’expérience fut différente : “Ce voyage m’a permis de me retrouver en tant que citoyen roumain et européen. Sans doute différente, la voix de la Roumanie a trouvé sa place dans la chorale des identités européennes”confie Cristina, l’un des réalisateurs roumains du documentaire. Une expérience autonome, sans frontières culturelles et géographiques, une aventure journalistique, une complicité tendre et jeune, un documentaire qui prouve qu’être européen veut sans aucun doute dire être différent. Le making off du documentaire est disponible à l’adresse: http://www.youtube.com/ watch?v=wuAvFcIOvp8. 33 Pamphlet Pamflet DE PAN FILET Pearl Harbor pe Dâmboviţa C onfuzia general" care ne înso#e$te descompunerea postmodern" va for#a realitatea urnelor de vot, dar $i pe aceea a urnelor de la crematoriul „Cenu$a”, s" conduc" la dou" tururi de scrutin pentru preziden#ialele din 2009. A$a c" abia în 6 decembrie anul curent(at) vom $ti cu to#ii cine va fi fericitul mire al cri- Pearl Harbour sur la Dâmboviţa La confusion générale qui accompagne la décomposition post – moderne va obliger non seulement les urnes électorales, mais aussi dans une égale mesure celles du crématoire „La cendre” de mettre en place deux tours de scrutin pour les élections présidentielles de 2009. Ainsi, nous saurons seulement le 6 Décembre de cette année qui sera le bien heureux prince de la crise, ou le zombie carbonique qui nous hantera. Et les spéculations médiatiques excessives sur les résultats des élections ressemblent déjà depuis trop longtemps à une loterie irrationnelle pour la simple et bonne raison que le nom de l’élu final n’a plus aucune importance ! Quelle que soit cette personne, sa présidence ne pourra pas éviter une coïncidence fatale de l’histoire. En effet, le jour même de son élection, le 6 Décembre 2009, on célèbre 68 ans depuis l’attaque surprise du pays du Soleil-Levant sur la base américaine de Pearl Harbour, fait qui a déclenché l’élargissement de la deuxième Guerre Mondiale sur l’ensemble du Pacifique. A cette triste occasion le président américain a nommé cette journée du 6 Décembre dans un discours célèbre comme Le Jour de l’Infamie. Que devra faire notre président après 68 ans ? Il 34 devra sortir devant son Palais et nommer le 6 Décembre comme le nouveau Jour de la famine (et ce, 64 ans après la fin de la guerre !). Après presque un demi-siècle de communisme avec des accumulations chaotiques, suivi par deux décennies de cléptocratie continuée avec la complicité de tous les organes d’état (pour rien), nous sommes dans la situation d’utiliser une partie des emprunts externes pour payer les salaires et les retraites, parce que le budget consolidé (ou débile ?!?) est dans le coma. Pourquoi ? Bien sûr que la crise mondiale y est pour quelque chose. Mais les causes principales de cette situation se trouvent dans le manque d’une stratégie économique viable, doublée par l’identification par la classe politique (qui redouble) des ennemis publics chez les producteurs autochtones et la classe moyenne. Malgré les déclarations démagogiques de soutien de ces derniers et des mesures de façade destinées à donner une belle image à l’extérieur, l’effet de la législation a été celui d’asphyxier avec la bureaucratie et les impôts tous les entrepreneurs et honnêtes citoyens. zei, sau zombi-ul carbonic ce ne va bântui. Iar specula#iile mediatice excesive asupra rezultatelor electorale seam"n" deja de prea mult timp cu o loterie a numerelor ira#ionale pentru c" pur $i simplu numele ori personulitatea alesului final chiar c" nu mai au nici o importan#"! Indiferent de cine va fi vorba, Preziden#ia-Sa nu va putea s" evite o fatal" coinciden#" a istoriei. În chiar ziua alegerii sale, 6 decembrie 2009, se comemoreaz" 68 de ani de la atacul-surpiz" al Sorelui-R"sare asupra bazei de la Pearl Harbor, fapt ce a declan$at extinderea celui de-al doilea r"zboi mondial în întreg Pacificul... r"zboinic. Cu acel trist prilej pre$edintele american a declarat într-un discurs celebru respectiva dat" drept o „zi a Infamiei”. Ce va trebui s" fac" îns" prezidentul nostru dup" 68 de ani? Va trebui s" ias" la Cotroceni $i s" declare 6 decembrie în istoria noastr" ca pe o nou" „zi a Faminei” ($i aceasta la 64 de ani de la terminarea r"zboiului!). Dup" aproape o jum"tate de secol de comunism cu acumul"ri bezmetice, urmat de aproape dou" decenii de cleptocra#ie în form" continuat" $i cu complicitatea tuturor organismelor statului (degeaba), am ajuns în situa#ia de a folosi o parte din împrumuturile externe la plata salariilor $i a pensiilor, pentru c" bugetul consolidat (ori debilizat?!?) este în colaps. De ce? Desigur, c" $i criza mondializat" a avut aici un cuvânt de spus. Dar cauzele principale ale situa#iei provin din lipsa unei strategii economice viabile, dublat" de identificarea de c"tre clasa politic" (repetent") a inamicilor publici în produc"torul autohton $i clasa de mijloc. În ciuda declara#iilor demagogice de sus#inere a acestora $i a m"surilor de fa#ad" care s" dea bine spre exterior, sensul legisla#iei emanate a fost acela de sufocare birocratic" $i impozitar" a oric"rui întreprinz"tor $i om cinstit. A$a a fost deschis în general drumul c"tre economia subteran" $i corup#ie, c"tre privatiz"rile p"guboase pentru comunitate, dar grase pentru organizatori, c"tre „#epe” $i „c"pu$e” în folosul clientelei politice, c"tre specula#ii imobiliare, sau c"tre importuri dem"surate din care „b"ie#ii de$tep#i” î$i tr"geau partea de profit, etc, etc… CONVERGENCE #6 Pamphlet Astfel, în momentul în care criza mondial" ne-a adus la realitate, establishment-ul nostru… instabil s-a trezit uluit c" nu poate colecta mai nimic dintr-o economie pe care o parazitase $i o sufocase sistematic pân" atunci. În consecin#", s-a dat cep unor împrumuturi mult mai mari decât cele ceau$iste, f"r" a exista de aceast" dat" nici o strategie investi#ional" (fie $i una inadecvat", a$a cum a fost cea din anii ’70), ci doar nevoia de bani pentru acoperirea efectelor prea evidente ale incompeten#ei clasei politice $i a ciracilor s"i manageriali, în ansamblu. O astfel de direc#ie nu poate fi îns" sustenabil" nici m"car pe termen scurt, ci doar în plan conjunctural, atât cât s" fie narcotizat electoratul pân" la momentul alegerilor. Odat" v"zut (sau nu, în func#ie de ga$ca partinic") interesul politic în c"ru#a puterii, momentul scaden#ei va fi $i venit. Odat" trecut" euforia circotecii electorale, indiferent cine va fi noul Pre$edinte $i cine va forma noul-vechi guvern, se vor instaura f"r" menajamente m"suri drastice de austeritate economic" în contextul unui dezastru „multilateral dezvoltat”. M"surile vor fi resim#ite desigur numai de „prostime”, adic" de masa poporului care a acceptat s" fie astfel condus cu oi$tea din gard în gard: cei responsabili de dezastru vor fi oricum la ad"postul imunit"#ilor, inamovibilit"#ii, a situa#ilor privilegiate de tip oficial sau interlop, ori pur $i simplu la ad"postul unor imense averi ob#inute exact prin mijloacele care au condus la catastrof". De$i regimul ceau$ist nu a mai avut timp de a transforma Bucure$tiul în port dâmbovi#ean la… Dun"re $i de$i nu mai avem flot" („Prietenii $tiu de ce!”), ne vom putea totu$i „bucura” din plin de privilegiul unui adev"rat Pearl Harbor economico-social pe Dâmbovi#a! Pân" atunci nu mai e chiar a$a mult, iar timpul ni-l putem trece cu renumitele jocuri ale copil"riei, demne de infantilismul nostru economico-politic, precum: „cioc-boc-treci-la-loc!”, „ri#i-pi#i”, „ho#ii $i vardi$tii”, „r"zboi naval” sau „telefonul american”. Numai c" eliminarea din joc ne va transforma rând pe rând în adev"ra#i kamikaze ai $omajului! TOAMN! 2009 AUTOMNE „Tora! Tora! Tora!” Ainsi a été ouverte la route vers l’économie souterraine et la corruption, vers les privatisations dommageables pour la communauté, mais rentables pour les organisateurs, vers des mesures destinées à favoriser le clientélisme politique, vers des spéculations immobilières, ou vers des importations démesurées à travers lesquelles les mecs „ intelligents” trouvaient leur profit, etc, etc… Par conséquent, au moment où la crise mondiale nous a rappelé la réalité, notre establishment… instable c’est réveillé, très surpris par le fait qu’il ne pouvait collecter quasiment plus rien d’une économie parasitée et systématiquement asphyxiée par eux-mêmes. Ainsi, on a contracté des emprunts beaucoup plus importants que ceux de l’époque communiste, encore une fois sans aucune stratégie d’investissement (même incohérente, comme celle des années 70), dans l’unique objectif de récupérer de l’argent frais afin de couvrir les effets bien trop visibles de l’incompétence de la classe politique et de ses managers dans son ensemble. Une telle stratégie ne peut être viable à court terme, car elle prend en compte uniquement le plan conjoncturel, celui de tranquilliser les électeurs jusqu’au jour des élections. Une fois l’intérêt politique atteint (ou pas, en fonction de l’appartenance à la caste politique) viendra le moment de rendre des comptes. Lorsque l’euphorie du cirque électoral sera passée, quelque soit le nouveau Président et son nouveau gouvernement, des mesures sévères d’austérité économique seront prises dans le contexte d’un désastre „développé multilatéralement”. Ces mesures seront subies bien évidemment seulement par „la populace”, c'est-à-dire la majorité du peuple qui a accepté d’être menée comme un troupeau de brebis de pré en pré : les vrais responsables de ce désastre seront de toute manière à l’abri à travers des immunités, inamovibilités, des situations privilégiées de type officiel ou interlope, ou tout simplement à l’abri d’immenses fortunes obtenues justement avec les moyens qui ont mené vers cette catastrophe. Même si le régime de Ceausescu n’a pas eu le temps de transformer Bucarest en port du… Danube et même si nous n’avons plus une flottille („Les amis savent pourquoi!”) nous pourrons toutde-même profiter des privilèges d’un vrai Pearl Harbour économico- social sur le fleuve Dâmbovita ! Ce moment n’est plus très éloigné, et en attendant nous pouvons passer le temps à jouer des jeux oubliés de l’enfance, dignes de notre infantilisme économicopolitique, comme par exemple: „les gendarmes et les voleurs”, „la guerre navale” ou „le téléphone américain”. Seulement, l’élimination du jeu va nous transformer petit à petit en vrais kamikazes du chômage ! „Tora! Tora! Tora!” 35 Talents Talente ANIM'EST În anul aniversării a 50 de ani de la apariţia primului album „Asterix si Obelix”, România face pași timizi în universul benzii desenate odată cu deschiderea primei librării BD. Evenimentul a fost marcat în cadrul celei de-a patra ediţii a festivalului Anim'Est, prin introducerea secţiunii Balkanimation. Incursiune în lumea BD cu Mihai Mitrică, directorul Festivalului Anim'Est INTERVIU PROPUS DE IULIA CANTORSALZANI • FOTO ANIM'EST „Editurile nu vor să riște în domeniul benzii desenate, deși publicul există și este avid de noutăţi” „The Simpsons” Amatorul român de BD g!se"te foarte greu informa#ii relative la acest domeniu. Banda desenat! mai este considerat! o art! „minor!” în România? Arta benzii desenate este, din p"cate, aproape inexistent" la noi. %i este inexistent" pentru c" nu sunt înc" edituri care vor s" ri$te publicarea 36 acestui tip de art", desi publicul exist", îns" nu se în#elege faptul c" acesta trebuie educat. Cum a fost $i cazul festivalului Anim’Est. Cum a început povestea acestui festival? A început în urm" cu 6 ani când a existat o idee, un ideal $i dorin#a s" facem ceva pentru „Cenu$"reasa” cinematografiei, cum este numit" CONVERGENCE #6 Talente Talents „Codswallop” anima#ia. S" nu uit"m ca primul mare premiu al României a fost luat de un film de scurt metraj de anima#ie, Palme d’Or la festivalul de la Cannes în anul 1957. Cum sunt implicat de mai mult timp în lumea festivalurilor lucrând deja pentru TIFF de la Cluj $i umblând mult prin Europa la alte manifesta#ii de gen, ne-am zis c" trebuie s" încerc"m s" creem un festival al filmului de anima#ie. Din p"cate îns", dup" un an de f"cut proiecte $i de completat zeci de formulare $i zeci de calcule ale bugetelor evenimentului, nimeni nu ne-a b"gat în seam". Dar cum suntem ni$te b"ie#i perseveren#i, nu am renun#at $i iat" c" în anul 2006, pentru prima dat", am primit bani pentru acest festival. Cum concepe#i programul fiec!rei edi#ii? Programul fiec"rei edi#ii este conceput în urma multor discu#ii între noi, îns" în principal depinde mult pe cine $i mai ales ce filme vedem în celelale festivaluri interna#ionale. În func#ie de personalit"#ile care accept" invita#ia noastr" începem s" lucr"m la program, workshopuri, evenimente conexe, concerte. La aceast! ultim! edi#ie a#i reu"it s! programa#i o întâlnire între public "i Mike Reiss, unul dintre scenari"tii serialului „The Simpsons”. Este dificil pentru un festival tân!r s! „aduc!” nume importante ? TOAMN! 2009 AUTOMNE „Les maisons d'édition roumaines ne veulent pas risquer avec la BD” L'amateur roumain de BD cherche en vain des informations sur cet art, il n'en trouve pas. La BD est encore considérée un „art mineur” en Roumanie ? L’art de la bande dessinée est quasi- inexistant, et c’est hélas la raison pour laquelle le lecteur aura du mal à trouver des informations. La BD peine à exister parce que les maisons d’édition ne sont pas encore prêtes à prendre le risque de se lancer, malgré le fait que le public est au rendez-vous. On ne comprend pas encore la nécessité d’éduquer les lecteurs. Comme ce fut le cas du festival Anim’est. Quelle est l’histoire de ce festival? Elle a commencé il y a 6 ans, lorsqu’une idée et un idéal sont nés de la volonté de faire quelque chose pour le„Cendrillon”du cinéma, comme on surnomme l’animation. Il ne faut pas oublier que le premier grand prix gagné par la Roumanie à Cannes – la Palme d’Or en 1957 - a été attribué à un court-métrage d’animation. Je travaille depuis quelque temps déjà dans le milieu des festivals et nous voyagions beaucoup en Europe pour participer à d’autres manifestations du genre, ainsi nous avons pensé qu’il fallait essayer de créer chez nous aussi un festival du film d’animation. Malheureusement, après avoir passé une année à faire des projets, à compléter des dizaines de formulaires administratifs et à refaire des dizaines de fois les budgets de l’évènement, personne n’a pris la peine de nous écouter. Mais nous n’avons pas baissé les bras, et nous avons bien fait d’insister car en 2006 nous avons réussi à avoir des fonds pour ce festival. Comment créez-vous la programmation de chaque édition ? Le programme est finalisé après de nombreuses discussions et débats, mais généralement il dépend beaucoup du contenu d’autres festivals internationaux où nous avons l’occasion de nous rendre. 37 Talents Talente „Malfunction” „SchiefeBahn” Într-adev"r, am avut $ansa de a-l avea la Bucure$ti pe Mike Reiss, unul dintre scenari$tii renumitei familii The Simpsons. Pe de o parte este dificil s" aducem nume mari ale anima#iei, îns" pe de cealalt" parte, România fiind înc" o #ar" mai pu#in cunoscut" pe harta anima#iei, cam to#i vor s-o descopere. Doar suntem #ara lui Dracula, deci este usor s"-i convingem. Îns" a$ putea ad"uga aici f"r" fals" modestie c" Anim’Est este un festival foarte cunoscut în str"in"tate; nu numai în cadrul festivalurilor interna#ionale de anima#ie dar $i de scurt metraj în general. Care este ponderea crea#iilor franceze în programul festivalului? Înc" de la început, Institutul Francez din Bucure$ti a fost al"turi de noi în#elegând foarte bine despre ce este vorba. Era normal îns" ca ponderea filmelor de anima#ie fran#uze$ti s" fie ridicat" $i din alt punct de vedere. Fran#a are cea mai mare produc#ie de scurt metraje de anima#ie din lume, are cel mai mare num"r de $coli de anima#ie din lume $i, nu în ultimul rând, cel mai mare festival al filmului de anima#ie din lume Festivalul de la Annecy. Succesul pe care îl are acest festival în fiecare an confirm! faptul c! exist! o cerere important! din partea publicului. Care este îns! starea 38 CONVERGENCE #6 Talente Talents produc#iei de BD în România? Putem vorbi de o genera#ie de desenatori "i cum se formeaz! ea? Succesul festivalului, dac" putem spune c" este un succes, se datoreaz" faptului c" publicul este avid de nou, este avid de tot ce înseamn" imagina#ie, inova#ie $i nu în ultimul rând atmosfera extraordinar" din timpul festivalului. Suntem festivalul cu cel mai numeros public din estul Europei, cu 15000 de spectatori pe edi#ie, dep"$ind chiar $i festivalul de la Zagreb. Din p"cate, ceea ce facem noi înc" nu este b"gat în seam" în sensul c" nu se dau bani pentru produc#ii de anima#ie $i nu exist" înc" o $coal" de anima#ie în România. Am putea sprijini realizarea acestor proiecte, îns" ele necesit" interven#ia Ministerului Culturii $i a altor institu#ii ale statului. A$a cum spuneam înainte, produc#ia de BD este aproape inexistent" $i chiar dac" publicul exist", nici un editor nu vrea s" ri$te în acest domeniu de frica pierderilor financiare. Nimeni nu gânde$te pe terment lung. În România, to#i vor s" se îmbog"#easc" repede. Când vor exista $coli de desen, de anima#ie $i de design vom putea vorbi $i de o genera#ie de desenatori. Pân" atunci nu putem vorbi de o genera#ie. Exist" doar oameni talenta#i care trebuie ghida#i în ceea ce fac. Arhiva Na#ional! de Filme de#ine înc! aproximativ 1500 de produc#ii de anima#ie româneasc!. Care este soarta acestor filme? Soarta filmelor din arhiv" este un pic jalnic". Ele înc" exist" $i multe dintre ele se pot proiecta în condi#ii bune. Adic" ceea ce încerc"m $i noi s" facem la fiecare edi#ie, respectiv scoaterea la lumin" a excelentelor filme de anima#ie care au fost f"cute la noi. Din p"cate exist" $i multe filme care din cauza condi#iilor în care au fost #inute nu mai pot fi utilizate. Ce nout!#i va aduce edi#ia 2010? Edi#ia din 2010 va fi cu siguran#" una aniversar". Vom fi la a cincea edi#ie. Vom aveam acelea$i sec#iuni competitive, îns" vom avea $i multe surprise atât din punct de vedere al filmelor cât $i al concertelor sau evenimentelor conexe. Sper"m îns" ca pân" atunci s" reu$im s" finan#"m acest festival care an de an aduce din ce in ce mai mult public în cinematografele independente, îns" TOAMN! 2009 AUTOMNE din p"cate prime$te din ce în ce mai pu#ini bani de la institu#iile abilitate s" finan#eze astfel de manifesta#ii. V" a$tept"m a$adar la anul, în luna octombrie între 8 si 17 la a cincea edi#ie. Fi#i al"turi de filmul de anima#ie. Ensuite, en tenant compte des invités qui acceptent de participer à notre festival, nous commençons à travailler à la programmation, en y rajoutant aussi des ateliers de travail, des évènements collatéraux et des concerts. Vous avez réussi à mettre dans l’agenda de cette dernière édition une rencontre du public avec Mike Reiss, l’un des scénaristes de la série « Les Simpson ». Est-il difficile de faire venir quelqu’un de connu dans un festival plutôt récent? Le fait d’avoir Mike Reiss à Bucarest ce fut une vraie chance pour nous. Ce n’est pas toujours évident de faire venir des grands noms de l’animation parmi nous. D’un autre côté nous avons l’avantage d’être un pays encore inconnu et, comme tout le monde souhaite découvrir le pays de Dracula, nous n’avons pas trop de difficultés à les convaincre. Et sans fausse modestie, Anim’Est est un festival connu à l’étranger. Quelle place occupent les créations françaises dans le cadre du festival ? Dès le début, l’Institut Français de Bucarest nous a soutenu. Cependant, les films d’animation français occupent une place de choix pour une autre raison également. La France possède la production la plus importante de court-métrages d’animation au monde, elle détient le plus grand nombre d’écoles d’animation et accueille l’un des festivals du film d’animation les plus célèbres, celui d’Annecy. Le succès grandissant de ce festival chaque année confirme le fait que la demande du public dans ce domaine est forte. Quel est l’état de la production de Bandes Dessinées en Roumanie ? Comment est formée la nouvelle génération de dessinateurs ? Le succès du festival est dû au fait que le public est avide de nouveautés, d'imagination, d’innovation, mais aussi à l’ambiance extraordinaire qui règne tout au long du festival. Nous avons le public le plus nombreux de tous les festivals de l’Est de l’Europe – environ 15 000 spectateurs chaque année. Malheureusement, notre action n’est pas encore bien comprise, car personne n’a une réflexion de long terme. Tout le monde cherche à s’enrichir le plus vite possible. Lorsque nous aurons des écoles de dessin, d’animation et de design, nous pourrons enfin parler d’une génération de dessinateurs. Pour le moment ce n’est pas le cas. Il y a seulement des gens de talent, qui ont besoin d’être conseillés. Les Archives Nationales du Film possèdent encore environ 1500 productions d’animation roumaines. Quel est l’avenir de ces films ? Le destin des films d’archives est dramatique. Ils existent encore et il y en a beaucoup qui pourraient encore être projetés dans de bonnes conditions. Hélas, il y a aussi de nombreux films qui ont été archivés dans de telles conditions qu’on les a rendus inutilisables. Quelles sont les nouveautés de l’édition 2010 ? Nous serons à la cinquième édition. Nous aurons les mêmes catégories en compétition, mais nous aurons aussi de nombreuses surprises aussi bien en ce qui concerne les films que les concerts et les évènements annexes. Nous espérons arriver à financer cette édition du festival qui chaque année ramène un public de plus en plus large dans les cinémas indépendants. 39 TOAMNĂ 2009 AUTOMNE BUCUREȘTI EXPOZIŢIE/EXPOSITION Teodor Moraru Palmaresul lui Teodor Moraru include, printre alte distincţii, Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Premiul Ministerului Culturii din Republica Moldova – „Saloanele Moldovei“ şi Ordinul Meritul Cultural în Grad de Mare Ofiţer (2004). Lucrările sale au fost expuse la Paris, Alkmaar, Berlin, Darmstadt, Copenhaga, Tokyo, Hanoi, Praga, Viena, Lisabona, Budapesta, Sofia, Beirut. Artistul este, din 2004, profesor la catedra de masterat a Universităţii de Arte din Bucureşti. Institutul Cultural Român Aleea Alexandru 38 11 decembrie/décembre 2009 – 17 ianuarie/janvier 2010 TANIA PAȘCU FORUM PROPUS DE rendez-vous Agenda culturel Agenda cultural" „GENERATION ‘89” - Cum se vede Europa la 20 de ani În 1989 vedeau lumina zilei. În 1990 învăţau să meargă. Acum au prilejul să-şi exprime şi împărtăşească ideile despre viitorul lor în calitate de cetăţeni europeni. Între 16 noiembrie 2009 şi 31 ianuarie 2010, tinerii născuţi în 1989, cetăţeni a nouă state europene – Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Germania, Marea Britanie, Polonia, România, Ungaria – sunt invitaţi să candideze pentru proiectul paneuropean „Generation ‘89”. Proiectul„Generation ‘89”, desfăşurat sub patronajul domnului Vaclav Havel, renumit scriitor şi om politic ceh, îşi propune să aniverseze căderea sistemelor totalitare din Europa oferindu-le celor născuţi în anul 1989 o platformă de comunicare. Tinerii vor avea ocazia să vorbească atât despre experienţele trecute, cât şi despre aşteptările pe care le au ca actuali cetăţeni ai Uniunii Europene. „Generation ‘89” este un proiect dezvoltat de EUNIC Praga, EUNIC Varşovia, EUNIC Bruxelles şi EUNIC Bucureşti, în parteneriat cu Cafe Babel Sofia, Ministerul Federal Austriac pentru Ştiinţă şi Cercetare, Arhiva Open Society. Institutele culturale şi reprezentanţele diplomatice organizatoare în ţările implicate în proiect sunt Institutul Cultural Român, British Council, Goethe Institut, Centrul Ceh, Forumul Austriac, Reprezentanţa Flamandă şi Reprezentanţa Valonia-Bruxelles a Belgiei, Institutul Polonez, Institutul Cultural Bulgar şi Institutul Maghiar de Cultură. Proiectul „Generation ‘89” este finanţat cu sprijinul Comisiei Europene, prin programul„Citizenship 2007 – 2013”. LONDON EXPOZIŢIE/EXPOSITION „Urși și alte măști” - Expoziţie de Dragoș Lumpan Institutul Cultural Român prezintă Urși și alte măști - o expoziţie specială despre tradiţiile de Crăciun și Anul Nou de Dragoș Lumpan. Expoziţia cuprinde fotografii și film despre ritualuri vechi și personaje mitice precum Ursul și Capra, realizate în satul Vintileasca, pe parcursul a cinci ani. Lucrările analizează valoarea simbolică a măștii, urmărind totodată evoluţia acestor tradiţii în mediul urban contemporan. Dragoș Lumpan este unul dintre cei mai activi fotografi români contemporani, cu numeroase expoziţii naţionale și internaţionale. A publicat albumul Chipuri de viață monahală, a lucrat la campania publicitară Sibiu - Capitală Culturală Europeană și pentru revista National Geographic România. 10 decembrie/décembre 2009 - 15 ianuarie/janvier 2010 la Institutul Cultural Român 1 Belgrave Square, London, SW1X8PH PERFORMANŢĂ/ PERFORMANCE „X-Street” - Ioana Păun @ Attic Arts Artista Ioana Păun vine la Londra în cadrul rezidenţei Attic Arts, cu un proiect de artă publică intitulat X-Street. The live sound of the hammer-throw. Proiectul analizează implicaţiile sociale ale planului de reconstrucţie a zonei Hackney din Estul Londrei pentru Jocurile Olimpice din 2012. Proiectul se desfășoară cu sprijinul Agenţiei Live Art Development și Primăriei din Hackney. Ioana Păun este artist performativ, absolventă a Masterului de Performance Art la Goldsmiths College, University of London și a Facultăţii de Regie de Teatru la UNATC București. 10 decembrie/décembre 2009 - 1 februarie/février 2010 Institutul Cultural Român 1 Belgrave Square, London, SW1X8PH NEWYORK EXPOZIŢIE/EXPOSITION „Cucuteni Culture Exhibition” - The Lost World of Old Europe: The Danube Valley, 5,000 - 3,500 BC Institute for the study of the Ancient World à New York 15 East 84th Street New York, NY 10028 11noiembrie/novembre 2009 - 25 aprilie/avril 2010 „Revolutionary Voices: Performing Arts in Central & Eastern Europe in the 1980s” - Expoziţia „Revolutionary Voices”, găzduită de New York Public Library for Performing Arts, evenimentul principal al festivalului „Performing Revolution”. Expoziţia ai cărei curatori sunt Karen Bure – The New York Public Library for the Performing Arts şi Aniko Szucs – New York University, explorează modul în care artele spectacolului au încercat şi măsura în care au reuşit, să depăşească barierele impuse de politicienii şi cenzura comunistă în anii ’80, anticipând în acest mod schimbările politice şi sociale care au intervenit nu după mult timp. Reprezentând proiectul central al festivalului, în jurul căruia a fost construit întregul festival, „Revolutionary Voices“ se axează pe prezentarea contextului din Cehoslovacia, Germania, Polonia, România, Slovenia/ Iugoslavia, Ungaria. Vincent Astor Gallery New York Public Library for the Performing Arts 40 Lincoln Center Plaza, New York, NY 10023 PARIS GRAFICĂ/GRAPHIQUE Paznicul amintirilor Aflat la Paris în cadrul rezidenţei de creaţie acordate de ICR, graficianul basarabean Mihail Stamati devine „Paznicul amintirilor”, restituite grafic și poetic într-o expoziţie de design și fotografie, găzduită de Institut pînă pe 15 ianuarie 2010. Tânărul grafician îndrăznește să așeze în cele mai celebre locuri publice ale Parisului, precum grădinile Luxembourg, esplanada La Défense sau Sacré Cœur, o bancă în formă de inimi împletite, al cărei design futurist și romantic în același timp recuperează poetic clipa de odihnă și o transformă în preţioasă amintire. 27 noiembrie 2009 si 15 ianuarie 2010. Institutul Cultural Român de la Paris, 1 rue de l Exposition, 75007 PRAHA EXPOZIŢIE/EXPOSITION „De pe drumuri româneşti” - Elisabeth Springer (fotografie) şi Teodor Buzu (pictură). Expoziţia „De pe drumuri româneşti” prezintă prin fotografie şi pictură impresiile a doi artişti vizuali: fotograful Elisabeth Springer din Agenda cultural" ROMA EXPOZIŢIE/EXPOSITION „Mostra dei 100 presepi” Realizarea „Ieslei lui Iisus” este o tradiţie italiană antică, o tradiţie care datează încă din secolul XIII și care pregătește calea către ziua nașterii Fiului lui Dumnezeu în trup omenesc. Reconstruirea ieslei lui Iisus, a adorãrii magilor, evocarea stelei ce i-a călăuzit devine astfel un mod de a trăi și aprofunda misterul Crăciunului, iar realizarea acesteia nu se pierde, așadar, în funcţii pur decorative, ci afirmă valori importante cum ar fi familia și pacea. Fiind una dintre cele mai populare și mai îndrăgite tradiţii italiene, ca în fiecare an din 1976 încoace se desfășoară la Roma faimoasa „Mostra dei 100 presepi”, expoziţia celor o sută de iesle ale lui Iisus, acesta fiind numărul lor la prima ediţie a expoziţiei. În acest an vor fi expuse în spaţiile Sălii Bramante, adiacente bazilicii Santa Maria del Popolo (situată în chiar inima Romei, în faimoasa Piazza del Popolo) 165 de iesle. Acestea provin din muzee și colecţii private italiene, sunt realizate de artiști, artizani, școli, asociaţii culturale din Italia și din diferite ţări ale Europei, Americii Latine și Asiei. În acest context atât de intens afirmat de creștinismul catolic, Accademia di Romania propune publicului spre vizionare unsprezece icoane românești inspirate Agenda culturel Austria şi artistul plastic Teodor Buzu din Cehia. Cei doi artişti au surprins în lucrări de grafică, acuarelă, ulei şi fotografie aspecte din călătoriile lor în România, lucrări realizate în ultimii doi ani. Expoziţia este prezentată publicului în premieră şi va fi deschisă spre vizitare până în 19 ianuarie 2010. Anglická 26, Praha 2, 120 00 din tema Nativităţii. Icoanele provin din colecţii private din Roma sau sunt semnate de artistul Constantin Udroiu, unul dintre cei mai renumiţi ambasadori ai icoanei ortodoxe în spaţiul italian. STOCKHOLM TEATRU/THEATRE „Scaunele” d'Eugène Ionesco O colaborare între Institutul Cultural Român de la Stockholm şi Strindbergs Intima Teater aduce pe scena suedeză o nouă versiune a Scaunelor lui Eugène Ionesco. Traducerea în suedeză și regia sunt semnate de Hannes Meidal. Actori - Hannes Meidal şi Anna Pettersson 26 noiembrie/novembre 2009 - 16 decembrie/ décembre 2010 au Strindbergs Intima Teater, Barnhusgatan 20, Stockholm WIEN EXPOZIŢIE/EXPOSITION Cel ce se pedepseşte singur - Ştefan Bertalan, Florin Mitroi, Ion Grigorescu – Arta şi România în anii '80-'90 Cel ce se pedepseşte singur este o expoziţie părtinitoare, eliptică şi voit provocatoare. Este până la ora actuală singura expoziţie dedicată celei mai dramatice şi mai obscure perioade din istoria României recente. Spre deosebire de marea masă a artiştilor autohtoni care s-au repliat pe poziţii diferite după 1989, cei trei artişti atipici, excesivi şi radicali în manifestările lor de disensiune - Ştefan Bertalan, Florin Mitroi şi Ion Grigorescu - şi-au continuat nebătut parcursul anterior, menţinând o pilduitoare consecvenţă tematică, ideatică şi artistică. 20 noiembrie/novembre 2009 – 28 februarie/février 2010 Argentinierstrasse 39, 1040 Viena ARTĂ/ART BIENALA DE ARTA DE LA VENEZIA/ BIENNALE D'ART DE VENISE Opera necunoscută a lui Barbu Fundoianu, alias Benjamin Fondane, este actualmente restitutită la Paris printr-o expoziţie eveniment Le Mémorial de la Shoah (Memorialul Holocaustului) din Paris, în colaborare cu Institutul Cultural Român și Societatea de Studii Benjamin Fondane, consacră o amplă și tulburătoare expoziţie operei necunoscute a lui Barbu Fundoianu poet, eseist, cineast, critic literar, filozof evreu născut în România în 1898, stabilit la Paris în 1923. La 65 de ani de la deportarea sa la Auschwitz, intelectuali și literaţi francezi și români îl omagiază la Paris printr-un ciclu de conferinţe care vorbesc despre fecunditatea unei opere proteiforme, adesea ignorată. Legăturile lui Benjamin Fondane (Barbu Fundoianu) cu mișcările avangardei române și franceze au fost evocate în cadrul unor conferinţe la care au participat literaţii Mircea Martin, Ion Pop, Petre Răileanu, Irina Carabaș, Magda Cârneci. Deși simpatizant al avangardei, Barbu Fundoianu n-a aderat la spiritul contestatar și estetizant al acestui curent, ci s-a investit într-o operă personală, cu ambiţia de a exersa poezia ca artă de a trăi. Expoziţia „Benjamin Fondane - poète, essayiste, cinéaste et philosophe” Roumanie-Paris-Auschwitz, 1898-1944, deschisă până pe 31 ianuarie 2010 la Memorialul Holocaustului din Paris, prezintă portrete ale scriitorului realizate de Brauner, Man Ray sau Brâncuși, corespondenţa sa cu Tristan Tzara, Artaud, Sernet, Emil Cioran, fotografii, poeme și alte documente menite să contureze opera revoltată și destinul tragic ale unui spirit subtil, obsedat de libertate. În urma unui denunţ, Benjamin Fondane a fost deportat la Auschwitz, unde a fost asasinat în octombrie 1944. Cea de-a 53a Bienală de la Venezia și-a deschis porțile în 7 iunie și rămâne deschisă publicului până în 22 noiembrie, în fiecare zi de la 10 h la 18 h. Giardini închis lunea și Arsenal închis marțea. Tarif - 18 €. www.labiennale.org © JAlexandre Dang Ecologie Ecologie DANG TENDINŢE ŢE • TE TENDANCES Alexandre Dang est à la fois un 42 artiste témoin de son temps et un artiste intemporel: il offre un témoignage sur les préoccupations contemporaines liées au développement durable et mène une réflexion sur l'humanité dans son environnement. Les Sculptures de l S on travail artistique allie démarche scientifique et sensibilité poétique à un engagement humaniste, environnemental et solidaire. Animé par une volonté de susciter une prise de conscience sur les enjeux du développement durable et notamment sur le potentiel des technologies respectueuses de l'environnement, Alexandre Dang a développé sa propre création artistique intégrant l'énergie solaire comme source énergétique dans des œuvres en mouvement. A travers ses œuvres, cet ingénieur diplômé de l’Ecole Polytechnique de Paris et l’Ecole Nationale des Ponts et Chaussées de Paris sensibilise le public et suscite le débat sur ces questions contemporaines qui représentent un enjeu majeur pour l'avenir de l’humanité. „Le soleil fournit à la terre 10 000 fois plus d’énergie que les humains n’en consomment. Pourtant, encore 1,7 milliard d’individus n’ont pas accès à l’électricité. Force est de constater qu’il convient d’agir”, dit l’artiste-ingénieur. Le soleil, c’est la source énergétique de la vie et c’est lui qui anime Alexandre Dang dans son engagement artistique. CONVERGENCE #6 Ecologie Ecologie Champs de fleurs solaires dansantes-1 Sculptura de lumină Alexandre Dang este în acelaşi timp un artist martor al timpului sau şi un artist intemporal: încarnează dovada vie a preocupărilor contemporane asupra dezvoltării durabile şi face un exerciţiu de gândire asupra umanităţii şi a mediului înconjurător. Munca sa artistică este un aliaj între un demers ştiinţific şi sensibilitatea poetică a unui angajament umanist, ecologic şi solidar. lumière Ainsi, les „Champs de Fleurs Solaires Dansantes” sont devenus une œuvre emblématique de son travail. Chaque „Fleur Solaire Dansante” est constituée d’un moteur fonctionnant à l’aide d’une cellule solaire photovoltaïque. La cellule solaire transforme la lumière en électricité qui actionne le moteur et permet ainsi à la fleur de se mettre en mouvement de façon perpétuelle tant qu’il y a de la lumière. Ces fleurs s'animent même à l'ombre ou en présence de lumière indirecte ou artificielle. „Quand on observe les Fleurs Solaires Dansantes sous différentes conditions de luminosité, on remarque que plus il y a de lumière, plus elles bougent. La relation entre le mouvement et l’intensité lumineuse offre une nouvelle perception de la lumière. TOAMN! 2009 AUTOMNE Animat de dorinţa de a provoca conştientizarea importanţei dezvoltării durabile şi mai ales importanţa tehnologiilor care respectă mediul înconjurător, Alexandre Dang a dezvoltat propria creaţie artistică, integrând adesea energia solară ca sursă de energie pentru operele sale în mişcare. Cu ajutorul creaţiilor sale, sensibilizează publicul şi provoacă dezbateri asupra chestiunilor contemporane. Alexandre Dang este inginer, absolvent al Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Paris. Soarele oferă planetei noastre de 10000 de ori mai multă energie decât consumă oamenii. Cu toate acestea, 1,7 miliarde de persoane încă nu au acces la electricitate. „Este evident că trebuie să facem ceva”, spune artistul-inginer. Soarele fiind sursă de energie a vieţii şi în acelaşi timp sursă care îl animă pe Alexandre Dang în angajamentul său artistic. Creaţia sa „Câmpuri de Flori Solare Dansante” a devenit o emblemă a muncii sale. Fiecare „Floare dansantă solară” este constituită dintr-un motor care funcţionează cu ajutorul unei celule solare fotovoltaice. Celula solară transformă lumina în electricitate, care la rândul său acţionează motorul şi permite florii să se mişte în permanenţă atâta timp cât este lumina. Florile pot să se mişte chiar şi la umbră sau în prezenţa unei lumini indirecte sau a unei surse artificiale. „Când vedem Florile Solare Dansante în condiţii diferite de luminozitate, observăm că, cu cât este mai multă lumină, cu atât se mişcă mai mult. Legătura între mişcare şi intensitatea luminii oferă un punct de vedere nou asupra luminii”, spune Alexandre Dang. Opera sa se integrează armonios în istoria creaţiilor artistice precedente. Se poate vedea influenţa artei cinetice, a artei Pop şi, în general, a oricărui alt artist angajat într-o cauză. Astfel, operele lui Alexandre Dang se mişcă, aşa cum este cazul de exemplu al maşinilor create de Jean Tinguely. Ele continuă să se mişte chiar dacă nu sunt legate la reţeaua centrală de distribuţie de electricitate şi o fac datorită prezenţei luminii şi, în mod proporţional, în funcţie de intensitatea acesteia. În „Florile Solare Dansante” de Alexandre Dang se observă influenţa Pop Art datorită prezenţei repetitive a unei teme predominante, 43 Ecologie Ecologie Champ de fleures solaires dansantes-2 Une installation de telles Fleurs peut se voir comme une sculpture de l’énergie (ou des ondes énergétiques lumineuses), les Fleurs Solaires sculptant la lumière”, indique l’artiste-ingénieur avec beaucoup de poésie et sensibilité. En effet, chaque „Fleur” danse de façon autonome et incarne une certaine forme d’indépendance énergétique et de liberté. „L’installation d’un Champ de Fleurs Solaires Dansantes est dans son ensemble un champ de liberté; chaque fleur pourrait en particulier s’interpréter comme la liberté de chaque citoyen d’avoir accès à l’électricité aşa cum este cazul în cutiile de supă Campbell. Același lucru se poate afirma despre Keith Hering care s-a angajat pentru diverse cauze (lupta împotriva drogurilor, împotriva SIDA). În aceeași măsură, Alexandre Dang este un artist angajat în probleme de interes major pentru viitorul umanităţii: mediul înconjurător şi dezvoltarea durabilă. Alexandre Dang şi-a început munca artistică în 2004 şi de atunci încoace, creaţiile sale dansante şi mai ales „Câmpul de flori solare dansante” au călătorit deja în întreagă lume: Franţa, Belgia, Luxembourg, Germania, Danemarca, Spania, Italia, Polonia, Ungaria, 44 Slovenia, România, Liban. Ele au fost expuse în locuri celebre precum la Palatul de Arte Frumoase din Bruxelles, Muzeul în Aer liber din Sart-Tilman, Muzeul Millenaris (Budapesta), Serele Regaliene din Laeken, Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, etc. Aceste „Câmpuri de flori solare dansante” i-au conferit lui Alexandre Dang statutul de artist internaţional. Operele sale vor fi expuse anul viitor în cadrul unei reţele de muzee din Statele Unite precum şi la Expoziţia Universală de la Shanghai, unde „Florile” vor dansa în pavilionul oficial al Belgiei. www.dang.be grâce à l’indépendance énergétique qu’offrent les installations solaires. Une telle liberté s’oppose à une conception de distribution centralisée de l’électricité liée à un pouvoir central qui pourrait la limiter à tout moment” témoigne Alexandre Dang. „Ce qui est très beau, c’est de voir les Fleurs Solaires Dansantes d’un Champ se disperser par les personnes qui en acquièrent à l’unité. Ainsi l’œuvre globale du Champ de Fleurs Solaires Dansantes meurt d’une certaine façon mais continue précisément à vivre par les Fleurs individuelles semées par le monde. Chaque Fleur rappelle le Champ entier et renouvelle le message du Champ entier. Ainsi, lorsque l’œuvre meurt, elle vit” indique Alexandre Dang. Son œuvre s’inscrit dans l’histoire de créations d’artistes qui l’ont précédé. On peut voir l’influence de l’art cinétique, du Pop’art et de tout artiste engagé en faveur d’une cause. Ainsi, tout comme les machines créées par Jean Tinguely, les œuvres cinétiques solaires d'Alexandre Dang bougent. Elles se meuvent même en se soustrayant de la contrainte du réseau de distribution électrique centralisé et en bougeant grâce à la présence de lumière et proportionnellement à l’intensité lumineuse. Dans les „Fleurs Solaires Dansantes” d’Alexandre Dang, on peut également lire l’influence du Pop’art par la réalisation en série et la répétition du motif comme pour les boîtes de soupes Campbell d’Andy Warhol. Enfin, à l'instar de l'engagement d'un artiste comme l’artiste Keith Haring qui a œuvré pour diverses causes (lutte contre la drogue, lutte contre le SIDA…), Alexandre Dang est un artiste engagé sur des questions présentant un enjeu majeur pour le futur de CONVERGENCE #6 Ecologie Ecologie l’humanité: l’environnement et le développement durable. Alexandre Dang a commencé son travail artistique en 2004 et depuis ses créations solaires dansantes, dont notamment les „Champs de Fleurs Solaires Dansantes”, ont déjà fait le tour du monde: France, Belgique, Luxembourg, Allemagne, Danemark, Espagne, Italie, Pologne, Hongrie, Slovénie, Roumanie, Liban… Elles ont été présentées dans des sites prestigieux notamment au Palais des Beaux Arts de Bruxelles, au Musée de Plein Air du Sart-Tilman (Liège), au Musée du Millenaris (Budapest), aux Serres Royales de Laeken, à la Commission européenne, au Parlement européen, au Conseil de l'Union européenne etc. Ces „Champs de Fleurs Solaires Dansantes” sont devenues célèbres et ont donné à Alexandre Dang le statut d’artiste international. Ses œuvres iront l'année prochaine d'une structure muséale des Etats-Unis à l'Exposition Universelle de Shanghai, où les „Fleurs Solaires Dansantes” danseront dans le pavillon officiel du Royaume de Belgique. www.dang.be L’HUMANITAIRE UN AUTRE VISAGE D’ALEXANDRE DANG Pour que son message soit diffusé à l’ensemble de la communauté internationale, Alexandre Dang a fondé Solar Solidarity International, une association internationale sans but lucratif qui vise à promouvoir l’énergie solaire par l’organisation d’expositions artistiques et à soutenir des projets d’électrification solaire utilisant les énergies renouvelables dans les pays en voie de développement. Tout ceci est possible grâce au soutien de l’artiste. Les événements artistiques s’adressent au grand public et visent à susciter un débat au sujet des énergies renouvelables. Une des plus récentes expositions a eu lieu à Copenhague, au Danemark, du 7 au 18 Décembre 2009, dans le cadre de la Conférence des Parties des Nations Unies sur le changement climatique (COP 15). Toujours dans ce contexte international, l’artiste et Solar Solidarity International ont organisé l’exposition „Messages pour Copenhague” à la Maison de l’ONU à Bucarest, en Roumanie (26 Novembre – 18 Décembre), en coopération avec l’ONG roumaine Greenitiative et quinze écoles de Bucarest. L’électricité se révèle un levier de développement permettant l’accès à l’eau (le pompage et la purification de l’eau), à l’éducation (l’usage de la lumière pour étudier le soir et par l’usage d’ordinateurs et d’outils multimédia), à des soins de santé (la conservation des vaccins), aux télécommunications (téléphone, d’internet…). En automne 2009, Solar Solidarity International a accordé son soutien à l’électrification solaire de l’orphelinat „Hope for Kabondo” au Kenya, projet qui a été réalisé par Soleil sans Frontières. www.solarsolidarity.org TOAMN! 2009 AUTOMNE Champs de fleurs solaires - 3 UMANITARUL ÎN OPERA LUI ALEXANDRE DANG Pentru ca mesajul său să fie transmis la întreagă comunitate internaţională, artistul-inginer Alexandre Dang a creat Solar Solidarity Internaţional, o asociaţie internaţională al cărei obiectiv este acela de a promova energia solară prin organizarea de expoziţii artistice şi sprijinirea de proiecte de electrificare solară care utilizează energii regenerabile în ţările pe cale de dezvoltare. Toate acestea fiind posibile datorită sprijinului artistului. Evenimentele artistice se adresează publicului larg şi doresc să provoace o dezbatere pe tema energiilor regenerabile. Una dintre cele mai recente expoziţii a avut loc la Copenhaga, Danemarca, între 7 şi 18 Decembrie 2009, în cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite pe tema schimbărilor climatologice (COP 15). Tot în acest context internaţional artistul Dang şi Solar Solidarity Internaţional au organizat expoziţia „Mesaje pentru Copenhaga” la Casa ONU din Bucureşti, între 26 Noiembrie şi 18 Decembrie, în colaborare cu Organizaţia neguvernamentală Green Initiative şi a unui grup de 15 şcoli din Bucureşti. Electricitatea este o unealtă extraordinară de dezvoltare, care permite accesul la apă (prin pompare şi purificare a apei), la educaţie (datorită luminii folosită pentru a studia seara şi prin folosirea calculatoarelor şi uneltelor multi-media), la sisteme de sănătate (de exemplu datorită posibilităţii de conservare la rece a dozelor de vaccin), la telecomunicaţii (prin folosirea telefonului, a internetului). În toamna anului 2009, Solar Solidarity Internaţional a sprijinit electrificarea solară a orfelinatului „Hope for Kabondo” din Kenya, proiect care a fost realizat de Soleil sans Frontières. 45 Carnet Carnet Benoît Leclercq est professeur de Sciences Economiques et Sociales au Lycée Hugues Capet, Senlis PAR BENOIT LECLERCQ Morts pour la France L a succession de suicides chez France Télécom fait écho aux drames similaires survenus au Technocentre de Renault Căzuţi pentru Franţa Lanţul de sinucideri de la France Telecom este un ecou al dramelor similare care au avut loc la Technocentre Renault Guyancourt, la PSA şi la Thalès. Succesiunea repetitivă în cadrul unei aceleiaşi întreprinderi şi în timp extrem de scurt ne face să eliminăm simplele analize psihologice. „Acolo unde există repetitivitate, există o bănuială a unui mecanism care funcţionează în spatele fiinţei vii”spunea Henri Bergson. Încă din 1897, fondatorul sociologiei franceze, Emile Durkheim, creează o revoluţie cu textul Sinuciderea, unde analizează fenomenul şi îl prezintă că pe un fapt social. Am putea crede că acest act este intim, dar de fapt el este condiţionat de factori sociali sau economici. În unele cazuri, este provocat, după opinia lui , de o schimbare a normelor generale şi de constrângeri exagerate. Este vorba de„sinuciderea fatalistă”care intervine în cazuri în care regulile sunt excesive: când viaţa este supra-dirijată de reguli, posibilitatea de manevră individuală este proporţional redusă. Controlul social devine insuportabil. Această actualitate macabră tulbură spiritele cu atât mai mult cu cât în ea sunt implicaţi manageri din birourile de studii, prezentaţi până acum ca„Eloïs”ai reuşitei sociale şi pe care îi credeam la adăpost de problemele implacabile de gestiune ale resurselor umane. Însă ei nu sunt decât partea vizibilă a icebergului format de o problemă de inconfort profund la locul de muncă, extrem de răspândită, care molipseşte rând pe rând toate piesele interne ale maşinii industriale. Stresul este resimţit de ingineri, la fel cum bolile profesionale îi ating muncitorii specializaţi pe linii de montaj, 46 Morlocks contemporani, deja demult inventaţi de H.G. Wells în fabula sa. Deteriorarea condiţiilor de muncă este rezultatul dorinţei de productivitate, care a generat de 200 de ani încoace fenomenul de raţionalizare al activităţii economice. Capitalismul s-a impus astfel ca fiind cea mai formidabilă maşină de creat bogăţii, pentru că separă producţia de regulile sociale, familiale şi religioase bazate pe tradiţie şi solidaritate, elemente care erau considerate o frână împotrivă dezvoltării economice. Împrumuturile de bani cu dobândă erau interzise deoarece timpul îi aparţinea lui Dumnezeu, după cum spunea Sfântul Toma d'Aquino. Pe vremea vechiului regim, în unele regiuni erau aproape 160 de zile de sărbătoare religioasă în timpul cărora nu se lucra! La începutul secolului XIX, capitalismul a introdus treptat o separare între domeniul particular şi cel profesional, după care a instaurat la sfârşitul secolului XIX, divizarea muncii şi organizarea ei ştiinţifică în domeniul industrial. Managerii au exclusivitatea creaţiei şi îi lasă pe muncitori doar să execute gesturi elementare ingrate, conform modelului descris de Frederik Winslow Taylor. Această nouă repartizare, extrem de eficientă, se face în detrimentul condiţiilor de muncă ale muncitorilor. Iar managerii, care la început erau la adăpost de aceste dificultăţi, au început încet-încet să fie total dependenţi de exigenţele rentabilităţii. Productivitatea este principalul motor al creşterii economice. Ea generează o îmbogăţire care depăşeşte de departe orice aşteptare. Guyancourt, à PSA et chez Thalès. Une telle réitération au sein d’une même organisation sur des délais aussi courts écarte les simples considérations psychologiques. „Là où il y a répétition, nous soupçonnons du mécanisme fonctionnant derrière le vivant”, disait Henri Bergson. Dès 1897, le fondateur de la sociologie française, Émile Durkheim, révolutionne dans Le suicide l’analyse du phénomène en le présentant comme un fait social. On pourrait penser de prime abord qu'il relève de l'intime, alors qu’il est éclairé par des déterminants sociaux et économiques. Dans certains cas, il correspond, selon lui, à un changement de normes et à un excès de contraintes. Il s’agit du suicide « fataliste », qui intervient dans les cas d'excès de régulation : quand la vie est extrêmement réglée, les marges de manœuvre individuelles sont réduites. Le contrôle social devient insupportable. Cette actualité macabre trouble d’autant plus les esprits qu’elle concerne des cadres dans leurs bureaux d’étude, présentés comme les Éloïs de la réussite sociale que l’on croyait préservés des affres d’une gestion, parfois implacable, des ressources humaines. Mais ces derniers ne représentent que la partie immergée d’un mal-être au travail bien plus étendu, qui atteint les entrailles industrielles de la machine à produire. Le stress s’abat désormais sur les ingénieurs aussi sûrement que les Troubles Musculo-Squelettiques frappent depuis longtemps les ouvriers spécialisés sur leur chaîne, Morlocks des temps modernes, tout droit sortis de la fable d’H. G. Wells - pour peu que l’on remonte un peu dans le temps. L’aliénation au travail résulte de la recherche de productivité, qui a enclenché depuis 200 ans un processus de rationalisation de l’activité économique. Le capitalisme s’est alors imposé comme la plus extraordinaire machine à produire des richesses, car il a arraché la production aux régulations sociales, familiales et religieuses fondées sur la tradition et la solidarité, qui en freinaient le développement. Le prêt d’argent assorti d’un intérêt était interdit car le temps rythmé par les saisons appartenait à Dieu selon Saint Thomas d’Aquin. On a comptabilisé jusqu’à 160 fêtes religieuses non travaillées sous l’ancien régime dans certaines CONVERGENCE #6 Carnet 2009 AUTOMNE Document transmis TOAMN! Carnet provinces! Au début du XIXème siècle, le capitalisme introduit progressivement le cloisonnement entre sphères privée et professionnelle, puis instaure, fin XIXème, la division du travail et son organisation scientifique dans l’industrie. Les cadres ont l’exclusivité de la conception et relèguent les ouvriers à l’exécution de tâches élémentaires ingrates, sous la houlette de Frederik Winslow Taylor. Cette nouvelle répartition, d’une efficacité sans précédent, se fait au détriment des conditions de travail des ouvriers. Et les cadres, d’abord épargnés, se sont eux aussi retrouvés peu à peu à la merci des exigences de rentabilité. La productivité est le moteur principal de la croissance économique. Elle engendre un enrichissement qui dépasse l’entendement. Elle est la source d’un gain réparti entre actionnaires, salariés bénéficiant d’augmentations et de RTT, investisseurs qui développent de nouveaux marchés générateurs d’emplois et de ressources fiscales. Nous en vivons tous indirectement, même protégés au sein de la fonction publique ou employés par des associations dont la vision du monde est aux antipodes de l’idéologie entrepreneuriale. La concurrence mondialisée exacerbe bien sûr la compétition au profit d’actionnaires qui imposent des taux de rentabilité à court terme de 15% totalement délirants. Cela se traduit par l’instauration, depuis les années 1990, de techniques de management à l’intention des personnels d’encadrement, dites à l’anglo-saxonne, qui font peu de cas des dispositions individuelles. La performance se mesure à l’aulne d’indicateurs clés étalonnés sur des objectifs irréalisables ou sur la capacité à innover. Les déclarations peu amènes du PDG de France Télécom qui évoque une „mode du suicide” en disent long sur les modèles de gestion déshumanisés qui s’y pratiquent depuis peu. Cependant, le souci de performance répond aussi aux exigences de consommateurs salariés schizophrènes, tour à tour victimes et acteurs, qui impriment des cadences infernales aux caisses des grandes surfaces, plus efficacement que ne le font les contremaîtres zélés dispensant des primes dérisoires et des distinctions honorifiques dégradantes. La réaction des travailleurs peut prendre la forme de démissions ou de protestations collectives à travers des grèves, des manifestations ou des sabotages. En période de chômage de masse et de précarisation du travail, le pragmatisme se fait jour. La résignation est à l’œuvre. Dans Sociologie des mouvements sociaux, Erik Neveu avance le concept de thérapie distillée subtilement par la culture d’entreprise ; le collaborateur en difficulté est amené à trouver en lui-même et en dehors de tout discours revendicatif les raisons de son échec face au impondérables fixés par le marché. Les plus fragiles décèdent les premiers. Beaucoup s’éteignent à petit feu. Les nécessités liées à l’intérêt général justifient-elles que l’on meurt pour elles? Edvard Munch - „Le cri” Este o sursă de câştig împărţit între acţionari, angajaţii beneficiind de creşteri de salariu şi de săptămâni de lucru mai scurte, în timp ce investiţiile dezvoltă pieţi noi generatoare de locuri de muncă şi de resurse fiscale. Toţi profităm de sistem în mod indirect, chiar dacă suntem protejaţi în cazul în care lucrăm ca funcţionari publici sau ca salariaţi ai unor asociaţii a căror viziune despre lume este total opusă ideologiei antreprenorilor. Concurenţa mondializată exagerează desigur competiţia, de care profită acţionarii impunând procente de rentabilitate pe termen scurt de 15%, total rupte de realitate. Unul din efecte este instaurarea începând din 1990 a unor metode de management de inspiraţie anglo-saxonă, care nu ţin cont deloc de preocupările individuale. Performanţa este măsurată cu ajutorul indicatoarelor cheie, bazate pe obiective irealiste sau pe capacitatea de inovare. Declaraţiile şocante ale preşedintelui France Telecom care vorbeşte de o„modă de sinucidere” spun multe despre modelul de gestiune dezumanizat care este pus în practică în întreprinderi. În acelaşi timp, cursa către performanţă este şi o formă de răspuns adusă cererii infinite ale consumatorilor, salariaţi schizofreni, victime şi actori în acelaşi timp, care imprimă cadenţe infernale la casele marilor magazine, fiind astfel mai eficienţi decât orice mic şef zelos care acordă prime derizorii şi medalii onorifice degradante. Reacţia salariaţiilor se traduce prin demisii sau proteste colective, greve, manifestări sau sabotaje. Într-o perioadă în care şomajul este important şi condiţiile de muncă se degradează şi devin din ce în ce mai precare, apare o nouă formă de pragmatism. Oamenii se resemnează. În Sociologia mişcărilor sociale, Erik Neveu vorbeşte de teoria terapiei distilată subtil prin intermediul culturii de întreprindere; salariatul care este într-o situaţie dificilă este astfel obligat să găsească numai în sine, în afara oricăror discursuri revendicative, motivele propriului său eşec în faţa exigenţelor fixate de piaţă. Cei mai fragili cad primii. Mulţi dintre ei se sting încet-încet, la foc mic. Oare nevoile legate de interesul general justifică cu adevărat faptul că se moare din cauza lor? 47 „Divele” şi scrisul M oda divelor de România î$i tr"ie$te (înc") o glorie întârziat", precum aceast" le$inat" tranzi#ie spre niciunde. Orice f"tuc" ie$it" buimac" dintr-o adolescen#" zgomotoas", dotat" compensator de natur" cu forme peste media suratelor de genera#ie, care a avut norocul s" se afle unde trebuie $i în preajm" cui trebuie la timpul potrivit, dup" dou"-trei apari#ii televizate pe post de sfinx negânditor sau ca etalon de stupiditate ginga$", cap"t" automat în$el"torul statut de div". Adic" vedet" media, numai bun" de servit ca garnitur" ornamental" a unor emisiuni $i programe având ca unic scop îndobitocirea general". Tot în categoria divelor, ceva mai s"rite în vârst", intr" $i unele realizatoare de plicticoase emisiuni tv, $i unele cânt"re#e nec"jite r"u de a doua tinere#e tot mai îndep"rtat", $i unele croitorese cu preten#ii de creatoare de mod", $i unele artiste-buc"t"rese care încearc" zadarnic s" recupereze ratarea profesiei de baz". Datul lor în stamb" te poate l"sa indiferent, cât timp telecomanda le $terge rapid din raza vizual" a celor ce nu se las" sedu$i de surogate. Sim#ind pericolul, unele efemere prestatoare de prezen#e televizate s-au orientat rapid. O nou" mod" bântuie lumea monden" de pe tristele plaiuri mioritice : pasiunea scrisului. La gazete colorate, pe bloguri deocheate $i, mai nou, în c"r#i. Adic", pentru eternitate. Iat" c", dup" ce liota ve$nic h"mesit" a politicienilor $i-a atins, prin cei câ#iva condeieri de ocazie, apogeul mediocrit"#ii, prea mult mediatizatele creaturi vor s" ne demonstreze pân" la cap"t c" ridicolul nu are limite în exprimare. Grandomania d"râm" cu tenacitate toate z"gazurile bunului-sim#. Zmulgându$i câteva clipe din prea-plinul preocup"rilor artistice, divele noastre s-au pus pe scris c"r#i. Materie epic" au la dispozi#ie cât cuprinde r"bd"toarea hârtie între coperte de carte. Doar nu degeaba via#a lor e un roman. Cu povestitul vie#ii lor, debordând de adânci semnifica#ii $i clipe sublime, mai treac"-mearg". Ce ne facem îns" când scriitoarele emit pilde, judec"#i profunde, analize $i alte acareturi stilistice, menite s" le pun" în valoare cultura, talentul $i str"-fundurile gândirii. Când îns" filosofia se înso#e$te cu mondenitatea de cea mai pur" extrac#ie, iar eseistica, panseurile $i maximele izvor"sc din lectura exotic" a tabloidelor, e pericol mare pentru cititorul, cu prec"dere tân"r, nefamiliarizat cu literatura adev"rat", serioas", profesionist". Iar dac" la jalnicele programe ale televiziunilor comerciale, nocive pân" la limita delirului, mai ad"ug"m $i acest poten#ial pericol, lucrurile devin dramatice de-a dreptul. Deocamdat", se pare, exist" o singur" solu#ie: discern"mântul celor expu$i tainelor acestor îns"il"ri cu preten#ii ve$nic neonorate. Este oare suficient"?... Bloc-notes Bloc-notes Liviu Capșa Les Divas et l'écriture L a mode des divas en Roumanie est en train de vivre (encore) une gloire tardive, comme notre lente et paresseuse transition vers nulle part. N’importe quelle nana sortie encore ahurie d’une adolescence bruyante, bien dotée par la nature avec des formes dépassant les normes de ses consœurs générationnelles, ayant eu la chance d’être là ou il fallait et auprès de qui il le fallait quand il le fallait, après deux-trois apparitions télévisées en tant que sphinx non-pensant ou comme étalon de fragile stupidité, gagne automatiquement le trompeur statut de diva. C'est-à-dire, de vedette média, juste bonne à servir comme décor pour certaines émissions et programmes ayant en tant qu’objectif unique l’abrutissement généralisé. Toujours dans la catégorie des divas, un peu plus avancées en âge, peuvent être classées certaines réalisatrices d’émissions ennuyeuses de télévision, quelques malheureuses chanteuses d’une deuxième jeunesse de plus en plus éloignée, ainsi que des couturières se prenant pour des créatrices de mode ou des artistes-cuisinières essayant en vain de refaire surface après des échecs subis dans leur profession de base. Leur papotage inutile peut passer inaperçu, aussi longtemps que la télécommande les efface rapidement du rayon visuel de ceux qui restent vigilants devant ces 48 contrefaçons. Une nouvelle mode est apparue dans le triste monde légendaire roumain : la passion de l’écriture. La grandomanie se joue ainsi efficacement de toutes les barrières du bon-sens. En arrachant quelques instants de leur trop-plein de préoccupations artistiques, nos divas ont commencé à écrire des livres. Que l’histoire de leur vie soit débordante de significations profondes et des moments sublimes, d’accord. Mais que fait-on quand elles vont nous livrer des leçons de morale, des jugements profonds, des analyses et autres exercices de style, dans le seul but de mettre en avant leur culture, leur talent et leurs pensées les plus profondes. Quand la philosophie accompagne la mondanité dans ce qu’elle a de pire, et que l’esthétisme, les pensées et maximes sont basées sur la lecture exotique des tabloïdes, le jeune lecteur qui n’est pas familier avec la vraie littérature, sérieuse et professionnelle, se trouve en danger devant cette non-culture. L’origine du danger se trouve donc ici. Et si on rajoute ce danger potentiel aux émissions de télévision pitoyables et nocives jusqu’à la limite de la folie, la situation se révèle comme étant dramatique. Apparemment il n’y a qu’une seule solution pour le moment : le jugement de ceux exposés à ce déversement d’âneries et de promesses jamais tenues. Est-il suffisant ?... CONVERGENCE #6