Nicolescu refacut_cu desene_Layout 1.qxd

Transcription

BASARAB NICOLESCU
T h é o r è m e s p o é t i q u e s / Te o r e m e p o e t i c e
TEO
RE
ME
PO
ETI
CE
BASARAB NICOLESCU
Théorèmes poétiques
Te o r e m e p o e t i c e
Traduction du français par
Traducere din franceză de
L.M. Arcade
Conception graphique par
Concepţie grafică de
Mircia Dumitrescu
Bucarest – 2013 – Bucureşti
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
NICOLESCU, BASARAB
Théorèmes poétiques = Teoreme poetice / Basarab Nicolescu ;
trad.: L.M. Arcade ;
grafica şi il.: Mircia Dumitrescu. Bucureşti : Curtea Veche Publishing, 2013
ISBN 978-606-588-367-3
I. Arcade, L.M. (trad.)
II. Dumitrescu, Mircia (il.)
821.135.1-84=133.1=135.1
BASARAB NICOLESCU
TEO
RE
ME
PO
ETI
CE
NIVEAUX
DE
RÉALITÉ
I
NIVELE
DE
REALITATE
Niveaux de Réalité
La Vallée de l’Étonnement – l’abîme entre
deux niveaux de Réalité. La Nouvelle
Renaissance – émergence de la réalité
incarnée de plusieurs niveaux de Réalité.
Les niveaux de Réalité sont des niveaux
énergétiques. C’est pourquoi le passage
d’un niveau à l’autre est nécessairement
discontinu. La discontinuité est la condition
de l’évolution. C’est la singularité qui nous
informe sur la norme et non l’inverse.
Le mouvement cosmique peut être visualisé
par deux fleuves parallèles, allant avec une
force considérable dans des sens opposés,
à travers tous les cosmos.
La discontinuité est précisément
le passage d’un fleuve à l’autre.
Sans discontinuité il n’y a pas de
conscience et sans conscience il n’y a pas
de discontinuité. La discontinuité quantique
est un des signes de la conscience cosmique.
9
1
2
3
4
Nivele de Realitate
Valea Mirării – abisul dintre două nivele
de Realitate. Noua Renaştere – emergenţa
realităţii încarnate a mai multor nivele de
Realitate.
Nivelele de Realitate sunt nivele energetice.
Iată de ce trecerea de la un nivel la altul
nu poate fi decât discontinuă.
Discontinuitatea este condiţia evoluţiei.
Singularitatea este cea care ne informează
asupra normei, nicidecum invers.
Mişcarea cosmică poate fi reprezentată
vizual: două fluvii paralele care curg cu
o forţă considerabilă – în direcţii opuse –,
străbătând toate cosmosurile.
Discontinuitatea este tocmai trecerea
de la un fluviu la celălalt.
Fără discontinuitate nu există conştiinţă,
iar fără conştiinţă nu există discontinuitate.
Discontinuitatea cuantică este unul
dintre semnele conştiinţei cosmice.
La soudaineté de l’événement de l’être est
le signe de l’imprévisibilité de l’inconnu.
La liberté c’est la discontinuité.
La discontinuité donne un sens à la vie
de l’homme.
Le mouvement naît de l’interaction
contradictoire entre la causalité locale et la
causalité globale. La nature du mouvement
explique l’existence d’une loi impitoyable :
tout ce qui n’évolue pas doit nécessairement
involuer et finir par disparaître.
Une formulation intelligible de la causalité
locale : à chaque cause est associé, à long
terme, un effet contraire à celui qui est
prévu au moment de l’action. L’histoire
du monde devient ainsi compréhensible.
Le mot vivant : éclair traversant en un seul
instant tous les niveaux de Réalité.
10
5
6
7
8
9
Teoreme poetice
Libertatea este discontinuitate.
Discontinuitatea dă un sens vieţii
omului.
À chaque niveau de Réalité est associée une
causalité locale bien déterminée. Le miracle
devient ainsi possible. Il est possible mais
très peu probable. Le miracle est l’action,
conforme aux lois, d’un niveau de Réalité
sur un autre niveau de Réalité. Exemple :
le miracle quantique qui rend possible
l’existence de l’univers.
Mişcarea se naşte în interacţiunea
contradictorie dintre cauzalitatea locală
şi cauzalitatea globală. Natura mişcării
explică existenţa unei legi necruţătoare:
tot ce nu evoluează e condamnat la involuţie
şi sfârşeşte prin a dispărea.
Pratiquement tous les philosophes de toutes
les époques ont passé leur temps à nier
les miracles. Ainsi nous sommes arrivés
naturellement à nier notre propre existence
qui est le miracle des miracles.
Élémentaire erreur de logique.
Evenimentul brusc al fiinţei este semnul
imprevizibilităţii.
O formulare inteligibilă a cauzalităţii
locale: fiecărei cauze îi este asociat,
pe termen lung, un efect contrar celui
prevăzut în momentul acţiunii. Istoria
lumii devine astfel inteligibilă.
Cuvântul viu: fulger traversând într-o
singură clipă toate nivelele de Realitate.
Le mot « tempête » évoque la rencontre
(tumultueuse et lumineuse) entre deux
niveaux de Réalité. Est-ce pour cela
que Shakespeare a écrit La Tempête ?
Le vrai sens de la fête : pénétration d’un
niveau de Réalité par un autre niveau de
Réalité. Le monde est rempli de miracles.
Ce sont eux qui constituent la dimension
poétique de l’existence.
11
10
11
12
13
Nivele de Realitate
Fiecărui nivel de Realitate îi este asociată
o cauzalitate locală bine determinată.
Miracolul devine astfel posibil. Posibil,
dar foarte puţin probabil. Miracolul este
acţiunea, conformă legilor, a unui nivel de
Realitate asupra altui nivel de Realitate.
Exemplu: miracolul cuantic care face
posibilă existenţa universului.
La drept vorbind, filosofii din toate
vremurile şi-au risipit timpul negând
miracolele. Aşa am ajuns, fireşte, să negăm
propria noastră existenţă, care este
miracolul miracolelor.
Elementară greşeală de logică.
Cuvântul „furtună“ evocă întâlnirea
(tumultuoasă şi luminoasă) dintre două
nivele de Realitate. Oare de aceea a scris
Shakespeare Furtuna?
Adevăratul sens al sărbătorii: pătrunderea
unui nivel de Realitate într-un alt nivel
de Realitate. Lumea este plină de miracole.
Miracolele constituie dimensiunea poetică
a existenţei.
Le principe général de la Relativité est
fondateur : la similitude de nature entre
l’homme et la Nature est isomorphe à celle
entre l’espace et le temps.
L’objectivité dépend du niveau de Réalité.
L’objectivité associée au niveau
macrophysique est une pure et arbitraire
subjectivité non-avouée et non-avouable.
Le jeu des masques n’est pas le masque des
jeux. Le jeu des masques est horizontal –
il se passe toujours dans un seul niveau
de Réalité, tandis que le masque des jeux
traverse nécessairement plusieurs niveaux
de Réalité. C’est pourquoi le principe
général de la Relativité est fondé sur
le masque des jeux.
Toutes les tragédies de ce monde,
des plus petites aux plus grandes,
ont une seule et même source :
la non-acceptation de sa propre place.
Seule exception : la tragédie divine.
12
14
15
16
17
Teoreme poetice
Principiul general al Relativităţii este
întemeietor: similitudinea de natură dintre
om şi Natură este izomorfă aceleia dintre
spaţiu şi timp.
Obiectivitatea depinde de nivelul de
Realitate. Pretinsa obiectivitate la nivel
macrofizic e o foarte arbitrară subiectivitate
nemărturisită şi nemărturisibilă.
Jocul măştilor nu este masca jocurilor.
Jocul măştilor este orizontal –
el se desfăşoară totdeauna la un singur nivel
de Realitate, pe când masca jocurilor
traversează cu necesitate mai multe nivele
de Realitate. Iată de ce principiul general
al Relativităţii este bazat
pe masca jocurilor.
Toate tragediile acestei lumi, de la cele
mai mărunte până la cele mai mari,
au una şi aceeaşi sursă: ne-acceptarea
propriului său loc.
Unica excepţie: tragedia divină.
Le mot « univers » est mal choisi pour notre
univers physique : il ne peut pas y avoir
plusieurs « un » qui se déroulent chacun
en un seul tout. L’idée d’univers parallèles –
charmant fantasme et dangereux
tranquillisant.
Un seul mot, « évolution », porte en lui
l’Univers entier. Il est le mot central de tous
les dictionnaires du monde. Mot-matrice
de tous les autres mots.
Le mouvement perpétuel : évolution –
involution. L’évolution – nourriture de
l’Évidence Absolue. L’involution –
nourriture du néant. Subtile dissymétrie.
Le bien est tout ce qui sert l’évolution ;
le mal, tout ce qui sert l’involution. C’est
pourquoi le bien et le mal sont indissociables.
L’involution doit être au service de
l’évolution et non pas l’inverse. Autrement
Lucifer devient Satan, porteur non pas de
l’anti-sens mais du non-sens.
13
18
19
20
21
22
Nivele de Realitate
Cuvântul „univers“ este rău ales pentru
universul nostru fizic: nu pot exista mai
mulţi „unu“ care s-ar desfăşura fiecare
într-un singur tot. Ideea universurilor
paralele – încântătoare fantasmă şi
periculos tranchilizant.
Un singur cuvânt, „evoluţie“, conţine întreg
Universul. Acesta este cuvântul central
al tuturor dicţionarelor lumii.
Cuvânt-matrice al tuturor celorlalte cuvinte.
Mişcarea perpetuă: evoluţie – involuţie.
Evoluţia – hrana Evidenţei Absolute.
Involuţia – hrana neantului.
Subtilă disimetrie.
Binele este tot ce serveşte evoluţiei;
răul, tot ce serveşte involuţiei.
Iată de ce binele şi răul sunt indisociabile.
Involuţia trebuie să fie în serviciul evoluţiei,
şi nu invers. Altfel, Lucifer devine Satana,
purtător nu al anti-sensului,
ci al non-sensului.
Le temps vivant est le temps
discontinu de l’évolution.
Le vide est notre destin. Nés du vide,
nous remplissons le vide pour aller
vers un autre vide. Le vide plein.
D’un trou à l’autre – disaient les anciens.
Le code quantique est le code de la route
vers la vie. Un coup de pouce. La route vers
la conscience reste inconnue.
Nous ne descendons pas du singe mais des
particules quantiques. C’est donc le singe
qui descend de l’homme.
Le sacré est tout ce qui est lié à l’évolution
de la conscience. Un mouvement ascendant,
énergétique et volontaire.
La conscience implique la violation de la
loi de conservation de l’énergie.
Elle n’est pas elle-même un miracle, mais la
manifestation d’un miracle.
14
23
24
25
Teoreme poetice
Timpul viu este timpul discontinuu
al evoluţiei.
Vidul este destinul nostru.
Născuţi din vid, îl umplem pentru a ne
îndrepta spre un alt vid. Spre vidul plin.
Dintr-o groapă în alta – spuneau anticii.
Codul cuantic este codul căii către viaţă.
Un mic brânci. Drumul spre conştiinţă
rămâne necunoscut.
26
Nu ne tragem din maimuţă,
ci din particule cuantice.
Deci maimuţa se trage din om.
27
Sacrul este tot ceea ce este legat de evoluţia
conştiinţei. O mişcare ascendentă,
energetică şi voluntară.
28
Conştiinţa implică violarea legii
conservării energiei. Conştiinţa nu este
ea însăşi un miracol, ci manifestarea
unui miracol.
La mutilation des symboles fait
la joie des archivistes du sacré.
L’imposture n’a pas une signification
morale, mais cosmique : l’inadéquation au
mouvement énergétique qui crée l’ordre.
L’imposture entraîne l’imposture. Une
posture entraîne une autre posture. Ainsi, le
mouvement a toujours deux sens.
Pour échapper à l’imposture, il faut changer
de posture. Question de circulation
énergétique.
L’attitude est une posture : l’aptitude de
garder une certaine tenue. L’imposture est
donc l’absence totale de l’attitude.
L’attitude garde toujours le même sens :
celui du sens. C’est pourquoi elle peut
changer le monde.
Il y a autant de niveaux de perception
qu’il y a de niveaux de Réalité.
15
29
30
31
32
33
Nivele de Realitate
Mutilarea simbolurilor îi distrează
pe arhivarii sacrului.
Impostura nu are o semnificaţie morală,
ci una cosmică: inadecvarea la mişcarea
energetică creatoare de ordine. Impostura
provoacă impostura. O postură provoacă
o altă postură. Astfel, mişcarea are totdeauna
două sensuri.
Pentru a scăpa de impostură, trebuie
să schimbăm postura. Problemă de circulaţie
energetică.
Atitudinea este o postură:
capacitatea de a-ţi menţine o anume ţinută.
Impostura este aşadar totala lipsă de
atitudine. Atitudinea menţine permanent
acelaşi sens: acela al sensului. De aceea,
ea poate schimba lumea.
Există tot atâtea nivele de percepţie
câte nivele de Realitate.
L’unité sans l’homme est une caricature.
L’unité dans la fusion est aussi une
caricature. L’unité d’un seul niveau de
Réalité est la pire des caricatures.
Mais il n’y a pas de caricature sans modèle.
Le principe anthropique
est le bootstrap du pauvre.
La liberté sans contrainte
n’est pas de la liberté.
La complexité aliénante d’un seul niveau de
Réalité peut être la simplicité harmonieuse
d’un autre niveau de Réalité.
Question de traduction.
L’homme est le chaînon manquant des
différents niveaux de Réalité.
Il y a un seul sens que je puisse accorder
à la verticalité de l’homme : la perception
des différents niveaux de Réalité.
16
34
35
36
37
38
39
Teoreme poetice
Unitatea fără om este o caricatură. Unitatea
prin fuziune este de asemenea o caricatură.
Unitatea unui singur nivel de Realitate
este cea mai proastă caricatură.
Dar nu există caricatură fără model.
Principiul antropic este
bootstrap-ul săracului.
Libertatea fără constrângere
nu este libertate.
Complexitatea alienantă a unui singur nivel
de Realitate poate fi simplitatea armonioasă
a unui alt nivel de Realitate.
Problemă de traducere.
Omul este veriga ce lipseşte diferitelor
nivele de Realitate.
Singurul sens pe care-l pot acorda
verticalităţii omului: perceperea diferitelor
Quel peut être le son de « Je suis »
sur les différents niveaux de Réalité ?
L’homme est l’instrument d’observation
de l’univers. Pour accepter sa place,
la science lui a été donnée.
J’ai connu beaucoup de docteurs :
docteurs ès-paroles, ès-sciences,
ès-mensonges, ès-dialectiques,
ès-nihilismes, ès-philosophies.
Je n’ai jamais rencontré un docteur ès-vie.
Les multiples niveaux de Réalité peuvent
être classés dans deux types de Réalité :
la Réalité dure et la Réalité molle. La Réalité
molle concerne la raison et elle est explorée
par les sciences dites « dures ». La Réalité
dure concerne l’homme en tant qu’instrument
de mesure de la Réalité Absolue et elle est
explorée par les sciences dites « molles ».
Renversement sémantique
qui est loin d’être innocent.
17
40
41
42
43
Nivele de Realitate
Care poate fi rezonanţa lui „Eu sunt“
la diferitele nivele de Realitate?
Omul este instrumentul de observare
a universului. Ştiinţa i-a fost dată pentru
a-şi accepta locul pe care-l ocupă.
Am cunoscut mulţi doctori:
doctori în vorbe, în ştiinţe,
în minciuni, în dialectici, în nihilisme,
în filosofii. N-am întâlnit niciodată
un „doctor în ale vieţii“.
Multiplele nivele de Realitate
pot fi clasate în două tipuri de Realitate:
Realitatea dură şi Realitatea moale.
Realitatea moale se referă la raţiune
şi este explorată de ştiinţele zise „dure“.
Realitatea dură se referă la om ca
instrument de măsură a Realităţii Absolute
şi este explorată de ştiinţele zise „moi“.
Răsturnare semantică,
dar care nu este nicidecum inocentă.
Niveaux de Réalité, niveaux de connaissance,
niveaux de conscience – comment
le pauvre homme pourrait-il s’y retrouver ?
La contradiction fondamentale de la vie :
manger et être mangé. La nourriture comme
fondement de la métaphysique. La terre est
une Terre nourricière. Les guerres, les grandes
épidémies, la mort pourront ainsi trouver une
explication naturelle. Comment s’en sortir ?
Les sages de tous les temps nous disent que
l’évolution de l’homme ne peut être que
l’évolution de sa conscience. Le surhomme
n’est que le produit hypothétique
de l’involution de l’homme.
Dehors – les grands accélérateurs de
particules ; dedans – le grand accélérateur de
conscience. « Dehors » et « dedans » –
deux facettes d’une seule et même Réalité.
Le goût de vivre – perception simultanée
de tous les niveaux de Réalité.
18
44
45
46
47
48
Teoreme poetice
Nivele de realitate, nivele de cunoaştere,
nivele de conştiinţă – cum să se mai
descurce bietul om ?
Contradicţia fundamentală a vieţii:
să mănânci şi să fii mâncat. Hrana ca temei
al metafizicii. Pământul este un Pământ
hrănitor. Războaiele, marile epidemii,
moartea îşi pot astfel găsi o explicaţie
firească. Cum să ieşi din acest impas?
Înţelepţii din toate timpurile ne spun
că evoluţia omului nu poate fi
decât evoluţia conştiinţei sale.
Supra-omul nu este decât produsul ipotetic
al involuţiei.
În afară – marile acceleratoare de particule;
înăuntru – marele accelerator de conştiinţă.
,,În afară“ şi „înăuntru“ – două feţe
ale uneia şi aceleiaşi Realităţi.
Bucuria de a trăi – percepţie simultană
a tuturor nivelelor de Realitate.
BASARAB NICOLESCU
TEO
RE
ME
PO
ETI
CE
LA RAISON
II
RAŢIUNEA
La Raison
« Raison », disent les dictionnaires, est « le mot
latin qui compte sans doute le plus de nuances
et d’acceptions ». Sagesse des anciens.
Pourquoi dit-on que le sommeil de la raison
engendre des monstres ? De quelle raison
parle-t-on ? Le délire logique de la raison
raisonnante engendre aussi des monstres.
Le délire de la petite raison n’a d’égal
que le délire de la grande déraison.
Le mental – réceptacle de la petite raison.
Nécessaire, mais largement insuffisant.
Sinistre ruse de la petite raison : raisonner
sans cesse pour occuper toute la place. La
petite raison résulte de la contraction de la
Raison à un seul niveau de Réalité. Tentative
d’assassiner la Raison au nom de la Raison.
Encore une ruse de la petite raison :
le contresens comme sens. La tyrannie de la
petite raison engendre les tyrans, les guerres
et l’auto-destruction. Le seul moyen
de combattre la dictature de la petite raison
est la Raison elle-même.
23
1
2
3
4
5
Raţiunea
„Raţiune“, spun dicţionarele, e „cuvântul latin
care cumulează, neîndoielnic, cele mai multe
nuanţe şi înţelesuri“. Înţelepciunea anticilor.
De ce se spune că somnul raţiunii naşte
monştri? Despre ce raţiune e vorba?
Delirul logic al raţiunii raţionalizante
naşte şi el monştri.
Delirul micii raţiuni nu este egalat decât
de delirul marii nebunii. Mentalul:
receptacol al micii raţiuni.
Necesar, dar mult prea insuficient.
Sinistră şiretenie a micii raţiuni: să raţionezi
fără încetare, pentru a ocupa tot spaţiul.
Mica raţiune rezultă din contracţia Raţiunii
la un singur nivel de Realitate. Tentativă
de asasinare a Raţiunii în numele Raţiunii.
Încă o şiretenie a micii raţiuni:
contra-sensul ca sens.
Tirania micii raţiuni generează tiranii,
războaiele şi auto-distrugerea.
Singurul mijloc de a combate
dictatura micii raţiuni este însăşi Raţiunea.
La grande découverte de l’homme moderne :
le transplant du mental. Du cerveau humain
vers le support électronique. Le mental de la
Terre face au mental de l’homme – complicité
perverse ou confrontation tragique ?
Il est raisonnable d’avoir pitié des exclus de la
raison, mais il est fou de pardonner ceux qui
excluent les différentes facettes de la raison.
Le matérialisme dialectique n’est pas
matérialiste : il postule l’existence d’un seul
niveau de matérialité. Le matérialisme
dialectique n’est pas dialectique : ce qui
circule entre les opposés ce sont toujours
les opposés. Alors, qu’est-ce que vraiment
le matérialisme dialectique ?
Le matérialisme dialectique est fondé sur
l’absolutisation de la logique binaire. C’est
pourquoi tout ce qui a été dit en son nom
s’est transformé en son contraire.
L’action pour les pouvoirs est
l’action de l’auto-destruction.
24
6
7
8
9
10
Teoreme poetice
Marea descoperire a omului modern:
transplantul mentalului. De la creierul
omului către suportul electronic. Mentalul
Terrei faţă în faţă cu mentalul omului –
complicitate perversă sau confruntare tragică?
Este firesc să-ţi fie milă de cei excluşi
de raţiune, dar este nebunesc să-i ierţi pe cei
care exclud diversele faţete ale raţiunii.
Materialismul dialectic nu e materialist:
el postulează existenţa unui
singur nivel de materialitate.
Materialismul dialectic nu este dialectic:
ceea ce circulă între opuşi sunt întotdeauna
opuşii. Atunci, ce este, la drept vorbind,
materialismul dialectic?
Materialismul dialectic este întemeiat
pe absolutizarea logicii binare. Iată de ce
tot ce s-a spus în numele acestui materialism
s-a transformat în contrariul său.
Acţiunea pentru „puteri“ este
acţiunea de autodistrugere.
La Raison
L’universalité de la pensée binaire n’est
qu’un leurre : celui du Grand Imitateur.
Crispés dans nos attitudes figées, accrochés
à nos idées mortes, nous nous étonnons que
la vie passe. Sans nous atteindre. Conviés
à la fête de la connaissance, nous nous
contentons des miettes du festin.
Fragmentés dans mille réalités, nous
avançons de mot en mot vers un autre mot.
La contradiction – salut ou impasse ?
La contradiction binaire est l’impasse,
la contradiction ternaire est le salut.
Le fou rire irrésistible – la prise
de conscience de la contradiction inhérente
à tout phénomène de la Réalité.
Le fou accepte les contradictoires sans les
comprendre, tandis que le sage accepte les
contradictoires tout en ayant la vision
incarnée de leur unité. On comprend ainsi
pourquoi la raison contradictoire est souvent
perçue comme une pensée déstabilisante.
25
11
12
Raţiunea
Universalitatea gândirii binare este doar
o capcană: capcana Marelui Imitator.
Crispaţi în atitudinile noastre înţepenite,
legaţi de ideile noastre moarte, ne mirăm că
viaţa trece. Fără să ne atingă. Invitaţi la
sărbătoarea cunoaşterii, ne mulţumim cu
firimiturile ospăţului. Fragmentaţi în o mie
de realităţi, înaintăm din cuvânt în cuvânt
spre un alt cuvânt.
13
Contradicţia – salvare sau impas?
Contradicţia binară este impasul,
contradicţia ternară este mântuirea.
14
Hohotul de râs dezlănţuit – conştientizarea
contradicţiei inerente oricărui fenomen
al Realităţii.
15
Nebunul acceptă contradictoriile fără
să le înţeleagă, pe când înţeleptul acceptă
contradictoriile având viziunea încarnată
a unităţii lor. Astfel este de înţeles de ce
raţiunea contradictorie este adesea
percepută ca o gândire destabilizantă.
Le Grand Séparateur, le Grand Imitateur,
le Grand Masturbateur – trois visages d’un
même dieu, créé par notre propre mental.
Les dictateurs qui envahissent la Terre –
les idolâtres du Grand Masturbateur.
On nous dit que la Nature ne pense pas.
Peut-être. On nous dit que la science
ne pense pas. Peut-être. Alors, s’il n’y a que
la pensée qui se pense elle-même, il est
évident qu’on ne peut pas penser la pensée.
Le fondement du monde est le sans-fond.
C’est pourquoi il ne peut pas y avoir
de fondement de la pensée.
La désespérante platitude de la tautologique ne
saurait faire oublier sa redoutable efficacité :
la douce tranquillité de la non-verticalité est
à ce prix. La tautologique est la seule science
qui donne une réponse à toutes les questions,
petites ou grandes : elle seule nous permet
de décrypter le sens de l’histoire. Est-elle la
conséquence de l’espace courbe d’Einstein ?
26
16
17
18
19
20
Teoreme poetice
Marele Separator, Marele Imitator, Marele
Masturbator – trei chipuri ale aceluiaşi zeu.
Un zeu creat de propriul nostru mental.
Dictatorii care invadează Pământul –
idolatri ai Marelui Masturbator.
Ni se spune că natura nu gândeşte. Poate.
Ni se spune că ştiinţa nu gândeşte. Poate.
Aşadar, dacă numai gândirea
se gândeşte pe ea însăşi, este evident
că gândirea nu se poate gândi.
Fundamentul lumii este al fără-străfundurilor.
Iată de ce gândirea
nu poate avea vreun fundament.
Dezesperanta platitudine a tautologicii
nu trebuie să ne facă să uităm redutabila ei
eficacitate. Ei i se datorează suava savoare
a non-verticalităţii. Tautologica este singura
ştiinţă care dă un răspuns tuturor întrebărilor,
mari sau mici: ea singură ne permite
să descifrăm sensul istoriei. Este ea, oare,
consecinţa spaţiului curb al lui Einstein?
La Raison
Comment comprendre le savoir,
comment savoir la compréhension ?
Dans la béance de la contradiction
s’ouvre la porte de l’infiniment conscient.
Un problème vieux comme le monde :
peut-on comprendre la raison avec la raison ?
Il y a pourtant une solution simple à ce
paradoxe : les différents degrés de Raison.
Le seul chemin vers la compréhension :
le fondement logique de l’a-logique et
le fondement a-logique de la logique.
Tout autre discours est bavardage.
Tout ce qui est à comprendre est à prendre
et tout ce qui n’est pas à comprendre est à
laisser agir. Ainsi, tout est compréhension.
Le non-savoir n’est pas l’ignorance,
mais le dépassement du savoir.
27
21
22
23
24
25
26
Raţiunea
Cum să înţelegem pe a şti,
cum să pricepem înţelegerea?
În genunea contradicţiei
se deschide poarta nesfârşitului conştient.
O întrebare veche de când lumea:
poate fi înţeleasă raţiunea prin raţiune?
Există totuşi o soluţie simplă pentru acest
paradox: diferitele grade de Raţiune.
Singurul drum spre înţelegere:
temeiul logic al a-logicului
şi temeiul a-logic al logicii.
Orice alt discurs e vorbă goală.
Tot ce este de înţeles e de luat şi tot ce
nu este de înţeles trebuie lăsat să acţioneze.
Astfel, totul devine înţelegere.
Ne-ştiinţa nu înseamnă ignoranţă,
ci depăşire a ştiutului.
Devant la béance de l’Inconnu,
il y a deux solutions de facilité :
1) remplacer une énigme par une autre
énigme ou 2) donner des réponses
tranchantes, plus ou moins enrobées de
logique. Et, comme toujours,
il y a le tiers secrètement inclus.
La compréhension est engendrée
par l’expérience. Toute explication
et toute généralisation théorique sont des
approximations de cette compréhension.
La théorie finale est toujours et pour
toujours cachée dans l’expérience.
Donc elle est à jamais inaccessible.
Mais l’expérience est accessible.
Le paradoxe de la logique :
son fondement est empirique,
mais son action est au cœur de l’être.
On dit qu’en théorie on peut tout dire
jusqu’à la preuve du contraire. Mais où est
la preuve du contraire ?
28
27
28
29
30
31
Teoreme poetice
În faţa abisalei deschideri a genunii
Necunoscutului, avem două soluţii facile:
1) să înlocuim o enigmă printr-o alta;
2) să dăm răspunsuri tranşante, mai mult
sau mai puţin sporite cu logică.
Şi, ca întotdeauna, rămâne omis
terţul tainic inclus.
Înţelegerea naşte din experienţă.
Orice explicaţie sau generalizare teoretică
nu este decât o aproximare a acestei
înţelegeri.
Teoria finală este totdeauna şi pentru
totdeauna ascunsă în experienţă. Aşadar,
ea este pentru totdeauna inaccesibilă.
Dar experienţa este accesibilă.
Paradoxul logicii:
baza ei este empirică, dar acţiunea ei
se află în inima fiinţei.
Se spune că în teorie se poate susţine orice
până la proba contrară.
Dar unde se află proba contrară?
La Raison
Le rationnel et l’irrationnel sont les deux
piliers de la Raison. La raison vivante
intègre l’irrationnel. Autrement on aboutit
à un monde des morts-vivants.
La clarté irrationnelle compense
l’obscurité rationnelle. L’affirmation
complémentaire est vraie aussi,
car il n’y a qu’une seule source :
la lumière de la Raison.
La lumière est ce qui se trouve
au centre du mystère.
L’engendrement d’une logique par une
autre ou, plus précisément, l’engendrement
de plusieurs logiques par la Nature n’est-il
pas le signe le plus convaincant du
fondement irrationnel de la rationalité ?
Un enfant me demande : pourquoi a-t-on
inventé le mot « infini » ? Devant le désespoir
exprimé par son regard, je ne peux pas lui
répondre par le mensonge mathématique.
29
32
33
34
35
36
Raţiunea
Raţionalul şi iraţionalul sunt cei doi stâlpi
ai Raţiunii. Raţiunea vie conţine iraţionalul.
Altfel am avea parte
de o lume a morţilor-vii.
Claritatea iraţională compensează
obscuritatea raţională. Afirmaţia
complementară este şi ea adevărată,
căci nu există decât o singură sursă:
lumina Raţiunii.
Lumina este ceea ce se află
în centrul misterului.
Naşterea unei logici dintr-o alta sau
naşterea unei pluralităţi de logici din Natură
– nu este acesta indiciul
cel mai convingător al fundamentului
iraţional al raţionalităţii?
Un copil mă întreabă: de ce s-a inventat
cuvântul „infinit“? Văzând disperarea
din privirea lui, nu-i pot răspunde
prin minciuna matematică.
Avancer avec joie et sagesse comme un
funambule sur le fil du rationnel tendu
au milieu de l’infini océan de l’irrationnel.
D’ailleurs, y a-t-il un milieu de l’infini ?
La sagesse n’est-elle pas
tout simplement la reconnaissance
tranquille et rationnelle, sans drame, sans
fanatisme et sans hystérie nihiliste,
de l’irrationnel partout présent,
en nous et dans le monde ?
Du grand cirque des mots il ne reste
qu’un seul acteur : le funambule.
La cohérence de l’irrationnel n’a d’égal que
la cohérence du rationnel. La Raison a deux
visages : la grande gnose et la grande science.
Entre les deux – la grande poésie.
Comme son nom l’indique,
la métaphysique suit la physique :
la métaphysique théorique
et la métaphysique expérimentale sont
deux volets de la métaphysique.
30
37
38
39
40
41
Teoreme poetice
Să păşeşti cu bucurie şi înţelepciune, ca un
funambul, pe coarda raţionalului întinsă peste
mijlocul infinitului ocean al iraţionalului.
Dar există vreun mijloc al infinitului?
Înţelepciunea nu este ea, oare,
pur şi simplu, recunoaşterea liniştită şi
raţională, fără dramă, fanatism sau
istorie nihilistă, a iraţionalului,
pretutindeni prezent,
în noi şi în lume ?
Din marele circ al cuvintelor nu rămâne
decât un singur actor: funambulul.
Coerenţa iraţionalului nu este egalată decât
de coerenţa raţionalului. Raţiunea are două
feţe: marea gnoză şi marea ştiinţă.
Între acestea două – marea poezie.
După cum arată numele ei,
metafizica vine după fizică:
metafizica teoretică şi metafizica
experimentală sunt cele două faţete
ale metafizicii.
La Raison
L’obscurité des mystères impénétrables
est totale, mais la voie est néanmoins
éclairée par leur polarité.
Qu’est-ce qu’il vaut le mieux :
l’expression d’une énigme, l’expression
énigmatique ou l’énigme tout court ?
Le secret des secrets : l’Évidence Absolue.
La sagesse est la reconnaissance
du mystère accompli.
Le fondement d’un monde sans fondements
est l’absence des fondements.
D’où la responsabilité de l’auto-genèse.
Le premier axiome de la pensée : ce qui est
fondamental restera toujours fondamental,
même en l’absence des fondements.
La toute petite probabilité de l’inattendu,
aussi petite soit-elle – signe de la présence
de l’Évidence Absolue.
31
42
43
44
45
46
47
48
Raţiunea
Obscuritatea misterelor de nepătruns
este totală, dar calea este totuşi
luminată de polaritatea lor.
Ce preţuieşte mai mult:
exprimarea unei enigme, expresia
enigmatică sau enigma însăşi?
Taina tainelor: Evidenţa Absolută.
Înţelepciunea este recunoaşterea
misterului săvârşit.
Fundamentul unei lumi fără de fundamente
este tocmai absenţa fundamentelor.
De unde responsabilitatea auto-genezei.
Prima axiomă a gândirii: ceea ce este
fundamental va rămâne întotdeauna
fundamental, chiar în lipsa fundamentelor.
Cea mai mică, oricât de mică, probabilitate
a neaşteptatului – semn al prezenţei
Evidenţei Absolute.
Le mot « évidence » (ex = au dehors ;
videre = voir) est très ambigu, car il dépend
de l’espace-temps. Quelle est la signification
de « voir » en 137 dimensions ?
L’Évidence Absolue est la vision
dans le non-espace et dans le non-temps.
La meilleure manière de répondre à une
question sans réponse est de garder
continuellement en soi cette question. Ainsi
peut-elle se nourrir de toutes les réponses.
L’enchaînement infini des questions
sans réponse, de négation en négation
et d’affirmation en affirmation,
mène à l’Évidence Absolue.
Le Grand Principe de l’Incertitude consiste
en l’affirmation de l’Évidence Absolue.
Les jeux de la raison sont sans fin : l’être, le
non-être et tous les degrés entre l’être et le
non-être, (et l’être, et le non-être), (ni l’être,
ni le non-être), ni (ni l’être, ni le non-être).
Quelle importance ? Vivre. Le sans-fond.
32
49
50
51
52
53
Teoreme poetice
Cuvântul „evidenţă“ (ex = în afară;
videre = a vedea) este foarte ambiguu,
fiindcă el depinde de spaţiul-timp.
Ce poate să însemne ,,a vedea“ în 137
de dimensiuni? Evidenţa Absolută
este viziunea în non-spaţiu şi în non-timp.
Cel mai bun mod de a răspunde unei
întrebări fără răspuns este să păstrezi în tine
însuţi fără încetare întrebarea. Astfel,
ea se poate hrăni din toate răspunsurile.
Înlănţuirea nesfârşită de întrebări
fără răspuns conduce din negaţie în negaţie
şi din afirmaţie în afirmaţie
la Evidenţa Absolută
Marele Principiu al Incertitudinii
constă în afirmarea Evidenţei Absolute.
Jocurile raţiunii sunt nesfârşite: fiinţa,
nefiinţa şi toate treptele dintre fiinţă şi
nefiinţă, (şi fiinţă, şi nefiinţă), (nici fiinţă,
nici nefiinţă); nici (nici fiinţă, nici nefiinţă).
Nici o importanţă. Să trăim. Fără-străfundul.
La Raison
L’Évidence Absolue n’est pas l’évidence
de l’absolu, mais l’absolu de l’évidence.
Choix difficile : la tombe d’une réponse
ou le ciel d’une question ?
La logique des logiques est celle
Elle est donc informulable. Le fondement
logique de l’Évidence Absolue
est extrêmement simple : ni (ou l’un,
ou l’autre), ni (ni l’un, ni l’autre),
ni (et l’un, et l’autre), ni l’un, ni le multiple.
Les croyances fondées sur la foi peuvent
engendrer des monstres. La foi fondée sur
les croyances engendre certainement
des monstres. Seule la foi sans croyances
donne accès à l’Évidence Absolue.
La perception directe de la Réalité ne peut
pas s’encombrer de la présence
des intermédiaires.
33
54
55
56
57
58
Raţiunea
Evidenţa Absolută nu este evidenţa
absolutului, ci absolutul evidenţei.
Alegere grea: mormântul unui răspuns
sau cerul unei întrebări?
Logica logicilor este aceea
a Evidenţei Absolute.
Ca atare ea rămâne informulabilă. Însă
fundamentul logic al Evidenţei Absolute
este extrem de simplu: nici (sau unul,
sau altul), nici (nici unul, nici altul), nici
(şi unul, şi altul), nici unul, nici multiplul.
Credinţele întemeiate pe Credinţă pot da
naştere la monştri. Credinţa întemeiată
pe credinţe naşte cu siguranţă monştri.
Numai Credinţa fără credinţe deschide
drum spre Evidenţa Absolută.
Perceperea directă a Realităţii
cere excluderea prezenţei jenante
a intermediarilor.
Les croyances sont des béquilles qui nous
aident à grimper d’un niveau de connaissance
vers un autre niveau de connaissance.
Le privilège des grands prophètes :
proclamer l’Évidence Absolue.
La joie des faux prophètes : faire prendre
des fantasmes pour l’Évidence Absolue.
Comment faire la place à l’Évidence
Absolue ? Nous sommes trop encombrés
par le néant. La passion du doute, bien
conduite, peut nous mener à l’Évidence
Absolue. Sinon on aboutit au néant. C’est
pourquoi on confond si facilement néant
et Évidence Absolue.
La vue distingue les objets, la vision éclaire
la vue, la Réalité éclaire la vision.
De lumière en lumière, nous arrivons
à l’Évidence Absolue qui est
la lumière-matrice de toutes les lumières.
« Communier » et « communiquer » ont tous
les deux la même racine : communicare =
être en contact avec. Les dictionnaires
34
59
60
61
62
Teoreme poetice
Credinţele sunt nişte cârje
care ne ajută să suim de la un nivel
de cunoaştere la alt nivel de cunoaştere.
Privilegiul marilor profeţi: să proclame
Evidenţa Absolută. Bucuria falşilor profeţi:
să facă să se creadă că simple fantasme
sunt Evidenţa Absolută.
Cum să facem loc Evidenţei Absolute?
Suntem prea copleşiţi de neant.
Pasiunea îndoielii, bine orientată, poate
să ne conducă la Evidenţa Absolută.
Altfel, ajungem în neant. Iată de ce
neantul se confundă atât de uşor
cu Evidenţa Absolută.
Privirea distinge obiecte, viziunea
luminează privirea, Realitatea luminează
viziunea. Din lumină în lumină ajungem la
Evidenţa Absolută care este lumina-matrice
a tuturor luminilor.
„A cumineca“ şi ,,a comunica“ au aceeaşi
rădăcină: communicare = a fi în contact cu.
Dicţionarele nu ne spun nici cu ce,
La Raison
ne nous disent pas avec qui ou avec quoi
devons-nous être en contact. Communier :
voir sans voir, regarder sans regarder,
comprendre sans essayer de comprendre.
Tout simplement, reconnaître les lois.
Le contact avec l’Évidence Absolue engendre
une infinie lucidité dans une ivresse infinie.
Sens du baptême : immersion dans
l’Évidence Absolue.
L’Évidence Absolue a une nature quantique.
Elle n’est pas la Réalité dévoilée :
c’est par un saut quantique que nous
tombons dans ses bras.
Comment choisir entre le connaissable
et l’inconnaissable ?
L’inconnu donne vie à la connaissance.
Le talent des grands communicateurs :
faire semblant de parler du connu à partir
du connu. En vérité, ils font surgir
l’inconnu à partir de l’inconnu.
35
63
64
65
66
67
68
Raţiunea
nici cu cine trebuie stabilit acest contact.
A cumineca (a împărtăşi): să vezi fără să
vezi, să priveşti fără să priveşti, să înţelegi
fără a încerca să înţelegi. Pur şi simplu,
să recunoşti legile.
Contactul cu Evidenţa Absolută naşte
o luciditate infinită într-o beţie infinită.
Sensul botezului: imersiune
în Evidenţa Absolută.
Evidenţa Absolută are o natură cuantică.
Ea nu este Realitatea dezvăluită:
numai printr-un salt cuantic
îi cădem în braţe.
Cum să alegem între cognoscibil şi
incognoscibil? Necunoscutul
însufleţeşte cunoaşterea.
Talentul marilor guralivi docţi: să pară
că vorbesc despre cunoscut pornind de la
cunoscut. În realitate, ei fac să se ivească
necunoscutul pornind de la necunoscut.
Pourquoi nommer les choses est l’acte
crucial de la compréhension ou de
l’incompréhension ? Parce que c’est le
pouvoir qui agit à travers les mots.
Il y a trois types de nourritures de la pensée :
les accidents, les reliques et les invariants.
Leur digestion impossible ou
leur parfaite assimilation engendrent
les grandes révolutions.
Intelligence, négligence, religion – inter-,
nec-, re-legere : une seule et même racine.
Sublime sagesse de l’origine de certains mots.
Parole de dictionnaire : « intelligence » veut
dire littéralement « lire entre les lignes »
(inter-legere). Les espions de Dieu doivent-ils
être jugés pour intelligence avec l’ennemi ?
Intelligence : la reconnaissance de l’inattendu.
La croyance est l’intelligence du pauvre.
Et l’incroyance aussi.
36
69
70
71
72
73
74
Teoreme poetice
La Raison
A numi lucrurile este actul crucial al
înţelegerii şi neînţelegerii.
Fiindcă el e puterea care acţionează
prin cuvinte.
L’intelligence n’est pas élitiste : elle est
ouverte à tous, car elle nous ouvre tous.
Pourquoi ne pas enseigner la maïeutique
dans nos universités ?
Există trei feluri de hrană pentru gândire:
accidentele, relicvele şi invariantele.
Când ele nu pot fi digerate sau,
dimpotrivă, când ele sunt perfect asimilate,
izbucnesc marile revoluţii.
Le néant est engendré par la négligence.
Son existence ne peut donc être que
fantasmagorique.
Inteligenţă, neglijenţă, religie – inter-,
nec-, re-legere: una şi aceeaşi rădăcină.
Sublimă înţelepciune la originea unor cuvinte.
Religion : re-legere (à nouveau - recueillir).
Le mot signifiait à ses débuts « attention
scrupuleuse ». La religion signifierait donc
l’action sans cesse renouvelée d’accueillir
l’attention. Il n’y a pas de religion
authentique sans la présence de l’attention.
Cuvânt de dicţionar: „inteligenţă“ înseamnă
literalmente „a citi printre rânduri“ (interlegere). Oare iscoadele lui Dumnezeu să fie
judecate pentru complicitate cu duşmanul?
Les croyances passent, les religions restent.
La compréhension de la Nature remplacera
toutes les croyances.
Inteligenţa : recunoaşterea neaşteptatului.
Credinţa este inteligenţa săracului.
Ca şi necredinţa.
Il faudrait un jour réécrire les grands textes
religieux de l’humanité, en remplaçant
les mots par leurs contraires. Ainsi, par
un effort du tiers inclus, nous arriverons
peut-être enfin à comprendre leur sens.
37
75
76
77
78
79
Raţiunea
Inteligenţa nu este elitistă: le este deschisă
tuturor, căci ne deschide pe toţi.
De ce să nu predăm maieutica
în universităţi?
Neantul se naşte din neglijenţă.
Existenţa lui nu poate fi, aşadar, decât
fantasmagorică.
Religie: re-legere (din nou - a culege).
Cuvântul însemna, la origine, „atenţie
scrupuloasă“. Religia ar însemna, prin
urmare, activitatea mereu reînnoită de
a acumula atenţie. Nu există nici o autentică
religie care să nu implice prezenţa atenţiei.
Credinţele trec, religiile rămân.
Înţelegerea Naturii va înlocui
toate credinţele.
Ar trebui să rescriem într-o zi toate marile
texte religioase ale lumii, înlocuind
cuvintele prin contrariul lor. Astfel,
printr-un efort al terţului tainic inclus,
vom izbuti poate să le înţelegem sensul.
Quelle différence entre les païens et les
croyants ? L’abîme de quelques textes.
De l’importance des dogmes : elle cache
inévitablement un cadavre la momification.
Comprendre la réalité c’est aussi
comprendre le réceptacle de cette réalité.
C’est pourquoi l’enfer est si souvent présent :
tout tourne en rond.
Troublante énigme : est-ce l’homme
qui observe l’univers ou l’univers
qui observe l’homme ?
La logique binaire est réversible : tout peut
être dit et son contraire. Qui est l’arbitre,
se demande la pensée binaire :
la Nature ou la logique binaire ?
Tout dans ce monde est relation à l’Autre.
Ainsi sont engendrées les trois dimensions
de l’espace. Notre marche inéluctable
vers la mort physique y ajoute une
38
80
81
82
83
84
Teoreme poetice
Care e diferenţa dintre păgâni şi credincioşi?
Abisul câtorva texte.
Despre importanţa dogmelor:
mumificarea ascunde inevitabil un cadavru.
A înţelege realitatea implică să înţelegem,
de asemenea, receptacolul acestei realităţi.
Iată de ce infernul este atât de des prezent:
totul se-nvârteşte în cerc.
Enigmă tulburătoare:
omul observă universul
sau universul observă omul?
Logica binară este reversibilă:
totul poate fi spus, ca şi contrariul său.
Cine este arbitrul, se întreabă gândirea
binară: Natura sau logica binară?
Totul în această lume este relaţie cu Celălalt.
Astfel au fost concepute cele trei dimensiuni
ale spaţiului. Dimensiunea timpului le este
adăugată de mersul nostru ineluctabil
La Raison
dimension de temps. Le rêve le plus tenace
de la raison : l’unicité de l’espace-temps
quadridimensionnel.
Comment concilier l’évidence a-logique
de l’indicible et l’approximation logique
du dicible ?
La spontanéité ne veut rien dire : il y a des
degrés de spontanéité, comme il y a des
degrés de perception. L’imaginaire ne veut
rien dire : il y a des degrés de l’imaginaire,
comme il y a des degrés de la réalité. La
polarité contradictoire de l’imaginaire
engendre l’identité du réel. Conjugaison
complexe, comme en mathématique. La
spontanéité informée et l’imaginaire informé
forment la base de la communication.
La vue ne peut pas voir la Réalité. Seule
la vision peut nous amener sur ses rivages.
Vision de la Réalité – réalité de la vision.
Quelle est vraiment la lumière qui nous aide
à voir ? La lumière physique nous aide à voir
39
85
86
87
88
Raţiunea
spre moartea fizică. Visul cel mai tenace
al raţiunii: unicitatea spaţiului-timp
cvadridimensional.
Cum să conciliem evidenţa a-logică a
inexprimabilului şi aproximarea
logică a exprimabilului?
Spontaneitatea nu înseamnă nimic: există
grade ale spontaneităţii, precum există
grade ale percepţiei. Imaginarul, de
asemenea, nu înseamnă nimic: sunt grade
ale imaginarului, precum există grade ale
realităţii. Polaritatea contradictorie a
imaginarului generează identitatea realului.
Conjugare complexă, ca în matematică.
Spontaneitatea informată şi imaginarul
informat constituie baza comunicării.
Privirea nu poate vedea Realitatea. Numai
viziunea ne poate duce pe tărâmul Realităţii.
Viziune a Realităţii – realitate a viziunii.
Care este, la drept vorbind, lumina care
ne ajută să vedem ? Lumina fizică ne ajută
les objets extérieurs et donc à survivre.
La lumière intérieure éclaire
la vision et nous fait vivre.
La théorie de la relativité restreinte d’Einstein
dit qu’il ne peut pas y avoir de vitesse plus
grande que celle de la lumière. Quelle preuve
plus évidente de la limitation de notre vue ?
L’intelligence est la capacité de lire entre
les lignes du livre de la Nature.
L’intelligence artificielle est donc une
notion aberrante. Elle signifie une fabuleuse
mise en conserve de l’intelligence. Deux
nouveautés radicales : il n’y a pas de date
limite de consommation et son volume
peut croître, en principe, à l’infini.
Paradoxalement, l’objet de la cosmologie
quantique ce sont les existences
embryonnaires : les germes, les limbes, les
quarks, les leptons, les messagers. L’univers
en tant que l’incréé cosmique. Il est donc
étonnant qu’on s’étonne de la « dérive »
métaphysique de certains scientifiques.
40
89
90
91
92
Teoreme poetice
să vedem obiectele exterioare, aşadar să
supravieţuim. Lumina interioară luminează
viziunea şi ne face să vieţuim.
Teoria relativităţii restrânse a lui Einstein
spune că nu poate exista o viteză
mai mare decât viteza luminii. Ce dovadă
mai evidentă a limitelor vederii noastre?
Inteligenţa este capacitatea de a citi printre
rânduri cartea Naturii. Inteligenţa artificială
este aşadar o noţiune aberantă: o fabuloasă
punere în conservă a inteligenţei.
Dar ea implică două noutăţi radicale:
nu prevede o dată-limită pentru consum;
volumul ei poate creşte, în principiu,
la infinit.
Paradoxal, obiectul cosmologiei cuantice
e constituit de existenţele embrionare:
germenii, limburile, cuarcii, leptonii.
Universul în ipostaza increatului cosmic.
Este, prin urmare, uimitoare uimirea unora
faţă de „deriva“ metafizică a anumitor
savanţi.
La Raison
Hypotheses non fingo – quelle vanité
sublime ! Newton était un grand chercheur
de l’Évidence Absolue. Sa seule erreur :
il la cherchait là où elle n’était pas.
La première manifestation du big-bang :
l’explosion des équations.
Le pont entre l’inconnu et l’impensable :
le tiers secrètement inclus. Ainsi naissent
le connu et le pensable.
L’impénétrabilité de Dieu est signe
que nous sommes pénétrables.
L’eucharistie est l’action de grâce
Il est vain de chercher une preuve
de la transcendance. Comment prouver
ce qui est par ce qui n’est pas ?
L’Évidence Absolue n’est pas la
transcendance : elle n’est que son image
dans le miroir de notre être.
41
93
94
95
96
97
98
Raţiunea
Hypotheses non fingo – ce sublimă vanitate!
Newton a fost un mare căutător al Evidenţei
Absolute. Singura lui greşeală:
a căutat-o acolo unde ea nu era.
Prima manifestare a big-bang-ului:
explozia ecuaţiilor.
Puntea dintre necunoscut şi de neconceput:
terţul tainic inclus. Astfel se nasc
şi cunoscutul, şi ceea ce poate fi gândit.
Impenetrabilitatea lui Dumnezeu este
semnul că suntem penetrabili.
Euharistia este harul
Este zadarnic să căutăm o dovadă
a transcendenţei. Cum să demonstrăm
ceea ce este prin ceea ce nu este?
Evidenţa Absolută nu este transcendenţa,
ci numai imaginea transcendenţei
în oglinda fiinţei noastre.
La démonstration de Dieu est
une monstruosité inventée par
des penseurs en manque de vie.
Les scandales métaphysiques sont si
nombreux qu’on peut se demander comment
la hiérarchie céleste reste toujours en place.
À moins que tout ne soit que le confortable
masque de notre irresponsabilité.
Le principe bouddhiste de non-appui sur la
logique est bizarre. Sans appui sur la logique,
on ne peut arriver à l’évidence de l’a-logique.
L’idée occidentale de l’unité dans la diversité
et la diversité par l’unité est isomorphe à
l’idée orientale de la non-dualité.
Pourquoi les opposer ?
La vision est le contraire de la vue.
C’est pourquoi Tirésias était aveugle.
La folie est le signe du seuil du saut quantique
de la compréhension. La fulgurance
de la pensée d’un Antonin Artaud
en est peut-être la meilleure illustration.
42
99
100
101
102
103
104
Teoreme poetice
Demonstrarea existentei lui Dumnezeu este
o monstruozitate inventată
de gânditori fără vlagă.
Scandalurile metafizice sunt atât de
numeroase, încât ne putem întreba cum de
ierarhia cerească rămâne la locul ei. Doar
dacă totul nu e decât confortabila mască a
iresponsabilităţii noastre.
Principiul budist de nesprijin pe logică
este bizar. Fără sprijin logic, nu putem
ajunge la evidenţa a-logicului.
Ideea occidentală a unităţii în diversitate şi
a diversităţii prin unitate este izomorfă ideii
orientale a non-dualităţii.
De ce să le opunem?
Viziunea e contrariul vederii.
De aceea Tiresias a fost orb.
Nebunia este semnul pragului
pentru saltul cuantic al înţelegerii.
Ceea ce este deosebit de bine ilustrat de
fulguranţa gândirii unui Antonin Artaud.
La Raison
Je crois qu’il y a une seule et même source
matérielle qui engendre la folie et la
sagesse. La différence entre la folie et la
sagesse n’est qu’une question de réceptacle.
Est-il sage d’être sage dans un monde
de fous ? Ou bien est-il sage d’être fou
dans un monde de fous ? Le sage est celui
qui a su reconnaître et intégrer
sa propre folie et la folie de ce monde.
Un rêve me poursuit sans cesse. Un marché
oriental : des gens qui n’arrêtent pas de
bouger tout en chuchotant, les couleurs les
plus diverses, une atmosphère de fête et de
cérémonie. On dit avec insistance qu’une
femme a eu une « illumination » –
extraordinaire événement. Devant la foule,
trois femmes. À droite et à gauche, deux
femmes assises en position lotus. Au centre,
la femme qui a eu l’expérience d’illumination
suspendue en position verticale dans l’air,
la tête vers le bas, les pieds vers le haut.
C’est donc cela l’illumination ?
L’illumination consiste-t-elle
en un simple renversement de signe ?
43
105
106
107
108
Raţiunea
Cred că sursa materială care produce
nebunia şi înţelepciunea este una şi aceeaşi.
Diferenţa dintre nebunie şi înţelepciune nu
depinde decât de receptacol.
Este înţelept să fii înţelept într-o lume de
nebuni ? Sau este înţelept să fii nebun într-o
lume de nebuni ? Înţeleptul este cel care
a ştiut să recunoască şi să integreze
şi propria-i nebunie, şi nebunia acestei lumi.
Un vis mă urmăreşte obsedant.
O piaţă orientală: oameni care forfotesc,
şoptindu-şi necontenit ceva, culori pestriţe,
atmosferă de sărbătoare şi de ceremonie.
Se spune cu insistenţă că o femeie a avut
o „iluminare“ – extraordinar eveniment.
Dinaintea mulţimii, trei femei. În dreapta
şi stânga, două femei aşezate în poziţia
lotusului. La mijloc, femeia care a trăit
experienţa iluminării, suspendată
pe verticală în aer, cu capul în jos
şi picioarele în sus.
Aceasta să fie, aşadar, iluminarea?
Constă iluminarea într-o simplă
inversare de semn?
Mes vrais amis sont des amants
Le déclin et la disparition
des civilisations sont liés au déséquilibre
entre le savoir et l’être.
La transmission du non-savoir est aussi
importante que la transmission du savoir.
Mes ennemis m’accusent de vouloir
introduire un nouveau scientisme et
un nouveau rationalisme. Ils ont raison.
Dans la mesure où le mot « nouveau »
implique une négation créatrice.
Les grands mystères de ce monde sont
comme de grandes masses gravitationnelles :
même la lumière s’incline en leur présence.
On me demande souvent où je veux
en venir avec mes réflexions. Et, quand je
réponds « nulle part », les menteurs croient
qu’il s’agit d’un mensonge.
44
109
110
111
112
113
114
Teoreme poetice
Adevăraţii mei prieteni sunt amanţii
Declinul şi dispariţia civilizaţiilor
sunt legate de dezechilibrul
dintre a şti şi a fi.
Transmiterea ne-ştiinţei este tot atât
de importantă ca şi transmiterea ştiinţei.
Duşmanii mei mă acuză că vreau
să introduc un nou scientism şi un nou
raţionalism. Au dreptate.
În măsura în care cuvântul „nou“
implică o negaţie creatoare.
Marile mistere ale lumii acesteia sunt ca
marile mase gravitaţionale: în prezenţa lor,
până şi lumina se încovoaie.
Sunt adesea întrebat unde vreau să ajung
cu reflecţiile mele.
Când răspund: „nicăieri“,
mincinoşii cred că mint.
BASARAB NICOLESCU
TEO
RE
ME
PO
ETI
CE
SCIENCE
ET
TRADITION
III
ŞTIINŢĂ
ŞI
TRADIŢIE
Science et tradition
La science moderne est la première
aventure rationnelle de la découverte
de l’inconnu. Loin d’être effrayant,
l’inconnu peut être gratifiant.
Encouragement pour d’autres aventures.
Premier postulat de la science moderne :
l’existence de lois générales, universelles,
de caractère mathématique. Il présuppose la
connaissance de l’Univers entier par l’homme.
Deuxième postulat de la science moderne :
la possibilité de découvrir par l’expérience
les lois universelles de caractère
mathématique. Par quel miracle l’esprit
humain comprend-il le langage de la Nature ?
L’homme contient-il en lui-même tout
l’Univers – passé, présent et à venir ?
Troisième postulat de la science moderne :
la reproductibilité parfaite des résultats
expérimentaux. Comme l’observait déjà
Charles Sanders Peirce, devons-nous faire un
nombre infini d’expériences pour être sûrs
de la parfaite reproductibilité des données
expérimentales et de la validité d’une loi ?
49
1
2
3
4
Ştiinţă şi tradiţie
Ştiinţa modernă este prima aventură
raţională a descoperirii necunoscutului.
Departe de a fi înspăimântător,
necunoscutul dăruieşte.
Încurajare pentru alte aventuri.
Primul postulat al ştiinţei moderne:
existenţa legilor generale, universale,
de natură matematică. Postulatul presupune
că omul cunoaşte universul întreg.
Al doilea postulat al ştiinţei moderne:
posibilitatea de a descoperi
prin experienţă legile universale de natură
matematică. Prin ce miracol înţelege
spiritul omenesc limbajul Naturii?
Conţine omul în el însuşi tot universul
trecut, prezent şi viitor?
Al treilea postulat al ştiinţei moderne:
perfecta reproductibilitate a rezultatelor
experimentale. Cum remarca deja Charles
Sanders Peirce, oare trebuie să facem un
număr infinit de experienţe pentru a fi siguri
de perfecta reproductibilitate a datelor
experimentale şi de validitatea unei legi?
Quel étonnement que celui de faire
la constatation si évidente que la rationalité
de la science moderne est fondée sur trois
postulats u-topiques et a-logiques.
Le génie de Galilée a été de respecter
la transcendance tout en la réduisant
à un aspect opératoire.
Est-ce un hasard si la Renaissance a donné
naissance à la science moderne ? C’est
peut-être là le sens de la nouvelle naissance.
La science, le sens et l’évolution –
tout est dit en trois mots.
L’intérêt de la science par rapport
aux différentes religions et approches
philosophiques : elle n’est ni orientale
ni occidentale.
Le changement incessant des théories
scientifiques démontre la permanence de la
méthodologie de la science moderne.
50
Teoreme poetice
Cât de uimitor este să faci constatarea unei
atât de clare evidenţe: raţionalitatea ştiinţei
moderne se întemeiază pe trei postulate
u-topice şi a-logice.
La seule croyance de la science moderne
est sa propre méthodologie. C’est pourquoi
elle peut s’ouvrir vers la Tradition et tous
les autres domaines de la connaissance.
6
Geniul lui Galilei a fost acela de a respecta
transcendenţa, reducând-o la un aspect
operaţional.
La grandeur de la science se trouve dans ses
propres limites. L’avantage des limites :
faire entrevoir l’illimité.
7
8
Să fie o întâmplare faptul că Renaşterea
a dat naştere ştiinţei moderne? Aici se află,
poate, înţelesul acestei noi naşteri.
Le grand scandale intellectuel :
la science moderne, arrivée à ses propres
confins, tolère et même réclame une
ouverture ontologique.
5
9
Ştiinţa, sensul şi evoluţia –
totul exprimat prin trei cuvinte.
Interesul ştiinţei, prin comparaţie
cu diferite religii sau sisteme filosofice:
ea nu este nici orientală,
nici occidentală.
Schimbarea neîncetată a teoriilor ştiinţifice
vădeşte permanenţa metodologiei ştiinţei
moderne. Singurul crez al ştiinţei moderne
Le caractère paradoxal de la science
contemporaine est de prédire l’inconnu
à partir, certes, de ce qui est connu, mais
aussi à partir de ce qui est inconnu. Mariage
tumultueux entre la théorie et l’expérience.
Ainsi, les grandes surprises ont engendré
les grandes révolutions scientifiques.
La résurrection de l’idée de « cosmos »
est l’événement le plus marquant
du XX-ème siècle.
51
10
11
12
13
14
este propria sa metodologie.
Iată de ce ea poate să se deschidă spre
Tradiţie, ca şi spre toate celelalte domenii
ale cunoaşterii.
Grandoarea ştiinţei se află în propriile ei
limite. Avantajul limitelor: lasă să se
întrevadă nelimitatul.
Marele scandal intelectual: ştiinţa modernă, care şi-a atins propriile limite,
tolerează şi chiar pretinde o deschidere
ontologică.
Caracterul paradoxal al ştiinţei
contemporane este prezicerea
necunoscutului plecând, desigur, de la ceea
ce este cunoscut, dar şi de la ceea ce este
necunoscut. Împerechere tumultuoasă între
teorie şi experienţă. Astfel, marile surprize
au zămislit marile revoluţii ştiinţifice.
Reînvierea ideii de ,,cosmos“
este evenimentul cel mai marcant
al secolului XX.
La relation entre la particule quantique
et l’univers engendre l’auto-genèse
de notre cosmos.
« …Ce satané saut quantique!… » –
s’est exclamé Schrödinger au cours d’une
réunion à Copenhague en 1926. Et pourtant,
Schrödinger était un des pères-fondateurs
de ladite satanée mécanique quantique.
« Satané » est-il un concept scientifique ?
La non-séparabilité quantique est-elle
le signe d’une non-séparabilité universelle ?
Pas gigantesque que je ne pourrais franchir.
Heureusement que nous ne vivons pas
dans le monde quantique –
me dit un grand ami. Hélas !…
Une petite boule de feu contient-elle
potentiellement tout l’Univers ?
Le vide plein de la physique quantique
opposé au néant vide de notre tête –
52
15
16
Teoreme poetice
Relaţia dintre particula cuantică
şi univers provoacă
autogeneza cosmosului nostru.
,,…Afurisitul ăsta de salt cuantic…!“ –
a exclamat Schrödinger în timpul unei
reuniuni la Copenhaga, în 1926. Şi totuşi,
Schrödinger era unul dintre părinţii-fondatori
ai acelei „afurisite“ mecanici cuantice.
„Afurisit“ să fie oare un concept ştiinţific?
17
Non-separabilitatea cuantică este oare
semnul unei non-separabilităţi universale?
Pas gigantic pe care nu l-aş face.
18
19
Ce fericire că nu trăim
în lumea cuantică – îmi spune
un mare prieten. Vai!…
Un mic bulgăre de foc conţine
potenţial tot Universul?
Vidul plin al fizicii cuantice opus neantului
vid din capetele noastre – ce fecundă
quelle riche fécondité ! Le vide vide de la
physique classique – expression de notre
néant mental. Étape nécessaire, dépassée
par la physique contemporaine.
Distinguer avec soin unification, unité
et unicité du monde. Nous sommes prêts
à regarder avec sympathie les tentatives
d’unification, mais nous avons
du mal à admettre l’unité du monde.
Quant à l’unicité, elle nous fait peur,
peur qui remonte du tréfonds de notre être.
L’univers était autrefois un immense
laboratoire de très haute énergie.
On pouvait tout apprendre sur les secrets
de la matière. Mais il n’y avait pas
de physiciens. L’histoire de l’univers est le
meilleur roman policier, épistémologique et
de science-fiction. L’auteur reste anonyme.
Les cosmologues et les physiciens
quantiques devraient être tous emprisonnés
pour crime d’intelligence
avec l’intelligence cosmique.
53
20
21
22
23
bogăţie! Vidul vid al fizicii clasice –
expresie a neantului nostru mental.
Etapă necesară, depăşită de
fizica contemporană.
Să distingem cu grijă între unificarea,
unitatea şi unicitatea hunii. Suntem gata
să privim cu simpatie tentativele de
unificare, dar ne este greu să admitem
unitatea lumii. Cât despre unicitate,
aceasta ne stârneşte teamă, o teamă
ce urcă din străfundurile fiinţei noastre.
Universul era altădată un imens laborator
de foarte înaltă energie. S-ar fi putut afla
totul despre secretele materiei.
Dar nu erau fizicieni. Istoria universului
este cel mai bun roman poliţist,
epistemologic şi ştiinţifico-fantastic.
Autorul rămâne anonim.
Cosmologii şi fizicienii cuantici
ar trebui cu toţii încarceraţi
pentru crimă de complicitate
cu inteligenţa cosmică.
Un signe très clair du déclin de la science :
l’essoufflement de la physique théorique des
particules et l’impossibilité (dans un avenir
proche) de bâtir des grands accélérateurs de
très haute énergie. Il faudrait un accélérateur
cosmique pour redonner vie à la physique des
particules ! Peut-être un changement de vision.
La connaissance émerge de l’unité entre
l’observateur et ce qui est observé. La pensée
qui se limite à l’observateur ou à ce qui est
observé n’est pas une pensée scientifique.
Quelques-uns ont osé penser l’impensable :
la physique quantique comme source du
renouveau de la philosophie. Même les
pères-fondateurs de la mécanique quantique
n’ont pas osé faire ce pas. La Nature doit-elle
rester l’éternelle servante de la philosophie ?
La grandeur de la science – permettre
l’émergence de l’évidence de l’a-logique.
L’idéologie maquillée en philosophie,
religion ou science – encore une ruse
de la pensée binaire.
54
24
25
26
27
28
Teoreme poetice
Un semn foarte clar al declinului ştiinţei:
oboseala fizicii teoretice a particulelor
şi dificultatea de a construi mari
acceleratoare de foarte înaltă energie.
Ne-ar trebui un accelerator cosmic
pentru a reda viaţă fizicii particulelor!
Poate o schimbare a viziunii.
Le fantasme déterministe : l’univers comme
marionnette. Le Dieu déterministe est
un dieu sans imagination. Le déterminisme
mécaniste et réductionniste remplace Dieu
par une physique universelle. Caricature
intéressante et fascinante de Dieu,
car elle ne laisse aucune place à la liberté.
Cunoaşterea e generată de unitatea dintre
observator şi ceea ce este observat.
Gândirea limitată la observator sau la ceea
ce este observat nu este o gândire ştiinţifică.
La suprême vanité de certains scientifiques :
affirmer l’incapacité de la science d’accéder
au sens. La vanité présentée comme humilité.
S’ils ont raison, il faudrait remplacer les mots
« la communauté scientifique » par « la
communauté des défenseurs du non-sens ».
Câţiva au îndrăznit să gândească negânditul:
fizica cuantică drept sursă de reînnoire
a filosofiei. Nici chiar părinţii întemeietori
ai mecanicii cuantice nu s-au încumetat
să facă un asemenea pas. Natura trebuie
să rămână eterna slujnică a filosofiei?
Grandoarea ştiinţei – să permită emergenţa
evidenţei a-logicului.
Ideologia machiată în filosofie,
religie sau ştiinţă – încă o şiretenie
a gândirii binare.
« La Science seule, la Raison seule ! » –
pancarte publicitaire de la modernité
pornographique. Le fondement du scientisme
est le néant. D’où la promesse messianique
du scientisme est l’anéantissement.
Le scientisme est nécessairement
pornographique : en proclamant que
la connaissance scientifique est la seule
connaissance possible, il réduit tout
aux images figées de l’orgasme de Dieu.
55
29
30
31
32
Fantasma deterministă: universul ca
marionetă. Dumnezeul determinist e un zeu
fără imaginaţie. Determinismul mecanicist
şi reducţionist îl înlocuieşte pe Dumnezeu
printr-o fizică universală. Caricatură
interesantă şi fascinantă a lui Dumnezeu,
căci ea nu lasă nici un loc libertăţii.
Suprema vanitate a anumitor savanţi –
să afirme incapacitatea ştiinţei de a ajunge
la sens. Vanitate prezentată ca expresie
a umilinţei. Dacă ar avea dreptate, ar trebui
înlocuite cuvintele „comunitatea ştiinţifică“
prin „comunitatea apărătorilor non-sensului“.
„Numai Ştiinţa, numai Raţiunea!“–
pancartă publicitară a modernităţii
pornografice. Fundamentul scientismului
e neantul. Iată de ce promisiunea mesianică
a scientismului este neantizarea.
Scientismul este cu necesitate pornografic:
proclamând că singura cunoaştere posibilă
este cunoaşterea ştiinţifică, el reduce totul
la imaginile încremenite
ale orgasmului divin.
La manie moderne de chercher toujours
la caution de la science est une manie
perverse. Car la méthodologie de la science
lui impose des limites infranchissables.
Les deux pôles asymptotiques des postulats
de la science moderne : le réductionnisme
et l’holisme. La grande bataille entre
les deux écoles est dérisoire : la Nature
nous dit qu’elles ont raison et l’une et l’autre.
Il y a trois types de sciences :
celles qui prédisent l’inconnu à partir
du connu, celles qui prédisent l’inconnu
à partir de l’inconnu et enfin celles qui
prédisent l’inconnu à partir à la fois
du connu et de l’inconnu. L’imprévisibilité
de l’inconnu pourrait fonder une nouvelle
science. L’inconnu contient le connu, tandis
que le connu ne contient pas l’inconnu.
Thêorema veut dire « spectacle ».
Quel est ce spectacle qui nous est présenté
par les théorèmes mathématiques ?
56
33
34
35
36
Teoreme poetice
Mania modernă de a căuta permanent
cauţiunea ştiinţei este o manie perversă.
Fiindcă metodologia ştiinţei îi impune
limite de nedepăşit.
Cei doi poli asimptotici ai postulatelor
ştiinţei moderne: reducţionismul şi
holismul. Marea bătălie dintre cele două
şcoli e derizorie: Natura ne spune că
şi una, şi cealaltă au dreptate.
Există trei tipuri de ştiinţe:
cele care prezic necunoscutul pornind
de la cunoscut, cele care prezic necunoscutul
pornind de la necunoscut şi cele care prezic
necunoscutul pornind deopotrivă de la
cunoscut şi necunoscut. Imprevizibilitatea
necunoscutului ar putea întemeia o nouă
ştiinţă. Necunoscutul conţine cunoscutul,
pe când cunoscutul nu conţine necunoscutul.
Thêorema vrea să spună „spectacol“.
Ce spectacol nu este prezentat
prin teoremele matematice?
Malgré sa haute définition, la mathématique
n’est pas remplie de mots-cadavres ou de
symboles-cadavres. L’isomorphisme entre
le cerveau humain et la Nature sauve
la mathématique du désastre.
Il est naturel de considérer que la
mathématique est une science humaine, car
elle est l’émergence du cerveau de l’homme.
On comprend ainsi pourquoi Galilée faisait
la distinction entre mathématique humaine
et mathématique divine.
La logique de Dieu est, par définition,
a-logique et le lieu où se trouve Dieu est,
par définition, u-topique. C’est
probablement la raison pour laquelle
les trois postulats de la physique moderne
sont a-logiques et u-topiques.
La rencontre amoureuse entre
la mathématique et le tiers secrètement
inclus engendre la physique.
57
37
38
39
40
În pofida preciziei abstracte a definiţiilor
sale, matematica nu este plină de
cuvinte-cadavru sau de simboluri-cadavru.
Isomorfismul dintre creierul uman şi
Natură salvează matematica de la dezastru.
Este firesc să considerăm matematica
o ştiinţă umană, pentru că ea izvorăşte
nemediat din creierul omului.
Înţelegem astfel de ce Galilei făcea
deosebire între matematica umană
şi matematica divină.
Logica divină este prin definiţie a-logică
şi locul unde se află Dumnezeu este
prin definiţie u-topic. Acesta este,
probabil, motivul pentru care cele trei
postulate ale fizicii moderne
sunt a-logice şi u-topice.
Întâlnirea amoroasă dintre matematică
şi terţul tainic inclus
zămisleşte fizica.
La science est en train de creuser sa propre
tombe par son refus d’admettre la nécessité
d’une nouvelle Philosophie de la Nature.
Ce n’est pas la science qui va engendrer
une nouvelle Philosophie de la Nature, mais
une nouvelle Philosophie de la Nature qui
va engendrer la nouvelle science, centrée
sur l’interaction entre l’homme et la Nature.
Une définition simple des sciences molles :
celles engendrées exclusivement par le
cerveau humain qui est si mou…
La dureté se trouve dans la Nature.
C’est pourquoi les sciences humaines
peuvent très bien être des sciences dures.
La connaissance est la co-naissance
de l’homme et de la Nature. C’est pourquoi
la connaissance scientifique ne signifie
nullement conquête de la Nature.
La science moderne a éliminé l’homme,
tandis que la science nouvelle va retrouver
l’homme. Révolution anti-copernicienne,
salvatrice et rédemptrice.
58
41
42
43
44
Teoreme poetice
Ştiinţa contemporană este pe cale să-şi sape
singură groapa refuzând să admită
necesitatea unei noi filosofii a Naturii.
Nu ştiinţa va zămisli o nouă Filosofie
a Naturii, ci o nouă Filosofie a Naturii
va zămisli o nouă ştiinţă,
centrată pe interacţiunea
dintre om şi Natură.
Certains fondateurs du principe anthropique
parlent de « sélection anthropique ». Toujours
la même peur entropique de l’anthropique.
O definiţie simplă a ştiinţelor moi:
cele generate exclusiv de creierul omului
care este atât de moale.
Duritatea se găseşte în Natură.
Iată de ce ştiinţele umane pot fi
foarte bine ştiinţe dure.
La « métaphysique » : mot qui veut dire
« avec la physique ». Au delà de la physique,
mais avec la physique. D’où l’importance
métaphysique de la physique et
l’importance physique de la métaphysique.
Cunoaşterea este co-naşterea omului
şi a Naturii. De aceea
cunoaşterea ştiinţifică nu înseamnă
întru nimic cucerirea Naturii
Ştiinţa modernă a eliminat omul,
ştiinţa nouă îl va regăsi.
Revoluţie anti-coperniciană,
salvatoare şi mântuitoare.
L’aventure de l’inconscience aboutit à la
science. L’aventure de la conscience aboutit
aussi à la science. La même science ?
Le « dialogue » instauré aujourd’hui entre
la science et la religion fait penser à la paix
de Yalta. Les deux parties proclament
qu’elles n’ont rien en commun et elles
veulent pourtant dialoguer. Partage
des territoires. Yalta de la connaissance.
La Tradition est la science de l’événement
singulier, non-reproductible. La source de la
Tradition ne peut être que métaphysique.
59
45
Unii fondatori ai principiului antropic
vorbesc despre ,,selecţia antropică“.
Mereu aceeaşi teamă entropică de antropic.
46
Aventura inconştienţei ajunge la ştiinţă.
Aventura conştiinţei ajunge de asemenea
la ştiinţă. La aceeaşi ştiinţă?
47
48
49
„Metafizica“: un cuvânt
care vrea să spună „cu fizica“.
Dincolo de fizică, dar cu fizica.
De unde importanţa metafizică a fizicii
şi importanţa fizică a metafizicii.
„Dialogul“ instaurat astăzi
între ştiinţă şi religie ne duce cu gândul
la pacea de la Ialta. Cele două părţi
declară că nu au nimic în comun
şi totuşi angajează dialogul. Partaj teritorial.
Ialta cunoaşterii.
Tradiţia este ştiinţa evenimentului singular,
nereproductibil. Izvorul Tradiţiei
nu poate fi altul decât metafizic.
Qu’est-ce que l’ésotérisme à l’ère
technoscientifique ? Certainement pas
l’ésotérisme technoscientifique, imposture
aux devantures florissantes. Alors ?
Premier postulat de la Tradition :
l’existence de lois cosmiques, universelles,
de caractère symbolique. Il présuppose
que l’homme qui connaît est à la fois connu.
Ainsi l’homme contient potentiellement
en lui tous les cosmos.
Deuxième postulat de la Tradition :
la possibilité de découvrir par l’expérience
intérieure les lois cosmiques universelles de
caractère symbolique. L’homme comprend
le langage de la Nature parce que,
sans l’homme, la Nature ne peut pas vivre.
Troisième postulat de la Tradition :
les événements expérientiels sont toujours
singuliers, non-reproductibles.
D’où la nécessité de la transmission.
Certains ont du mal à comprendre à la fois
la thèse de l’origine chrétienne de la science
60
50
51
52
53
Teoreme poetice
Ce este ezoterismul în era tehno-ştiinţifică?
Nicidecum ezoterism tehno-ştiinţific,
impostură cu vitrine spectaculoase.
Atunci ce este el?
Primul postulat al Tradiţiei:
existenţa legilor cosmice, universale,
de natură simbolică. Postulatul presupune
că omul care cunoaşte este la rândul lui
cunoscut. Astfel omul conţine în el,
potenţial, toate cosmosurile.
Al doilea postulat al Tradiţiei:
posibilitatea de a descoperi prin experienţă
interioară legile cosmice universale
de natură simbolică. Omul înţelege
limbajul Naturii fiindcă, fără om,
natura n-ar putea vieţui.
Al treilea postulat al Tradiţiei:
eveni-mentele produse de experienţă
sunt întotdeauna singulare, nereproductibile.
De unde necesitatea transmisiunii.
Unora le vine greu să înţeleagă deopotrivă
teza originii creştine a ştiinţei moderne
moderne et celle de son universalité.
Le temps et le non-temps sont réunis
au sein du tiers secrètement inclus.
L’énigme de la science et de la Tradition :
tout savoir sur le Rien en acceptant
de ne rien comprendre sur le Tout ou tout
comprendre sur le Tout en acceptant
de ne rien comprendre sur le Rien ?
Il y a une correspondance biunivoque
et contradictoire entre les trois postulats
de la science moderne et les trois postulats
de la Tradition. C’est pourquoi la science
moderne et la Tradition sont isomorphes :
l’étude de l’univers et l’étude de l’homme
se soutiennent l’une l’autre.
Conscience sans science n’est que ruine
de l’homme. Le théorème réciproque
a déjà été formulé.
La science – l’amour par procuration.
L’amour quand même. La Tradition –
la connaissance par procuration.
La connaissance quand même.
61
54
55
56
57
58
şi pe aceea a universalităţii ei.
Timpul şi non-timpul sunt reunite
în terţul tainic inclus.
Enigma ştiinţei şi a Tradiţiei:
să ştii totul despre Nimic, acceptând să
nu înţelegi nimic despre Tot sau să înţelegi
totul despre Tot, acceptând să nu înţelegi
nimic despre Nimic ?
Există o corespondenţă biunivocă şi
contradictorie între cele trei postulate
ale ştiinţei moderne şi cele trei postulate
ale Tradiţiei. Iată de ce ştiinţa modernă
şi Tradiţia sunt izomorfe: studiul
universului şi studiul omului
se susţin unul pe altul.
Conştiinţa fără ştiinţă nu e decât
ruina sufletului. Teorema reciprocă
a fost deja formulată.
Ştiinţa – iubire prin procură.
Iubire, cu toate acestea.
Tradiţia – cunoaştere prin procură.
Totuşi, cunoaştere.
BASARAB NICOLESCU
TEO
RE
ME
PO
ETI
CE
LE SENS
IV
SENSUL
Le Sens
67
Sensul
L’histoire de la Nature nous raconte
la naissance du sens.
1
Istoria Naturii ne povesteşte
naşterea sensului.
Je suis d’accord avec Raymond Ledrut : il
ne peut pas y avoir de sens sans la rencontre
entre une présence et une absence. C’est la
relation contradictoire présence-absence qui
engendre le sens. Sans expérience intérieure,
il ne peut y avoir de sens. L’expérience
intérieure révèle la présence de l’absence.
Le sens est la source de la néguentropie.
Privés du sens, nous sommes comme privés
de nourriture : nous allons droit à la mort.
Nous avons cru que le sens est dans notre
tête. Et ainsi les tautologues ont remplacé
les prêtres. Ils ont même envahi le monde.
Le monde serait donc rempli de sens.
Il nous suffit de regarder autour de nous
pour nous en convaincre.
Donner un sens au sens est insensé. Car
l’insensé du sens est dans le sens lui-même.
2
3
4
5
Sunt de acord cu Raymond Ledrut: nu se
poate vorbi despre sens fără întâlnirea unei
prezenţe cu o absenţă. Sensul e generat
de relaţia contradictorie prezenţă-absenţă.
Sensul nu poate exista fără experienţă
interioară. Experienţa interioară
revelează prezenţa absenţei.
Sensul este sursa descreşterii entropiei.
Lipsiţi de sens, suntem ca şi lipsiţi de hrană:
mergem de-a dreptul spre moarte.
Am crezut că sensul se află în capul nostru.
Şi astfel tautologii i-au înlocuit pe preoţi.
Au invadat chiar lumea. S-ar spune,
aşadar, că lumea este umplută de sens.
Ajunge să privim în jurul nostru,
ca să ne convingem.
A da un sens sensului e nesăbuit. Fiindcă
nesăbuirea sensului este chiar în sens.
Ce n’est pas notre tête qui donne un sens
à l’univers, mais plutôt l’univers qui donne
un sens à notre tête. Ou, peut-être, ni l’un ni
l’autre. Ou, plus précisément, et l’un et l’autre.
Il est faux d’affirmer que le langage
a transformé l’animal en homme. Sauf si
l’on pense que le langage fait du sens
à partir du non-sens et réciproquement.
Nous, la particule quantique et l’univers –
vertigineux voyage du noûs.
Les grands philosophes sont de grands
jouisseurs : ils font disparaître les vérités
fondamentales les unes après les autres.
Pour répandre l’effrayante famine mondiale
du sens. Et nous aider ainsi à retrouver
le sens au-delà de tous les sens.
Les poètes sont les physiciens du sens.
Ils prennent les mots pour instrument
d’investigation de l’au-delà des mots –
Nature universelle dont l’univers physique
n’est qu’une des facettes.
68
6
7
8
9
10
Teoreme poetice
Nu capul nostru dă un sens universului:
mai degrabă universul dă un sens capului
nostru. Sau poate nici una nici alta.
Sau, mai exact, şi una şi alta.
Este fals să afirmăm că limbajul
a transformat animalul în om. Doar dacă
acceptăm ipoteza că limbajul creează sens
plecând de la un non-sens şi reciproc.
Le Sens
Le sens ne commence pas là où les mots
s’arrêtent, mais là où les mots sont en
équilibre avec les autres facultés de l’homme.
La rencontre entre le poétique
et le quantique enfante le sens.
La responsabilité – répondre à l’appel
de l’absence, recueillir en soi-même
son amoureuse présence.
Noi, particula cuantică şi universul –
vertiginoasă călătorie a noûs-ului.
Les non-encore-conçus peuvent-ils
mieux nous dire le sens du sens ?
Marii filosofi sunt mari juisori: ei fac
să dispară unul după altul adevărurile
fundamentale. Ca să răspândească
înspăimântătoarea foame mondială după
sens. Şi ca să ne ajute astfel să găsim sensul
dincolo de toate sensurile.
Poeţii sunt fizicienii sensului. Ei folosesc
cuvintele ca instrument de investigare
a ceea ce se află dincolo de cuvinte –
Natură universală pentru care universul
fizic este doar una dintre faţete.
L’abolition du temps engendre le sens.
C’est pourquoi nous cherchons toujours
les traces du sens dans le temps.
La lumière physique éclaire l’univers
physique, tandis que la lumière intérieure
éclaire l’univers poétique. C’est pourquoi
il n’y a pas de sens dans l’univers physique.
C’est pourquoi aussi il ne peut pas y avoir
de sens sans l’univers physique.
69
Sensul
11
12
Sensul nu începe acolo unde se opresc
cuvintele, ci acolo unde cuvintele sunt
în echilibru cu celelalte facultăţi ale omului.
13
14
Responsabilitatea – să răspunzi
la chemarea absenţei, să primeşti
în tine însuţi îndrăgostita-i prezenţă.
15
Abolirea timpului generează sensul.
De aceea căutăm întotdeauna urmele
sensului în timp.
16
Întâlnirea dintre poetic şi cuantic
naşte sensul.
Cei-încă-neconcepuţi ne pot spune
oare mai bine sensul sensului?
Lumina fizică luminează universul fizic,
pe când lumina interioară luminează
universul poetic. Iată de ce nu există
sens în universul fizic.
Şi iată de ce nu poate exista sens
fără universul fizic.
Réflexion d’un enfant : s’il n’y a que nous
pour donner un sens à l’univers, il faut
conclure que l’univers n’avait aucun sens
avant l’apparition de l’homme. L’invention
de l’homme sensé serait donc insensée.
Le sens de la vie de l’homme : laisser des
traces. Comme les particules quantiques dans
une chambre à bulles. L’invisible rendu visible.
Éviter à tout prix le redoutable piège
de la confusion entre le sens de l’histoire
et l’histoire du Sens.
Le débat contemporain sur le sens me fait
sourire. Pourquoi les aveugles ne voient-ils
pas la lumière ? Comment les aveugles
peuvent-ils voir la lumière ? Sans répondre
à ces deux questions, pas d’issue possible.
Le paradoxe des mots : les organes des sens
ne donnent jamais accès au sens.
Le sous-développement épistémique est la
plus grande menace, internationale et même
transnationale, de mort de notre monde.
70
17
18
19
20
21
22
Teoreme poetice
Observaţia unui copil: dacă numai noi dăm
un sens universului, trebuie să deducem
că universul n-avea nici un sens înaintea
apariţiei omului. Inventarea omului
înzestrat cu sens ar fi, deci, lipsită de sens.
Sensul vieţii omului este să lase urme.
Precum particulele cuantice într-o cameră
cu bule. Invizibilul redat vizibil.
A evita cu orice preţ primejdioasa capcană
a confuziei dintre sensul istoriei
şi istoria Sensului.
Dezbaterea contemporană asupra sensului
mă face să zâmbesc. De ce nu văd orbii
lumina? Cum pot vedea orbii lumina?
Fără răspuns la aceste două întrebări,
nici o ieşire posibilă.
Paradoxul cuvintelor: organele de simţ
nu dau acces, niciodată, la sens.
Subdezvoltarea epistemică e cea mai mare
ameninţare cu moartea, internaţională şi
chiar trans-naţională, pentru lumea noastră.
Le Sens
La folie de l’homme est finalement simple
à définir : l’homme donne un sens à tout
ce qui n’a pas de sens et n’accorde aucun
sens à tout ce qui a un sens. Là se trouve
la racine des guerres, des totalitarismes,
des fanatismes, de la violence, de la haine,
de l’auto-destruction – bref, de l’histoire.
La problématique moderne du sens, qui
ignore la science moderne et la Tradition, est,
dans le meilleur des cas, une problématique
du non-sens, de l’anti-sens ou du contresens.
L’histoire du sens est celle d’une triade :
le sens, l’anti-sens et le non-sens.
En éliminant les questions sans réponse,
nous passons notre temps de tautologie
en tautologie. Et ensuite nous sommes
étonnés de ne pas trouver de sens
à notre existence tautologique.
Non-sens : la tautologique est la science des
sciences. Plus forte que toute science, plus
forte que toute religion, plus forte que toute
philosophie. Car elle seule peut démontrer
l’existence du Rien comme le miroir du Tout.
71
23
24
25
26
27
Sensul
În cele din urmă, nebunia omului poate fi
definită foarte simplu: omul conferă sens la
tot ce n-are sens şi nu acordă nici un sens la
tot ce are un sens. Iată rădăcina războaielor,
a totalitarismelor, a fanatismelor,
a violenţei, a urii, a autodistrugerii –
într-un cuvânt, a istoriei.
Problematica modernă a sensului, care ignoră
ştiinţa modernă şi Tradiţia, este, în cel mai
bun caz, o problematică a non-sensului,
a anti-sensului sau a contra-sensului.
Istoria sensului este aceea a unei triade:
sensul, anti-sensul si non-sensul.
Eliminând întrebările fără răspuns,
ne pierdem timpul trecând
de la o tautologie la alta.
Şi apoi ne mirăm că nu găsim
un sens existenţei noastre tautologice.
Non-sens: tautologica este ştiinţa ştiinţelor.
Mai puternică decât orice ştiinţă, decât
orice religie, decât orice filosofie.
Fiindcă numai ea poate demonstra existenţa
Nimicului ca oglindă a Totului.
Un des joyaux de la pensée binaire :
le contresens. On peut ainsi se faire tuer
pour un contresens. Tout contresens peut
être analysé s’il est projeté sur trois axes :
le sens, l’anti-sens et le non-sens.
Le contresens résulte d’un subtil dosage
entre ces trois composantes.
Il y a bien un lieu du sens :
celui du tiers secrètement inclus.
Mais il n’y a pas de temps associé au sens.
Le contresens intéressé est le privilège de la
bêtise rusée. Le rôle de l’intelligence rusée :
déjouer la ruse du contresens intéressé.
Les dictateurs sont les grands manipulateurs
du contresens. C’est là que réside le secret
de la manipulation des foules.
Pourquoi pratiquement tous les chercheurs
du sens aboutissent au non-sens ?
L’absurdité du monde ne traduit
que l’assassinat de l’absence.
Le sens du sens est bien précis :
de l’involution vers l’évolution. Le non-sens,
lui, fait la joie de ceux qui n’ont rien à dire.
72
28
29
30
31
Teoreme poetice
Un giuvaier al gândirii binare:
contra-sensul. Ne putem lăsa ucişi pentru
un contra-sens. Orice contra-sens poate fi
analizat dacă e proiectat pe trei axe:
sensul, anti-sensul şi non-sensul.
Contra-sensul rezultă dintr-un dozaj subtil
al celor trei componente.
Există un loc al sensului:
cel al terţului tainic inclus.
Dar nu există un timp asociat sensului.
Contra-sensul interesat este privilegiul
prostiei şirete. Rolul inteligenţei şirete –
să dejoace şiretenia contra-sensului
interesat. Dictatorii sunt marii manipulatori
ai contrasensului. Aici rezidă secretul
manipulării mulţimilor.
De ce, practic, toţi cercetătorii
sensului ajung la non-sens?
Absurditatea lumii nu exprimă
decât asasinatul absenţei.
Sensul sensului este foarte precis: de la
involuţie spre evoluţie. Cât despre non-sens,
el îi bucură pe cei care n-au nimic de spus.
Le Sens
Le dernier refuge des insensés : proclamer
que le problème du sens n’a aucun sens.
Ce qui présuppose, bien entendu, qu’ils
savent ce que veut dire le mot « sens ».
L’évidence du bon sens n’est pas l’évidence
du sens. C’est pourquoi toute philosophie
fondée sur le bon sens est une philosophie
du non-sens, antiscientifique, antihumaniste.
Malgré le charme des apparences.
L’illusion la plus tenace :
le sens attribué aux mots. L’interaction
entre les mots est au delà des mots.
Donc les mots sont insensés.
Sauf si on identifie tautologie et sens.
À vrai dire, tout mot dit est maudit,
car il engendre un réseau de contresens.
Seuls les mots vécus par la vie donnent
accès au sens. Même les mathématiques
n’échappent pas à ce théorème poétique.
Son ventre le rassure. Plénitude et fécondité.
C’est pourquoi les mots doivent être
éventrés pour engendrer les mots vivants.
73
32
33
34
35
36
Sensul
Ultimul refugiu al iubitorilor non-sensului:
a proclama că problema sensului nu are nici
un sens. Ceea ce presupune, bineînţeles, că
ei ştiu ce vrea să însemne cuvântul „sens“.
Evidenţa bunului simţ nu este evidenţa
sensului. Iată de ce orice filosofie bazată pe
bunul simţ este o filosofie a non-sensului,
anti-ştiinţifică, anti-umanistă. În ciuda
farmecului aparenţelor.
Iluzia cea mai tenace: sensul atribuit
cuvintelor. Interacţiunea dintre cuvinte se
află dincolo de cuvinte. Deci cuvintele
sunt lipsite de sens. Doar dacă nu
identificăm tautologia cu sensul.
Orice cuvânt spus este blestemat, fiindcă el
generează o reţea de contrasensuri. Numai
cuvintele trăite prin adevărată vieţuire
deschid calea spre sens. Nu scapă acestei
teoreme poetice nici măcar matematicile .
Pântecul îl linişteşte. Plinătate şi fecunditate.
Iată de ce cuvintelor trebuie să le scoatem
măruntaiele pentru a genera cuvinte vii.
L’étymologie peut délirer aussi, comme tout
ce qui est lié aux mots : « cosmique » et
« cosmétique » viennent, tous les deux, du
kosmos. Cosmétologie cosmique et cosmologie cosmétique – deux disciplines d’avenir.
Mystère d’un mot : si « interdire »
est « inter-dire » ou « entredire », d’où vient
sa signification courante ? Ce qui est dit
entre les mots est-il si dangereux ?
Ce qui est au delà des mots est au delà
des maux. Mais le Mal est partout présent.
Maudire les mots serait donc insensé.
La seule manière logique d’aborder
l’éternel problème du Bien et du Mal est
de le considérer comme universel,
cosmique et simple. Un bâton a toujours
deux bouts, différents mais indissociables.
Le Déluge a été un moyen bien grossier pour
résoudre le problème du Mal. Nos déluges
modernes, potentiels mais combien présents,
sont beaucoup plus sophistiqués et nullement
reliés au problème du Bien ou du Mal.
Les conclusions sont évidentes.
74
37
38
39
40
41
Teoreme poetice
Etimologia poate şi ea delira, ca tot ceea ce
este legat de cuvinte: „cosmic“ şi „cosmetic“
derivă amândouă din kosmos. Cosmetologie
cosmică şi cosmologie cosmetică –
două discipline de viitor.
Misterul unui cuvânt: dacă „interzicere“
este „inter-zicere“ sau „între-zicere“, de
unde-i vine semnificaţia curentă? Să fie atât
de periculos ceea ce se spune printre cuvinte?
Ceea ce este dincolo de cuvinte este dincolo
de rele. Dar Răul e prezent oriunde.
A blestema cuvintele ar fi, deci, fără sens.
Singura modalitate logică de a aborda
eterna problemă a Binelui şi Răului
este aceea de a o considera universală,
cosmică şi simplă. Un băţ are întotdeauna
două capete, diferite dar indisociabile.
Potopul a fost un mijloc prea rudimentar
de a rezolva problema Răului. Catastrofele
noastre moderne, potenţiale, dar atât de
prezente, sunt mult mai sofisticate şi
nicidecum legate de problema Binelui
sau a Răului. Concluziile sunt evidente.
Le Sens
Le premier droit de l’homme est le droit au
sens. Le caractère démocratique du sens est
évident : personne n’est détenteur du sens.
C’est pourquoi le sens est le fondement
de la future démocratie universelle.
Petit changement d’attitude, qui équivaut à
une grande révolution : se considérer plutôt
un participant au mouvement du sens et non
plus comme l’unique propriétaire du sens.
Il n’y a pas de Nouvelle Renaissance sans
un changement radical des mentalités.
Il faut donc commencer par libérer le sens
emprisonné des mots.
Une des significations possibles de
l’alchimie : transformer la structure binaire
du contresens en structure ternaire du sens.
Les tombes sont remplies de réponses
aux questions sans réponse. Et pourtant,
nous poursuivons obstinés
notre recherche du sens.
75
42
43
44
45
46
Sensul
Primul drept al omului este dreptul la sens.
Caracterul democratic al sensului este
evident: nimeni nu este deţinător al
sensului. Iată de ce sensul este fundamentul
viitoarei democraţii universale.
O mică schimbare de atitudine, echivalentă
unei mari revoluţii: să te consideri mai
degrabă un participant al acţiunii pentru
sens şi nu ca unicul proprietar al sensului.
Nu există o nouă Renaştere fără
o schimbare radicală a mentalităţilor.
Trebuie să începem aşadar prin a elibera
sensul prizonier al cuvintelor.
Una dintre semnificaţiile posibile ale
alchimiei: să transforme structura binară a
contrasensului în structură ternară a sensului.
Mormintele sunt pline de răspunsuri
la întrebările fără răspuns.
Şi totuşi, continuăm fără preget
căutarea sensului.
TEO
RE
ME
PO
ETI
CE
V
TRANSDISCIPLINARITATEA
LA TRANSDISCIPLINARITÉ
BASARAB NICOLESCU
La Transdisciplinarité
81
Transdisciplinaritatea
La transdisciplinarité est une tentative pour
retrouver un équilibre entre le savoir et l’être.
1
Transdisciplinaritatea este o tentativă de a
regăsi un echilibru între cunoaştere şi fiinţă.
La transdisciplinarité est une forme
radicalement nouvelle de la pensée humaine,
engendrée par la cosmodernité scientifique.
Le principe général de Relativité trouve dans
la transdisciplinarité son expression humaine.
La transdisciplinarité, en tant qu’approche
scientifique, étudie l’interaction entre
les sciences exactes, les sciences humaines
et les sciences du tiers secrètement inclus.
L’explosion contemporaine de l’inter-, la
multi-, la trans-, l’outre-disciplinarité montre
qu’on étouffe derrière les portes fermées
de la connaissance pour la connaissance.
Au bout de la spécialisation : l’incompétence.
Les différentes disciplines ne sont pas des
portes vers l’inconnu, mais plutôt des
2
3
4
5
Transdisciplinaritatea este o formă
radical nouă de gândire, generată
de cosmodernitatea ştiinţifică.
Principiul general al Relativităţii îşi găseşte
în transdisciplinaritate expresia umană.
Transdisciplinaritatea, ca aproximare
ştiinţifică, studiază interacţiunea dintre
ştiinţele exacte, ştiinţele umaniste
şi ştiinţele terţului tainic inclus.
Explozia contemporană a inter-, a multi-,
a trans-, a ultra-disciplinarităţii vădeşte
că ne înăbuşim după uşile închise
ale cunoaşterii pentru cunoaştere.
La capătul specializării: incompetenţa.
Diferitele discipline nu sunt porţi spre
necunoscut, ci mai degrabă teritorii aspru
territoires jalousement gardés. Le voyageur
de l’inconnu doit s’engager sur l’étroit
chemin qui n’appartient à aucun de ses
territoires. Sous la menace des gardiens
de tous ces territoires.
L’ère transdisciplinaire sera celle des
généralistes et des funambules.
Niels Bohr avait raison : le principe de
complémentarité contradictoire, formulé
en physique des particules, a une portée
beaucoup plus générale.
Une preuve : la transdisciplinarité.
La science, l’art et la tradition sont
le ternaire vivant de la transdisciplinarité.
C’est pourquoi la transdisciplinarité a existé
en germe depuis la nuit des temps.
En attendant le saut quantique.
L’ère transdisciplinaire : tout d’abord être,
pour ensuite pouvoir et vouloir accueillir
et recueillir les mots vivants de la Nature.
82
6
7
8
9
10
Teoreme poetice
păzite. Călătorul spre necunoscut trebuie
să se angajeze pe cărarea îngustă care
nu aparţine nici unuia dintre aceste teritorii.
Vajnici gardieni ai acestor teritorii
îl ameninţă la primii paşi.
Era transdisciplinară va fi aceea
a generaliştilor şi a funambulilor.
Niels Bohr avea dreptate: principiul
com-plementarităţii contradictorii,
formulat în fizica particulelor, are
o semnificaţie mult mai generală.
O dovadă: transdisciplinaritatea.
Ştiinţa, arta şi tradiţia reprezintă ternarul
viu al transdisciplinarităţii. Iată de ce
transdisciplinaritatea a existat în germene
din noaptea timpurilor.
Aşteptând saltul cuantic.
Era transdisciplinară: înainte de toate să fii,
pentru ca apoi să poţi şi să vrei să primeşti
şi să culegi cuvintele vii ale Naturii.
Une seule alternative : auto-destruction
ou civilisation planétaire. Seule
la transdisciplinarité peut engendrer
une civilisation planétaire.
Le prochain paradigme sera transdisciplinaire
ou ne sera pas. La transdisciplinarité :
et affectivité et effectivité.
L’espace transdisciplinaire est infiniment
plus étendu que l’espace intergalactique.
La transdisciplinarité n’a pas comme but
une illusoire unité de la connaissance.
L’interaction ternaire de la connaissance
est son seul but.
La transdisciplinarité engendre
des transformations quantiques : la religion
en transreligion, l’histoire en transhistoire,
l’éthique en transéthique.
Ainsi, de transformation quantique
en transformation quantique,
la paix jaillira dans ce monde.
83
11
12
13
14
15
O singură alternativă: autodistrugere
sau civilizaţie planetară. Numai
transdisci-plinaritatea poate genera
o civilizaţie planetară.
Următoarea paradigmă va fi transdisciplinară
sau nu va fi deloc. Transdisciplinaritatea:
şi afectivitate, şi efectivitate.
Spaţiul transdisciplinar este infinit
mai întins decât spaţiul intergalactic.
Scopul transdisciplinarităţii
nu este o iluzorie unitate a cunoaşterii.
Singurul ei scop este interacţiunea ternară
a cunoaşterii.
Transdisciplinaritatea produce
transformări cuantice:
religia în transreligie, istoria în transistorie,
etica în transetică.
Astfel, prin succesive transformări cuantice,
lumea noastră va ajunge
la o adevărată eră a păcii.
« Pontifes » signifiait à l’origine
« faiseurs de ponts ». L’ère transdisciplinaire
sera celle des pontifes.
Le tiers inclus et la transdisciplinarité
ont toujours été intimement associés.
La future société transdisciplinaire sera
nécessairement une société du tiers inclus.
La transdisciplinarité est la racine
d’une nouvelle Tradition.
L’ère transdisciplinaire sera l’ère des
traducteurs – ceux qui traduisent ce qui
se passe à un autre niveau de Réalité
dans notre propre langage macrophysique.
La survie de l’humanité dépend de l’issue
du combat entre la transdisciplinarité et
l’anti-transdisciplinarité. Premiers enjeux :
l’éducation et l’écologie transdisciplinaires.
À chaque phénomène correspond
un anti-phénomène, disait Lupasco. Il est
donc normal que l’esprit transdisciplinaire
84
16
17
18
19
20
Teoreme poetice
„Pontifi“ însemna la origini
„constructori de poduri“. Era
transdisciplinară va fi aceea a pontifilor.
Terţul inclus şi transdisciplinaritatea au fost
întotdeauna intim asociate. Viitoarea
societate transdisciplinară va fi cu necesitate
o societate a terţului tainic inclus.
Transdisciplinaritatea este rădăcina
unei noi Tradiţii.
Era transdisciplinară va fi a traducătorilor –
a celor care traduc în limba noastră
macrofizică ceea ce se petrece
la un alt nivel de Realitate.
Supravieţuirea umanităţii depinde de
rezultatul luptei dintre transdisciplinaritate
şi anti-transdisciplinaritate. Prima miză:
educaţie şi ecologie transdisciplinare.
Fiecărui fenomen îi corespunde un
antifenomen, spunea Lupasco. Este, aşadar,
normal ca spiritul transdisciplinar să suscite
engendre l’esprit anti-transdisciplinaire.
L’anti-transdisciplinarité est le meilleur
allié objectif de la transdisciplinarité :
sa faillite provoque la naissance de la
transdisciplinarité. La rencontre entre la
matière et l’antimatière peut engendrer une
immense énergie. Il est naturel de s’attendre
à une énergie infiniment plus grande de la
rencontre entre la transdisciplinarité
et l’anti-transdisciplinarité.
La transdisciplinarité est fondée sur
la logique du tiers inclus, tandis que
l’anti-transdisciplinarité est fondée
sur la logique aristotélicienne.
La transdisciplinarité transforme
la Nature en anti-Nature.
Pourquoi la confusion si nocive entre
transversalité et verticalité ?
La transversalité est
presque toujours horizontale.
Qu’est-ce qui peut être à la fois
« à travers » et « au-delà » ? Trans.
85
21
22
23
24
25
spiritul anti-transdisciplinar.
Anti-transdisciplinaritatea este cel mai bun
aliat obiectiv al transdisciplinarităţii:
falimentul acestui antifenomen va provoca
naşterea transdisciplinarităţii. Întâlnirea
dintre materie şi antimaterie poate genera
o imensă energie. E normal să ne aşteptăm
la izbucnirea unei energii infinit mai mari
la întâlnirea dintre transdisciplinaritate
şi anti-transdisciplinaritate.
Transdisciplinaritatea este bazată pe
logica terţului tainic inclus, pe când
anti-transdisciplinaritatea
este bazată pe logica aristotelică.
Transdisciplinaritatea transformă
Natura în anti-Natură.
De ce confuzia atât de nocivă între
transversalitate şi verticalitate?
Transversalitatea este aproape
întotdeauna orizontală.
Ce poate fi totodată
şi „prin“, şi „dincolo“? Trans.
Alfred Nobel est né trop tôt.
Dans une société civilisée, il devrait n’y
avoir que deux grands prix : celui de la
transdisciplinarité et celui de
l’anti-transdisciplinarité.
Payés non pas en argent mais en amour.
La transdisciplinarité est menacée de mort
précoce : devenir, elle-aussi, une discipline.
Il ne suffit pas de mettre « trans » partout
pour être transdisciplinaire. Exemple :
la « transcendance » n’est pas une notion
transdisciplinaire. Mais l’approche de la
transcendance peut être transdisciplinaire.
Dans l’université moderne on enseigne tout
sauf l’universalité. Pourquoi, dans ce monde,
tout se transforme-t-il en son contraire ?
L’université est par définition, le lieu d’étude
de l’universalité. C’est pourquoi l’université
transdisciplinaire est un retour aux sources.
Le fondement de l’éthique
ne peut être que transdisciplinaire.
86
26
27
28
29
30
Teoreme poetice
Alfred Nobel s-a născut prea devreme.
Într-o societate civilizată n-ar trebui
să existe decât două mari premii:
cel al transdisciplinarităţii şi
cel al anti-transdisciplinarităţii.
Plătite nu cu bani, ci cu iubire.
Transdisciplinaritatea este ameninţată de o
moarte precoce: să devină, şi ea, o disciplină.
Nu ajunge să pui „trans“ pretutindeni,
pentru a fi un transdisciplinar. Exemplu:
„transcendenţa“ nu este o noţiune
trandisciplinară. Dar apropierea de
transcendenţă poate fi transdisciplinară.
În universitatea modernă se învaţă totul cu
excepţia universalităţii. De ce în lumea asta
toate se transformă în contrariul lor? Prin
definiţie, Universitatea este locul de studiu
al universalităţii. Iată de ce universitatea
transdisciplinară este o întoarcere la izvoare.
Temelia eticii nu poate fi
decât transdisciplinară.
Le seul langage universel est celui
de la communication translinguistique.
Nous sommes tous des transnationaux devant
l’Éternel. Les transnationaux n’ont pas besoin
d’une terre : la Terre est leur terre. Mais
leurs territoires sont occupés par la bêtise.
L’« Internationale » a soulevé autrefois
beaucoup d’espoirs. La « Transnationale »
sera-t-elle un jour chantée dans
les rues de tous les pays du monde ?
La seule approche réaliste
aujourd’hui est l’utopie.
Les transpoliticiens de demain doivent
commencer leurs études à l’école
maternelle transdisciplinaire.
Dans la transpolitique, il n’y aura ni droite,
ni gauche, ni centre. Sa géométrie sera
isomorphe à celle de l’univers : le centre est
partout et nulle part. La transpolitique n’est
87
31
32
33
34
35
Singurul limbaj universal este cel
al comunicării translingvistice.
În faţa Celui Etern suntem toţi nişte
transnaţionali. Transnaţionalii n-au nevoie
de un teritoriu: Pământul este pământul lor.
Dar teritoriile lor sunt stăpânite de prostie.
,,Internaţionala“ a suscitat altădată multe
speranţe. „Transnaţionala“ va fi, oare,
cântată într-o zi pe străzile
tuturor ţărilor din lume?
Singura abordare realistă,
astăzi, rămâne utopia.
Transpoliticienii de mâine trebuie
să-şi înceapă studiile la grădiniţa de copii
a transdisciplinarităţii.
În transpolitică, nu va exista nici dreapta,
nici stânga, nici centrul. Geometria
transpoliticii va fi izomorfă celei
a universului: centrul este pretutindeni
pas géométrique, mais topologique :
elle ne peut pas dépendre du système
de référence. L’histoire locale n’est pas
un invariant de la Nature.
La pensée politique pourrait s’inspirer de la
Nature. Dans la physique contemporaine
la notion d’objet est remplacée par celle
d’événement, de relation, d’interconnexion.
Ainsi la place est libre pour la transpolitique.
Les concepts géométriques sont fluctuants :
la gauche n’est pas nécessairement gauche,
la droite n’est pas nécessairement adroite,
le centre n’est pas nécessairement centré.
C’est pourquoi la transpolitique topologique
doit remplacer la politique géométrique.
Tous ceux qui savent sont à droite et
tous ceux qui ne savent pas sont à gauche.
C’est pourquoi l’avenir appartient
au tiers secrètement inclus.
La seule volonté politique
efficace est la volonté poétique.
88
36
37
38
39
40
Teoreme poetice
şi nicăieri. Transpolitica nu este geometrică,
ci topologică: ea nu poate depinde de
un sistem de referinţă ales. Istoria locală
nu este o invariantă a Naturii.
Gândirea politică s-ar putea inspira din
Natură. În fizica contemporană, noţiunea de
obiect este înlocuită prin cea de eveniment,
de relaţie, de interconexiune. Astfel,
locul rămâne liber pentru transpolitică.
Conceptele geometrice sunt fluctuante:
stânga nu este neapărat stângace, dreapta
nu este neapărat dreaptă, centrul nu este
neapărat centrat. Iată de ce transpolitica
topologică trebuie să înlocuiască
politica geometrică.
Toţi cei care ştiu sunt la dreapta
şi toţi care nu ştiu sunt la stânga.
Iată de ce viitorul aparţine
terţului tainic inclus.
Singura voinţă politică eficace
este voinţa poetică.
La transhistoire est l’Histoire de toutes les
histoires. Il y a un livre de l’Histoire, comme
il y a un livre de la Nature. La transhistoire
est le mouvement entre les lignes du livre
de l’Histoire. Elle est la lecture de l’invisible
rendu visible. La transhistoire raconte
l’histoire du tiers secrètement inclus.
La différence entre Occident et Orient est
d’un autre âge. À l’ère transdisciplinaire,
il n’y aura que l’Aurore naissante.
Il faudrait renfermer l’histoire dans un asile
de fous. Mais alors l’humanité pourra-t-elle
inventer une histoire au delà de l’histoire ?
La transhistoire n’est pas l’abolition de
l’histoire. Encore une erreur fâcheuse de
nos chers nihilistes métaphysiciens. Erreur
de logique et, pire encore, erreur de style.
L’art transfiguratif est l’art
de l’ère transdisciplinaire.
L’art objectif est l’art
qui réveille les morts.
89
41
42
43
44
45
Transistoria este istoria tuturor istoriilor.
Există o carte a Istoriei, aşa cum există o
carte a Naturii. Transistoria – mişcarea
printre rânduri a cărţii Istoriei.
Ea este lectura invizibilului făcut vizibil.
Transistoria povesteşte
istoria terţului tainic inclus.
Diferenţa dintre Occident şi Orient aparţine
unei alte epoci. În era transdisciplinară nu
va mai exista decât Aurora mereu născândă.
Istoria ar trebui închisă într-un azil de
nebuni. Dar atunci omenirea ar putea
inventa o istorie dincolo de istorie?
Transistoria nu este abolirea istoriei.
Iată încă o greşeală supărătoare a bravilor
noştri nihilişti metafizicieni. Greşeală de
logică şi, chiar mai rău, eroare de stil.
Arta transfigurativă este arta erei
transdisciplinare.
Arta obiectivă este arta
care învie morţii.
La transreligion n’est ni l’unification des
religions, ni la religion unique et moins
encore la religion de l’Unique. Elle est tout
simplement la religion de l’intelligence.
La Nature est, par définition,
transnationale et transreligieuse.
Le transhumanisme veut dire : tout
au service de l’homme, même Dieu.
La transreligion veut dire : tout au service
de Dieu, même l’homme. Leur relation
reste quelque peu obscure. À moins qu’il
ne s’agisse d’une relation d’équivalence.
La porte de l’Inconnu s’ouvre vers la transhumanité, noyau vivant de la vie sur Terre.
La transreligion est la logique de la
transcendance : la vraie théologique.
90
46
47
48
49
50
Teoreme poetice
Transreligia nu este nici unificarea
religiilor, nici religia unică şi,
cu atât mai puţin, religia Unicului.
Este, pur şi simplu, religia inteligenţei.
Natura este, prin definiţie,
transnaţională şi transreligioasă.
Transumanismul vrea să spună: totul în
serviciul omului, chiar şi Dumnezeu.
Transreligia vrea să spună: totul în serviciul
lui Dumnezeu, chiar şi omul. Relaţia dintre
ele rămâne oarecum obscură. Dar poate este
vorba de o relaţie de echivalenţă.
Poarta Necunoscutului se deschide spre
transumanitate, miez viu al vieţii pe Pământ.
Transreligia este logica transcendenţei:
adevărata teologică.
Le fondement des droits de l’homme :
liberté, amour, transdisciplinarité.
À l’ère transdisciplinaire, le monde sera
empli par le silence de la parole poétique.
91
51
52
Fundamentul drepturilor omului:
libertate, iubire, transdisciplinaritate.
În era transdisciplinară, lumea
va fi plină de liniştea cuvântului poetic.
BASARAB NICOLESCU
TEO
RE
ME
PO
ETI
CE
LA POÉTIQUE
QUANTIQUE
VI
POETICA
CUANTICĂ
La poétique quantique
97
Poetica cuantică
La connaissance poétique est la connaissance
quantique du tiers secrètement inclus.
1
Cunoaşterea poetică este cunoaşterea
cuantică a terţului tainic inclus.
Il y a une définition très simple de
l’espace-temps poétique : l’espace-temps
engendré par l’interaction entre tous les
cosmos. Il est donc à la fois inobservable
et perceptible, un scandale intellectuel
et une nécessité intérieure.
L’imaginaire quantique est-il un cas
particulier de l’imaginaire poétique ou bien
est-ce l’imaginaire poétique qui est un cas
particulier de l’imaginaire quantique? Il y a,
comme toujours, une troisième possibilité :
l’imaginaire poétique n’est rien d’autre que
l’imaginaire quantique.
L’imaginaire est un pli du réel et le réel
un pli de l’imaginaire. De pli en pli,
l’homme poétique a été inventé.
L’imaginaire quantique est la circulation
énergétique entre deux ou plusieurs niveaux
de Réalité reliés par la discontinuité.
2
3
4
Se poate da o definiţie foarte simplă
a spaţiului-timp poetic: spaţiul-timp
zămislit prin interacţiunea dintre toate
cosmosurile. Ca atare, el este deopotrivă
inobservabil şi perceptibil, un scandal
intelectual şi o necesitate interioară.
Să fie imaginarul cuantic un caz particular
al imaginarului poetic, sau imaginarul
poetic un caz particular al imaginarului
cuantic? Există, ca întotdeauna,
o a treia posibilitate: imaginarul poetic
nu este nimic altceva decât
imaginarul cuantic.
Imaginarul este un fald al realului şi realul
un fald al imaginarului. Din fald în fald,
omul poetic a fost inventat.
Imaginarul cuantic este circulaţia energetică
între două sau mai multe nivele de
Realitate legate prin discontinuitate.
L’inspiration poétique est la perception
de la respiration solidaire des différents
niveaux de Réalité.
De toute évidence, les mots sont des quanta.
La pleine lumière sur la lumière contradictoire
entre le dit et le non-dit, le son et le silence,
l’actuel et le potentiel, l’hétérogène et
l’homogène, le rationnel et l’irrationnel.
Complémentarité contradictoire intégrée en
nous-mêmes par le tiers secrètement inclus.
La féminité du poétique donne tout son sens
à la virilité du quantique. Ce qui est
commun entre le poétique et le quantique :
l’Imaginaire. Ce qui est différent entre
le poétique et le quantique : la Réalité.
C’est pourquoi leur rencontre est féconde.
Un merveilleux effet quantique et poétique :
si l’on demande une localisation temporelle
précise d’un événement quantique, il en
résulte que l’extension en énergie doit être
infinie. Les poètes et les philosophes
ont toujours pressenti que l’idée de
l’instant présent est une idée de Priméité.
98
5
6
7
8
Teoreme poetice
Inspiraţia poetică este percepţia
respiraţiei solidare a diferitelor
În mod evident, cuvintele sunt cuante.
Deplină lumină asupra luminii
contradictorii între spus şi nespus, sunet
şi tăcere, actual şi potenţial, eterogen
şi omogen, raţional şi iraţional.
Complementaritate contradictorie integrată
în noi înşine de terţul tainic inclus.
Feminitatea poeticului îi dă întregul sens
virilităţii cuanticului. Ceea ce este comun
poeticului şi cuanticului: Imaginarul.
Ceea ce este diferit: Realitatea.
Iată de ce întâlnirea cuanticului
cu poeticul este fecundă.
Un minunat efect cuantic şi poetic: dacă
ceri o localizare temporală precisă a unui
eveniment cuantic, rezultă că extensiunea
în energie trebuie să fie infinită.
Poeţii şi filosofii au presimţit
întotdeauna că ideea clipei prezente
este o idee de Primeitate.
La rigoureuse approximation poétique d’un
concept scientifique est très particulière :
elle lui confère, en l’approximant,
une richesse et une profondeur infinies.
Capter l’ineffable : contradiction
dans les termes. L’acte scientifique
et l’acte poétique procèdent donc d’une
seule et même démarche.
La poésie est la suprême approche quantique
du monde. La mécanique quantique décrit
la mécanique de l’univers, tandis que
la poésie révèle sa dynamique secrète.
L’imaginaire quantique – imaginaire sans
images. Ou plutôt imaginaire dont les images
dépassent tout ce que peuvent concevoir les
organes de sens. Où est la source des images
non engendrées par les organes de sens ?
La matière poétique est l’énergie de l’unité
cosmique. Ainsi, la plus humble poésie
a une dimension cosmique. Comme le grain
de sable qui contient l’univers tout entier.
99
9
10
11
12
13
Poetica cuantică
Riguroasa aproximare poetică a unui
concept ştiinţific este foarte particulară:
ea îi conferă conceptului, aproximându-l,
o bogăţie şi o profunzime infinite.
A capta inefabilul: contradicţie în termeni.
Actul ştiinţific şi actul poetic
sunt, aşadar, rezultatul unuia
şi aceluiaşi demers.
Poezia este suprema aproximare cuantică
a lumii. Mecanica cuantică descrie
mecanica universului, în timp ce poezia
îi revelează dinamica secretă.
Imaginarul cuantic – imaginar fără imagini.
Sau, mai degrabă, imaginar ale cărui
imagini depăşesc tot ce pot concepe
organele de simţ. Unde este izvorul
imaginilor nezămislite de organele de simţ?
Materia poetică este energia unităţii
cosmice. Astfel, cea mai umilă poezie are
o dimensiune cosmică; precum grăuntele
de nisip care conţine întregul univers.
Il faudrait ajouter aux quatre interactions
physiques beaucoup d’autres interactions,
dont l’interaction poétique. C’est seulement
à ce moment-là que l’on pourrait commencer
à rêver d’une vision unifiée du monde.
Les poètes sont les chercheurs
quantiques du tiers secrètement inclus.
La rigueur de l’esprit poétique est
infiniment plus grande que la rigueur de
l’esprit mathématique. Il serait plus juste
d’appeler « science exacte » la recherche
du tiers secrètement inclus et
« science humaine » la mathématique.
La poésie – l’ouverture du langage vers
le Grand Jeu. Le Grand Jeu – le jeu de dés
du Grand Indéterminé.
L’espace-temps poétique est la trace
dans l’espace et dans le temps
du non-espace et du non-temps.
Équation magique :
Science + Amour = Poésie.
100
14
15
16
17
18
Teoreme poetice
Ar trebui să adăugăm celor patru
interacţiuni fizice multe altele,
printre care interacţiunea poetică.
Abia atunci am putea începe să visăm
o viziune unificată a lumii.
Poeţii sunt cercetătorii cuantici
ai terţului tainic inclus.
Rigoarea spiritului poetic
este infinit mai mare decât rigoarea
spiritului matematic. Ar fi mai just
să numim „ştiinţă exactă“
căutarea terţului tainic inclus
şi matematica „ştiinţă umană“.
La nécessaire alchimie : la métamorphose
du concept en fait poétique.
Le crime contre la poésie entraîne tous
les autres crimes. Et pourtant,
on ne le punit pas, car le monde
deviendrait une vaste prison à vie.
En marge du non-être – les grands poètes.
Marginaux de l’être, clochards
de l’indicible, mendiants de l’amour –
des Gens du Blâme – les Malamati.
Poezia – deschiderea limbajului către
Marele Joc. Marele-Joc – jocul cu zaruri
al Marelui Indeterminat.
La grande création est comme une
possession: quelque chose parle à travers
nous. Les nouveaux exorcistes ne vont pas
tarder à apparaître.
Spaţiul-timp poetic este
urma în spaţiu şi în timp a non-spaţiului
şi non-timpului.
Pourquoi les croyants parlent-ils toujours de
la création et jamais de la création poétique ?
Ont-ils honte du Dieu poète ?
Ecuaţie magică:
Ştiinţă + Iubire = Poezie.
Si le big-bang est un fantasme scientifique,
nous sommes certes un fantasme poétique.
Comment concilier l’inconciliable ?
101
19
20
21
22
23
24
Poetica cuantică
Necesara alchimie: metamorfoza
conceptului în fapt poetic.
Crima împotriva poeziei provoacă toate
celelalte crime. Şi totuşi, ea nu este
pedepsită, fiindcă lumea
ar deveni o vastă închisoare pe viaţă.
La marginea nefiinţei – marii poeţi.
Marginalii fiinţei, cerşetori
ai indicibilului, milogi ai iubirii –
Oamenii Blamului – Malamati.
Marea creaţie este ca o posedare:
ceva vorbeşte prin noi.
Noii exorcişti nu vor întârzia
să apară.
De ce credincioşii vorbesc totdeauna despre
creaţie şi niciodată despre creaţia poetică?
Se sfiesc oare de un Dumnezeu poet ?
Dacă big-bang-ul este o fantasmă ştiinţifică,
atunci noi suntem cu siguranţă o fantasmă
poetică. Cum să conciliem inconciliabilul?
Tout, dans la vie, est rapport de force. Sauf
la poésie, qui est la force des proportions.
Quelle est la langue la plus intéressante :
celle en laquelle rien de vague ne peut être
dit d’une manière précise ou bien celle
en laquelle rien de précis ne peut être dit
d’une manière précise ?
La difficulté insurmontable
d’une conversation : naviguer entre
les différents niveaux de connaissance.
La source de la putanisation des mots :
l’enchaînement infernal de l’abstraction
par l’abstraction. Ne faire l’amour
qu’avec le mental. Le corps oublié,
les sentiments oubliés. Des mots-morts.
La pensée vierge est la pensée sans mots.
L’arrêt de mort d’un mot :
sa définition définitive.
102
25
26
27
28
29
30
Teoreme poetice
Totul în viaţă este raport de forţe.
Afară de poezie care este forţa proporţiilor.
Care este limba cea mai interesantă:
aceea prin care nimic vag nu poate fi spus
într-un mod precis sau aceea
prin care nimic precis nu poate fi spus
într-un mod precis?
Dificultatea insurmontabilă
a unei conversaţii: să navighezi
între diferitele nivele de cunoaştere.
Sursa prostituării cuvintelor: înlănţuirea
infernală a abstracţiunii prin abstracţiune.
A nu face dragoste decât prin mental.
Corpul uitat, sentimentele uitate.
Cuvinte moarte.
Ne pas confondre rigueur et définition
exacte. Trop de définitions exactes tuent
la rigueur. C’est pourquoi la connaissance
poétique est plus rigoureuse
que la connaissance scientifique.
Un mot n’est pas fait pour être dit,
mais pour être pensé, senti et regardé.
Autrement, un mot dit est un mot maudit.
Les mots commencent à acquérir un sens
et, donc, une vie quand ils sont reliés
à l’expérience scientifique et à l’expérience
intérieure. Ce sens n’est pas, en général,
celui des dictionnaires.
La faiblesse du dictionnaire – la définition
d’un mot demande la définition de tous
les autres mots – est porteuse, en fait, d’une
gigantesque énergie : l’interaction entre
tous les mots. Le bootstrap des mots.
Gândirea virgină este gândirea fără cuvinte.
Condamnarea la moarte a unui cuvânt:
definirea lui definitivă.
L’expression « origine étymologique des
mots » est trompeuse. Il y a une seule origine
des mots – la parole perdue. Les mots ne sont
que les traces visibles de la parole perdue.
103
31
32
33
34
35
Poetica cuantică
Să nu confundăm rigoarea şi definiţia
exactă. Prea multe definiţii exacte ucid
rigoarea. Iată de ce cunoaşterea poetică
este mai riguroasă decât
cunoaşterea ştiinţifică.
Un cuvânt nu este făcut pentru a fi rostit,
ci pentru a fi gândit, simţit şi privit. Altfel,
un cuvânt rostit este un cuvânt blestemat.
Cuvintele încep să capete un sens, aşadar
o viaţă, când sunt legate de experienţa
ştiinţifică şi de experienţa interioară.
Sensul acesta nu este, în general,
acela al dicţionarelor.
Slăbiciunea dicţionarului – definirea unui
cuvânt cere definirea tuturor celorlalte
cuvinte – este la drept vorbind vehiculul
unei gigantice energii: interacţiunea dintre
toate cuvintele. Bootstrap-ul cuvintelor.
Expresia „originea etimologică a cuvintelor“
este înşelătoare. Există o singură origine a
cuvintelor – verbul pierdut. Cuvintele nu sunt
decât urmele vizibile ale verbului pierdut.
Les mots-joyaux – joie de la communion.
Les mots vivants sont la condition
nécessaire, mais non pas suffisante
d’une langue universelle.
Il ne peut pas y avoir de dictionnaire des
mots vivants. Sauf si on conçoit la Nature
comme un dictionnaire cosmique.
Les théorèmes poétiques, point de
convergence de la physique quantique,
de la Philosophie de la Nature
et de l’expérience intérieure.
Les théorèmes poétiques ne prouvent rien :
ils sont là pour être éprouvés. Le rôle des
théorèmes poétiques n’est pas d’ouvrir,
mais de laisser pénétrer. C’est pourquoi
les théorèmes poétiques ne sont pas
des aphorismes. Les théorèmes poétiques
ne démontrent rien : ils dévoilent
l’Évidence Absolue partout cachée.
104
36
Teoreme poetice
Cuvinte-podoabă – bucuria comuniunii.
37
Cuvintele vii sunt condiţia
necesară, dar nu şi suficientă
a unei limbi universale.
38
Nu poate exista un dicţionar
al cuvintelor vii. Doar dacă concepem
Natura ca pe un dicţionar cosmic.
39
40
Teoremele poetice – punct de
convergenţă a fizicii cuantice,
a Filosofiei Naturii
şi a experienţei interioare.
Teoremele poetice nu dovedesc nimic:
sunt aici pentru a fi resimţite. Rolul
teoremelor poetice nu este de a deschide,
ci de a lăsa să pătrundă. Iată de ce
teoremele poetice nu sunt aforisme.
Teoremele poetice nu demonstrează
nimic: ele dezvăluie Evidenţa Absolută
ascunsă pretutindeni.
Les théorèmes poétiques ne sont pas
à comprendre – ils sont à laisser-agir.
À moins que le laisser-agir ne soit
une forme de la compréhension.
Les théorèmes poétiques bannissent
la vulgarité des jeux de mots.
Ils cherchent les mots du jeu de la Nature.
Les théorèmes poétiques constituent le seul
langage possible d’une vulgarisation
non-vulgaire de la science.
Les théorèmes poétiques – le seul moyen
d’étendre le théorème de Gödel à tous
les autres domaines de la connaissance.
Y-a-t-il un seul poème moderne
comparable au théorème de Gödel ?
Les théorèmes poétiques sont le seul moyen
de généraliser les grands principes de la
physique aux autres domaines de la
connaissance. Pour le plus grand malheur
de l’Internationale des scientistes.
105
41
42
43
44
45
46
Poetica cuantică
Teoremele poetice nu se vor înţelese,
ci lăsate să acţioneze. Dacă nu cumva
a le lăsa să acţioneze este o formă
a înţelegerii lor.
Teoremele poetice resping
vulgaritatea jocului de cuvinte.
Ele caută cuvintele jocului Naturii.
Teoremele poetice constituie
singurul limbaj posibil al unei
vulgarizări nevulgare a ştiinţei.
Teoremele poetice: singurul mijloc
de a extinde teorema lui Gödel la toate
celelalte domenii ale cunoaşterii.
Există măcar un poem modern
comparabil cu teorema lui Gödel?
Numai teoremele poetice permit
generalizarea marilor principii ale fizicii
la celelalte domenii ale cunoaşterii.
Întru marea nefericire
a Internaţionalei scientiştilor.
La vie comme œuvre d’art :
chaque jour sans théorèmes poétiques
est un jour définitivement perdu.
Les premiers hommes sur la Terre
pouvaient-ils survivre
sans théorèmes poétiques ?
La glossolalie est le premier pas
vers la langue des théorèmes poétiques.
Une bonne définition des théorèmes
poétiques a été donnée (involontairement)
par Minkowski, en parlant de Dirichlet :
un minimum de formules aveugles
uni à un maximum d’idées visionnaires.
L’asymétrie des théorèmes poétiques
réversibles ne doit pas nous étonner : c’est
par la brisure de symétrie de l’interaction
entre les mots que le sens surgit.
Mon premier amour, mon grand amour,
mon inoubliable amour – Omar Khayyâm.
106
Teoreme poetice
47
Viaţa ca operă de artă:
fiecare zi fără teoreme poetice
este o zi definitiv pierdută.
48
49
Primii oameni de pe Pământ
ar fi putut, oare, supravieţui
fără teoreme poetice?
50
51
52
Glosolalia este primul pas
către limba teoremelor poetice.
O bună definiţie a teoremelor poetice
a fost dată (involuntar) de Minkowski,
când vorbea despre Dirichlet:
un minimum de formule oarbe unite
cu un maximum de formule vizionare.
Asimetria teoremelor poetice reversibile
nu trebuie să ne mire: sensul irupe
prin spargerea simetriei
interacţiunii dintre cuvinte.
Prima mea iubire, marea mea iubire,
neuitata mea iubire – Omar Khayyâm.
Les Malamati – les Gens du Blâme – ont
toujours été couverts de boue, persécutés,
emprisonnés, assassinés pour le seul crime
d’avoir énoncé des théorèmes poétiques.
Shams de Tabriz – notre grand
compagnon devant l’Éternel.
La triade de Zeami : jo (« ouverture ») –
ha (« briser ») – kyû (« paroxysme »)
est un des plus beaux théorèmes
poétiques jamais énoncés : johakyû.
Pourquoi y a-t-il si peu de théorèmes
poétiques dans l’extraordinaire magma
de mots prononcés ou écrits depuis
la nuit des temps ? L’Évidence Absolue
est-elle si peu évidente ?
Les commentaires sur les théorèmes
poétiques ne sont pas des théorèmes
poétiques, tandis que les théorèmes
poétiques sur les théorèmes poétiques
sont toujours des théorèmes poétiques.
107
53
54
55
56
Poetica cuantică
Malamati – Oamenii Blamului – au fost
întotdeauna împroşcaţi cu noroi,
persecutaţi, arestaţi, asasinaţi pentru singura
crimă de a fi enunţat teoreme poetice.
Shams din Tabriz – marele nostru
companion în faţa Eternului.
Triada lui Zeami: jo („deschidere“) –
ha („a sparge“) – kyû („paroxism“)
este una dintre cele mai frumoase teoreme
poetice enunţate vreodată: johakyû.
De ce există atât de puţine teoreme poetice
în extraordinara magmă de cuvinte
pronunţate sau scrise din negura
vremurilor? Să fie oare Evidenţa Absolută
atât de puţin evidentă?
Comentariile referitoare la teoremele
poetice nu sunt teoreme poetice,
în timp ce teoremele poetice
referitoare la teoremele poetice
sunt întotdeauna teoreme poetice.
Théorèmes poétiques, théorèmes
prophétiques ou axiomes de l’Évidence
Absolue ? Faut-il choisir ?
La preuve absolue de l’existence de Dieu :
ce n’est pas Dieu, mais la poésie
qui a créé le monde.
La seule subversion qui peut faire éclater
ce monde : la subversion poétique.
La différence entre l’homme terrestre et
l’homme cosmique est aussi grande que celle
entre le singe et l’homme. C’est pourquoi
chaque pays devrait créer un Ministère des
Affaires Cosmiques, dirigé par des poètes.
Plus forte que les cyclones, les tornades, les
déluges, les épidémies ou les innombrables
bombes, l’insurrection poétique va balayer
un jour la Terre, comme une aveuglante
lumière de l’amour. Au nom des droits
de l’homme cosmique.
Ma seule richesse ce sont les théorèmes
poétiques. Et je la donne aux riches.
108
57
58
59
60
61
62
Teoreme poetice
Teoreme poetice, teoreme profetice
sau axiome ale Evidenţei Absolute?
Oare trebuie să alegem?
Dovada absolută a existenţei lui
Dumnezeu: nu Dumnezeu,
ci poezia a creat lumea.
Singura subversiune care poate provoca
explozia lumii: subversiunea poetică.
Diferenţa dintre omul terestru şi omul
cosmic este la fel de mare ca aceea dintre
maimuţă şi om. Iată de ce fiecare ţară ar
trebui să creeze un Minister al Afacerilor
Cosmice, condus de poeţi.
Mai puternică decât cicloanele, furtunile,
potopurile, epidemiile sau nenumăratele
bombe, insurecţia poetică va mătura
într-o zi Pământul ca o orbitoare
lumină de iubire. În numele
drepturilor omului cosmic.
Singura mea avuţie sunt teoremele poetice.
Şi eu le-o dau celor bogaţi.
BASARAB NICOLESCU
LA COSMODERNITÉ
TEO
RE
ME
PO
ETI
CE
VII
COSMODERNITATEA
La Cosmodernité
La physique moderne n’est plus la physique
de la modernité. La cosmodernité est
le retour de la modernité à sa source.
Y a-t-il de pire barbarie
que celle de la non-contradiction ?
La modernité est caractérisée par la
séparation binaire sujet – objet, tandis que
la cosmodernité est fondée sur l’unification
ternaire sujet – objet – tiers inclus.
L’obscurité de la négligence et l’ambiguïté
de la pensée binaire ont transformé le monde.
Esclaves de la pensée binaire nous rêvons
tous d’aimer, de construire et de bâtir le
paradis terrestre. Et nous sommes étonnés
quand nous voyons la haine
et l’auto-destruction envahir la Terre
pour instaurer l’enfer dans ce monde.
L’actualisation absolue est l’anéantissement
de l’autre. C’est pourquoi la logique binaire
est la racine de la nouvelle barbarie.
113
1
2
3
4
5
6
Cosmodernitatea
Fizica modernă nu mai este fizica
modernităţii. Cosmodernitatea este
întoarcerea modernităţii la originile ei.
Să fie o barbarie mai barbară decât
non-contradicţia?
Modernitatea e caracterizată prin separaţia
binară subiect – obiect, în timp ce
cosmodernitatea este fondată pe unificarea
ternară subiect – obiect – terţ inclus.
Obscuritatea neglijenţei şi ambiguitatea
gândirii binare au transformat lumea.
Sclavi ai gândirii binare, visăm cu toţii
să iubim, să construim şi să clădim
paradisul terestru. Şi suntem uimiţi
văzând ura şi autodistrugerea
năpădind Pământul, pentru a instaura
infernul în această lume.
Actualizarea absolută este distrugerea
celuilalt. De aceea logica binară este
rădăcina noii barbarii.
Les guerres sont toujours bipolaires :
Est – Ouest, Nord – Sud, droite – gauche,
Orient – Occident, haut – bas, pays pauvres
– pays riches, un camp contre un autre.
Quelle preuve plus éclatante de la barbarie
de la non-contradiction que celle de
l’impossibilité de compter à plus de deux ?
Pourquoi les beaux parleurs de ce siècle
veulent-ils nous convaincre à tout prix que
l’homme n’est qu’un accident de l’histoire
de l’univers ? Ainsi tout devient permis :
la violence, la guerre, l’auto-destruction
de notre propre espèce.
Un accident peut-il avoir un destin ?
La dégénérescence binaire des religions
ne peut mener qu’à leur disparition.
Quand la religion devient négligente,
elle nie sa propre nature. On assiste ainsi
à la naissance des religions-idéologies,
des religions-fanatismes,
des religions-antireligions.
Quelle aubaine pour les mendiants du sacré !
114
7
8
9
10
Teoreme poetice
Războaiele sunt întotdeauna bipolare:
Est – Vest, Nord – Sud, dreapta – stânga,
sus – jos, ţări sărace – ţări bogate, unii
contra celorlalţi. Ce dovadă mai clară
a barbariei non-contradicţiei decât aceea
a imposibilităţii de a număra
dincolo de doi?
De ce făcătorii de fraze frumoase ai acestui
secol vor să ne convingă cu orice preţ
că omul nu este decât un accident în istoria
universului? Dacă e aşa, totul e permis:
violenţa, războiul, autodistrugerea
propriei noastre specii.
Un accident poate avea un destin?
Decadenţa binară a religiilor nu le poate
duce decât la dispariţie.
Când religia devine neglijenţă,
îşi neagă propria-i natură. Şi asistăm
atunci la naşterea religiilor-ideologii,
a religiilor-fanatisme,
a religiilor-antireligii.
Ce pomană pentru cerşetorii sacrului!
La Cosmodernité
Nos joyeux prophètes modernes
du non-sens ne sont que les commissaires
politiques de la pensée binaire.
Un signe indiscutable de la modernité :
le mépris et même l’absence de la féminité.
Quel est le sens de la virilité sans
la féminité ? L’opposition moderne entre
la virilité de l’effectivité et la féminité de
l’affectivité nous mène au bord de l’abîme
de l’auto-destruction.
Le déferlement des superlatifs dans
le langage scientifique contemporain :
superunification, superespace, supergravité,
supercordes, supersymétrie – superbe
supercherie de la logique binaire ?
Les grands fléaux idéologiques ont
un fondement logique. Donc le seul moyen
de révéler leur imposture est
de se placer dans une autre logique.
La diabolique dialectique de la pensée
binaire a la redoutable et subtile force de
pouvoir tuer au nom des idées. Un seul
115
11
12
13
14
Cosmodernitatea
Veselii noştri profeţi moderni
ai non-sensului nu sunt decât comisarii
politici ai gândirii binare.
Un semn indiscutabil al modernităţii:
dispreţul şi chiar absenţa feminităţii.
Care este sensul virilităţii fără feminitate?
Opoziţia modernă între virilitatea
efectivităţii şi feminitatea afectivităţii
ne conduce la marginea abisului
auto-distrugerii.
Caruselul superlativelor în limbajul
ştiinţific contemporan: superunificare,
superspaţiu, supergravitaţie, supercorzi,
supersimetrie – superbă superşmecherie
a logicii binare?
Marile flageluri ideologice
au un fundament logic. Aşadar, singurul
mijloc de a le revela impostura este
să te situezi într-o altă logică.
Diabolica dialectică a gândirii binare are
redutabila şi subtila forţă de a putea ucide
în numele unor idei. Un singur exemplu:
exemple : le matérialisme dialectique. La
logique binaire est fondée sur l’hypothèse
implicite de la vérité absolue et de la fausseté
absolue. On comprend ainsi pourquoi
elle est la source de tous les totalitarismes.
Les fondateurs du matérialisme dialectique
ont avancé masqués sous le couvert de la
fausse pensée ternaire de Hegel. Avaient-ils
tellement honte de la pensée binaire
ou bien voulaient-ils faire exploser
frauduleusement l’immense énergie du tiers
secrètement inclus ? Les deux, peut-être.
Récuser les grands fléaux idéologiques pour
des raisons esthétiques, morales ou spirituelles
est une condition nécessaire mais non pas
suffisante de leur chute. Seule la logique
du tiers inclus peut provoquer leur chute.
Les poubelles et les entrepôts de l’histoire
sont pleins de tous les systèmes
philosophiques, idéologiques ou religieux
qui décrivent les voies d’accès au bonheur
de l’humanité. Quelle meilleure
démonstration que l’homme seul ne peut
pas œuvrer pour le bonheur de l’humanité ?
116
15
16
17
18
Teoreme poetice
materialismul dialectic. Logica binară
este întemeiată pe ipoteza implicită
a adevărului absolut şi a falsităţii absolute.
Înţelegem astfel de ce ea este
sursa tuturor totalitarismelor.
Fondatorii materialismului dialectic
au înaintat mascaţi, ocrotiţi de falsa gândire
ternară a lui Hegel. Le-o fi fost ruşine
de gândirea binară sau voiau să producă,
în mod fraudulos, explozia imensei
energii a terţului tainic inclus?
Şi una, şi alta, poate.
A recuza marile flageluri ideologice,
pe motive estetice, morale sau spirituale,
constituie o condiţie necesară, dar
insuficientă. Numai logica terţului tainic
inclus le poate provoca prăbuşirea.
Lăzile de gunoi şi ruginitele antrepozite
ale istoriei sunt pline de toate sistemele
filosofice, ideologice sau religioase care
descriu căile de acces la fericirea
umanităţii. Ce dovadă mai bună
că omul singur, omul neajutat, nu poate
lucra pentru fericirea omenirii?
La Cosmodernité
Notre siècle est décidément mortifère –
la mort de Dieu, la mort de l’Univers,
la mort des idéologies.
La mort peut-elle engendrer la vie ?
Le rire cosmique ne veut pas
nécessairement dire optimisme et
la dépression cosmique ne veut pas
nécessairement dire désespoir. Erreur
majeure des nihilistes de tous les temps.
Peut-on être à la fois nihiliste
et métaphysicien ? Tous les nihilistes
me fatiguent. Parce qu’ils affirment
sans cesse leurs propres convictions.
Pourtant, il y a quelques nihilistes
qui m’intéressent. Parce que leurs
négations-affirmations découvrent
la béance d’une seule et même question.
Un cosmos non-poétique
est une absurdité, car il serait sa propre
négation. Et pourtant nous acceptons
de vivre sur une Terre non-poétique.
Au nom d’une inexorable nécessité.
Celle de notre propre absurdité.
117
19
20
21
22
Cosmodernitatea
Secolul nostru este, fără îndoială, mortifer –
moartea lui Dumnezeu, moartea
Universului, moartea ideologiilor.
Moartea poate zămisli viaţa?
Nu e sigur că râsul cosmic semnifică
optimism şi nu e sigur că depresiunea
cosmică semnifică disperare.
Eroare monumentală a nihiliştilor
din toate vremurile.
Poţi fi în acelaşi timp nihilist
şi metafizician? Toţi nihiliştii mă obosesc.
Fiindcă îşi afirmă fără preget convingerile.
Există, totuşi, câţiva nihilişti
care mă interesează. Fiindcă,
prin negaţiile-afirmaţiile lor,
descoperă imensitatea abisală
a uneia şi aceleiaşi întrebări.
Un cosmos nepoetic este o absurditate,
căci n-ar fi decât propria lui negaţie.
Şi totuşi, acceptăm să trăim pe
un Pământ nepoetic. În numele
unei inexorabile necesităţi.
Aceea a propriei noastre absurdităţi.
Fermés à la joie de la cosmodernité et
fascinés par la grisaille de la post-modernité,
nous avançons tranquillement
vers le soleil noir de l’abîme.
Celui qui a introduit le premier le mot
« ordinateur » s’est inspiré de l’expression
« Le Grand Ordinateur ».
Déchéance du sens si caractéristique
pour notre chère modernité.
La séparation sujet-objet permet
leur inversion perpétuelle. Le sujet
qui devient objet : l’homme.
L’objet qui devient sujet : l’ordinateur.
La maladie de la modernité :
le non-étonnement. Les mots, si chargés
soient-ils, ne nous étonnent plus.
Les guerres, les révolutions, les maladies
sans nombre ne nous étonnent plus…
Même la disparition de la vie
sur la Terre ne nous étonne plus.
C’est pourquoi le non-étonnement
est une maladie mortelle.
118
23
24
25
26
Teoreme poetice
Insensibili la bucuria cosmodernităţii
şi fascinaţi de plumburia postmodernitate,
înaintăm liniştiţi spre soarele negru
al sfârşitului.
Cel care a introdus cel dintâi cuvântul
„ordinator“ s-a inspirat din expresia
„Marele Ordinator“. Degradare
a sensului atât de caracteristică
scumpei noastre modernităţi.
Separaţia subiect – obiect permite
inversarea lor fără sfârşit. Subiectul
care devine obiect: omul. Obiectul
care devine subiect: ordinatorul.
Boala modernităţii: ne-mirarea.
Cuvintele, oricât ar fi de încărcate,
nu ne mai miră. De asemenea războaiele,
revoluţiile, bolile fără de număr…
Nici dispariţia vieţii de pe pământ
nu ne mai miră. Iată de ce
ne-mirarea este o boală mortală.
De ce să ne mirăm că
ne-mirarea este o boală mortală?
La Cosmodernité
La grande fascination exercée par
l’irréversibilité du temps sur la pensée
moderne est compréhensible, car il s’agit
tout simplement de la fascination
de la mort déguisée en immortalité.
Les prophètes qui n’ont rien à dire au nom de
la science m’inquiètent beaucoup plus que
les prophètes qui n’ont, eux aussi, rien à dire
au nom de la poésie ou de la philosophie.
La technoscience – quel redoutable pouvoir
entre les mains de la magie noire !
Le miracle n’a rien à voir avec les pouvoirs.
Le miracle est vertical, tandis que les
pouvoirs s’exercent toujours sur un plan
horizontal. C’est là l’erreur majeure
des occultistes plus ou moins
technoscientistes ou des technoscientistes
plus ou moins occultistes.
Le mental, moyen puissant pour l’adaptation
de l’homme à son environnement, s’est
transformé de moyen en fin. Notre suicide
collectif est à envisager : la castration moderne
de l’affectivité ne peut enfanter que le néant.
119
27
28
29
30
Cosmodernitatea
Marea fascinaţie pe care o exercită
ireversibilitatea timpului asupra gândirii
moderne este uşor de înţeles, căci ea nu e
nimic altceva decât fascinaţia morţii
deghizată în imortalitate.
Profeţii care n-au nimic de spus în numele
ştiinţei mă neliniştesc mai mult decât
profeţii care n-au nimic de spus în numele
poeziei sau al filosofiei.
Tehno-ştiinţa – ce redutabilă putere în
mâinile magiei negre.
Miracolul n-are nimic de-a face cu puterile.
Miracolul este vertical, în timp ce puterile
se exercită întotdeauna pe un plan orizontal.
Iată în ce constă majora eroare a ocultiştilor
mai mult sau mai puţin tehno-scientişti
sau a tehno-scientiştilor mai mult
sau mai puţin ocultişti.
Mentalul, mijloc puternic de adaptare
la mediul înconjurător, s-a transformat
din mijloc în scop. Ne putem gândi
la o sinucidere colectivă; castrarea modernă
a afectivităţii nu poate naşte decât neant.
Le règne de la quantité est
le règne de la pensée binaire.
La technoscience est
un mariage contre Nature.
Le bateau ivre de la technoscience vogue
sur un océan inconnu et dans une direction
inconnue, porteur de toutes les menaces
et toutes les merveilles potentielles.
La technoscience peut-elle avoir une âme ?
Le rêve scientifique suprême :
réaliser l’enfer non pas dans le laboratoire,
mais à l’échelle de la Terre.
L’expérience a déjà été effectuée.
Un simple changement de visage
ou de sexe : par exemple, on remplace
Dieu-le-Père par la déesse Raison.
Et ensuite, au nom de la Raison,
au nom de la Science, on tue
des millions et des millions de gens.
120
31
32
33
34
35
36
Teoreme poetice
Domnia cantităţii este
domnia gândirii binare.
Tehno-ştiinţa este
o împreunare împotriva Naturii.
Vasul-fantomă al tehno-ştiinţei pluteşte
în largul unui ocean necunoscut şi într-o
direcţie necunoscută, încărcat cu toate
ameninţările şi toate minunăţiile potenţiale.
La Cosmodernité
Des mots barbares envahissent le monde,
comme une nécessité : technonature,
technoculture, technoscience. Ainsi la voie
est ouverte vers la technohumanité.
La schizophrénie de la quantité :
meurtre rituel.
À toute alchimie, il y a une anti-alchimie
qui lui est associée. La modernité est
le triomphe de l’anti-alchimie :
la transformation de l’or en ordure.
Poate avea tehno-ştiinţa un suflet?
Visul ştiinţific suprem:
realizarea infernului nu în laborator,
ci la scara întregii planete.
Experienţa a fost deja efectuată.
O simplă schimbare a feţei sau a sexului:
de exemplu, se înlocuieşte
Dumnezeu-Tatăl cu zeiţa Raţiune.
După care, în numele Raţiunii,
în numele Ştiinţei, sunt ucişi
milioane şi milioane de oameni.
Sans communion il ne peut pas y avoir de
communication : le cannibalisme des mots
et des images remplace l’eucharistie.
Le mot cannibale et l’image cannibale
sont le couple anti-divin de la modernité.
À notre époque, ce n’est plus l’image qui
doit être conforme à la Réalité, mais
la Réalité qui doit se conformer à l’image.
Une métaphysique asexuée
ne fait qu’accentuer le bruit des mots.
121
37
38
39
40
41
42
Cosmodernitatea
Cuvinte barbare inundă lumea,
ca o necesitate: tehno-natură, tehno-cultură,
tehno-ştiinţă. Astfel este deschisă calea
spre tehno-umanitate.
Schizofrenia cantităţii:
omor ritual.
Oricărei alchimii îi este asociată
o anti-alchimie. Modernitatea
este triumful anti-alchimiei:
transformarea aurului în gunoaie.
Fără comuniune, nu există comunicare:
canibalismul cuvintelor şi al imaginilor
înlocuieşte euharistia. Cuvântul canibal
şi imaginea canibală sunt
cuplul anti-divin al modernităţii.
În epoca noastră, nu imaginea trebuie
să fie conformă Realităţii, ci Realitatea
trebuie să se conformeze imaginii.
O metafizică asexuată nu face decât
să accentueze zgomotul cuvintelor.
Il y a quelque chose de barbare, de rugueux,
d’indécent dans l’événement soudain
de la vie. Il est donc difficile à comprendre
pourquoi les faiseurs de belles phrases sont
pris pour des grands penseurs. À moins
que le génie d’une langue ne soit détourné
au profit du vide de la pensée.
La putanisation des mots
est l’arme absolue de la modernité.
Le monde est rempli du bruit des mots,
plus redoutables que les armes.
La pétomanie – l’art de parler pour ne rien
dire. Ainsi naissent les faux prophètes.
Le bruit de la modernité a une nature
anti-alchimique : il transforme
la métaphysique en pétophysique.
Je ne comprends pas ceux qui affirment que
les mots sont inoffensifs, qu’ils ne mordent
pas. Et pourtant, les mots ont déjà tué
des millions et des millions de gens.
122
43
44
45
46
47
48
Teoreme poetice
Este ceva barbar, zgrunţuros,
indecent în bruscul eveniment al vieţii.
Greu de înţeles, aşadar, de ce
făcătorii de fraze frumoase
sunt luaţi drept mari gânditori.
Geniul unei limbi este pervertit
astfel în vorbe goale.
Prostituarea cuvintelor
este arma absolută a modernităţii.
Lumea e plină de zgomotul cuvintelor,
mai redutabile decât armele.
Petomania – arta de a vorbi pentru
a nu spune nimic. Astfel se nasc falşii profeţi.
Zgomotul modernităţii are o natură
anti-alchimică: el transformă
metafizica în petofizică.
Nu-i înţeleg pe cei care spun că vorbele
sunt inofensive, că ele nu muşcă.
Nu muşcă, dar au ucis până astăzi
milioane şi milioane de oameni.
La Cosmodernité
Où est le siège
de la conscience du pétomane ?
Les excréments des mots font le bonheur
des prophètes du néant.
Les adorateurs et les négateurs de Dieu
ont un point commun : ils parlent.
Le balbutiement des dieux –
la logorrhée des hommes.
Tout mot qui est dit pour rien dire est
un mot maudit : nourriture pour le néant.
La prostitution de la pensée
est le plus vieux métier du monde.
Pourquoi les grandes idées
se transforment-elles toujours, dans
la bouche des prophètes du néant, en leurs
contraires ? Peut-être parce qu’ils n’ont pas
le goût de l’Évidence Absolue.
123
49
50
51
52
53
54
55
Cosmodernitatea
Unde este lăcaşul
conştiinţei petomanului?
Excrementele cuvintelor fericesc
profeţii neantului.
Adoratorii şi negatorii lui Dumnezeu
au ceva în comun: vorbesc.
Bâlbâială zeilor –
logoreea oamenilor.
Orice cuvânt spus pentru a nu spune nimic
e un cuvânt blestemat: hrană pentru neant.
Prostituarea gândirii este cea mai veche
meserie din lume.
De ce marile idei se transformă
întotdeauna, în gura profeţilor
neantului, în contrariul lor?
Poate pentru că ei nu au
gustul Evidenţei Absolute.
La culture est la préhistoire de l’intelligence.
D’humanisme en humanisme nous sommes
arrivés au technohumanisme, qui est
la négation de l’humanisme : l’humanité
au service de la technologie. Une seule
issue de l’impasse : le transhumanisme.
Tout en critiquant sévèrement la modernité,
je ne suis pas contre la modernité.
Je suis pour la cosmodernité.
La Terre est comme une poubelle,
prête à rendre ce qui lui reste de son âme.
Mais ainsi est engendré l’immense espoir
d’un mouvement contradictoire.
Il y a plusieurs types de pensée : la pensée
journalistique, la pensée des traces et la
pensée des restes. La pensée journalistique
est à l’affût de la mode et de l’actualité.
La pensée des traces cherche les invariants
du mouvement. Quant à la pensée des
restes, elle a l’ambition de reconstituer
l’orgasme de Dieu à partir de ses reliques.
124
56
57
58
59
60
Teoreme poetice
Cultura este preistoria inteligenţei.
Din umanism în umanism am ajuns
la tehno-umanism care este negaţia
umanismului: umanitatea în serviciul
tehnologiei. O singură ieşire
din impas: trans-umanismul.
În pofida criticii severe pe care o fac
modernităţii, nu sunt împotriva modernităţii.
Sunt pentru cosmodernitate.
La Cosmodernité
La modernité est fondée sur la pensée
journalistique et la pensée des restes.
La science et la Tradition sont fondées
sur la pensée des traces. C’est pourquoi
la cosmodernité signifie l’unité retrouvée
du ternaire de la pensée.
Un monde civilisé est un monde
à la fois quantique et poétique.
La maladie de la modernité :
l’inexistence d’une nouvelle Philosophie
de la Nature en accord avec les découvertes
de la science contemporaine.
Pământul e ca o ladă de gunoi gata
să-şi dea ultima rămăşiţă de suflet.
Dar astfel s-a zămislit imensa speranţă
a unei mişcări contradictorii.
Le passage de l’univers-machine à l’univers
vivant est un des multiples signes de la métamorphose de la modernité en cosmodernité.
Există mai multe tipuri de gândire:
gândirea jurnalistică, gândirea urmelor
şi gândirea resturilor. Gândirea jurnalistică
pândeşte moda şi actualitatea. Gândirea
urmelor caută invariantele mişcării.
Iar gândirea resturilor are ambiţia
să reconstituie orgasmul Creatorului,
inventariindu-i relicvele.
La discontinuité quantique, l’indéterminisme,
l’aléatoire constructif, la non-séparabilité
quantique, le bootstrap, l’unification
de toutes les interactions physiques,
les dimensions supplémentaires de l’espace,
le big-bang, le principe anthropique – autant
de poèmes de ce gigantesque Mahabharata
moderne qui se joue sous nos yeux aveugles.
125
61
62
63
64
Cosmodernitatea
Modernitatea este întemeiată pe gândirea
jurnalistică şi pe gândirea resturilor.
Ştiinţa şi tradiţia se întemeiază
pe gândirea urmelor. Iată de ce
cosmodernitatea înseamnă
unitatea regăsită a ternarului gândirii.
O lume civilizată este o lume
deopotrivă cuantică şi poetică.
Maladia modernităţii:
inexistenţa unei noi Filosofii a Naturii
în acord cu descoperirile
ştiinţei contemporane.
Trecerea de la universul-maşină la universul
viu este unul dintre multele semne ale metamorfozării modernităţii în cosmodernitate.
Discontinuitatea cuantică, indeterminismul,
aleatoriul constructiv, non-separabilitatea
cuantică, bootstrap-ul, unificarea tuturor
interacţiunilor fizice, dimensiunile
supli-mentare ale spaţiului, big-bang-ul,
principiul antropic – tot atâtea poeme
ale giganticei Mahabharata moderne care
se desfăşoară sub privirea noastră oarbă.
Je rêve d’un metteur en scène génial qui
aurait le courage de prendre Max Planck
comme personnage central du Mahabharata
de la cosmodernité.
L’économie cosmique n’a pas la même
nature que l’économie humaine.
Mais l’une pourra s’inspirer de l’autre.
Un aspect inattendu de l’espace-temps :
les valeurs qui font évoluer le monde ne se
trouvent ni dans la médiocrité de la brillance,
ni dans la brillance de la médiocrité.
L’erreur de tous les prophètes,
anciens ou modernes : l’avenir n’est
ni devant nous, ni derrière nous.
Témoins de la réversibilité du temps :
les grands textes de l’humanité, les grandes
œuvres d’art, les grands enseignements.
La flèche du temps ne laisse sur eux aucune
empreinte. Mais ce témoignage ne se soumet
à aucune formalisation mathématique.
126
65
66
67
68
69
Teoreme poetice
Visez la un regizor genial, care ar avea
curajul să ni-l înfăţişeze pe Max Planck
ca pe un personaj central al acestei
Mahabharata a cosmodernităţii.
Economia cosmică nu are aceeaşi natură
ca economia umană. Dar una
s-ar putea inspira din cealaltă.
Un aspect neaşteptat al spaţiului-timp:
valorile care fac să evolueze lumea
nu se găsesc nici în mediocritatea strălucirii,
nici în strălucirea mediocrităţii.
Eroarea tuturor profeţilor, vechi şi noi:
viitorul nu se află nici înaintea
şi nici în urma noastră.
Martore ale reversibilităţii timpului:
marile texte ale omenirii, marile opere
de artă, marile învăţături. Săgeata timpului
nu le marchează cu nici o amprentă.
Dar această mărturie nu se supune
nici unei formalizări matematice.
La Cosmodernité
Il y a une seule actualité permanente :
le tiers secrètement inclus.
C’est pourquoi elle n’est pas intéressante
pour la pensée journalistique.
Inventer une civilisation quantique
et transdisciplinaire ou périr.
Erreur de la philosophie moderne : la pensée
doit être au service de l’être et non pas
l’être au service de la pensée. La science,
de par sa nature, a pu échapper à cette erreur.
Je déteste la jouissance moderne du jeu
des mots, présenté comme de la grande
philosophie. Mais les mots du Grand Jeu
m’intéressent au plus haut point.
La nouvelle écologie – lutte contre
la pollution des prophètes pétomanes.
Refuser les jeux de mots et accepter les
jeûnes de mots. Les poètes quantiques contre
les beaux parleurs. La cosmodernité – la pire
injure faite aux beaux parleurs de ce siècle.
127
70
71
72
73
74
75
Cosmodernitatea
Există o singură actualitate permanentă:
terţul tainic inclus.
Ca atare, fireşte, ea nu interesează
gândirea jurnalistică.
Vom inventa o civilizaţie cuantică
şi transdisciplinară sau vom pieri.
Eroare a filosofiei moderne:
gândirea trebuie să servească fiinţa, şi nu
fiinţa să servească gândirea. Prin natura ei,
ştiinţa a putut scăpa de această eroare.
Detest juisarea modernă a jocului de
cuvinte prezentat ca o mare filosofie.
Dar cuvintele Marelui Joc
mă interesează în cel mai înalt grad.
O nouă ecologie: lupta contra poluării
generate de profeţii petomani.
Să refuzi jocul de cuvinte şi să accepţi postul
cuvintelor. Poeţii cuantici contra melodioşilor
flecari. Cosmodernitatea – maxima injurie
adusă flecarilor melodioşi ai acestui secol.
L’exploitation de l’homme par l’homme
disparaîtra quand l’exploitation des mots
par les mots sera annihilée.
La seule armée de la future démocratie
universelle sera celle des poètes :
ils iront combattre sur tous les fronts
de la guerre sainte.
L’Ouroboros des alchimistes a anticipé
la métamorphose de la modernité
en cosmodernité.
La menace d’auto-destruction de notre espèce
est salutaire : elle nous montre que nous
sommes au seuil d’une nouvelle naissance.
L’espace et le temps entre deux points
quelconques de la Terre sont pratiquement
abolis par notre pouvoir informatique.
À quelle nécessité cosmique répond la
soudaine apparition d’un cerveau planétaire ?
Le pouvoir informatique nous apprend
comment, sans bouger, aller de plus en plus
vite – avec la vitesse de la lumière.
Vers quelle destination ?
128
76
77
78
79
80
Teoreme poetice
Exploatarea omului de către om va dispărea
când exploatarea cuvintelor de către cuvinte
va fi anihilată.
Singura armată a viitoarei democraţii
universale va fi cea a poeţilor:
ei vor merge să lupte pe toate fronturile
războiului sfânt.
Uroboros-ul alchimiştilor a anticipat
metamorfozarea modernităţii
în cosmodernitate.
Ameninţarea autodistrugerii speciei noastre
este salutară: ea ne arată că ne aflăm
în pragul unei noi naşteri.
Spaţiul şi timpul dintre
două puncte oarecare de pe Pământ
sunt practic abolite de tehnica noastră
informatică. La ce necesitate cosmică
răspunde subita apariţie a unui creier
planetar? Tehnica informatică ne arată
cum ne putem deplasa, fără să ne mişcăm,
din ce în ce mai repede – cu viteza luminii.
Spre ce destinaţie?
La Cosmodernité
L’ordinateur offre une chance à l’homme
pour abolir la guerre. Jouer à la guerre
avec l’ordinateur. La guerre ludique.
La triade religion – négligence – intelligence,
quel extraordinaire outil de compréhension
de l’histoire (histoire de l’homme, histoire
de l’humanité, histoire de l’Univers) !
L’idéologie religieuse est plus dangereuse
que toute autre idéologie, car elle seule
connaît le grand secret de la transformation
du Dieu vivant en fantasme vivant.
Toutes les idéologies de l’histoire ont
préfiguré une grande idéologie religieuse.
C’est pourquoi la Nouvelle Renaissance
commence par l’abolition de l’idéologie.
Mieux vaut l’abstinence intellectuelle
que la masturbation intellectuelle. Plus
important encore, mieux vaut l’abstinence
du pouvoir que la masturbation du pouvoir.
Scientisme mathématique, scientisme
physique, scientisme philosophique,
scientisme religieux, scientisme tout court –
même combat.
129
81
82
83
84
85
Cosmodernitatea
Ordinatorul oferă omului o şansă
de a aboli războiul. Să te joci de-a războiul
cu ordinatorul. Războiul ludic.
Triada religie – neglijenţă – inteligenţă,
ce instrument extraordinar pentru
înţelegerea istoriei (istoria omului,
istoria umanităţii, istoria universului)!
Ideologia religioasă este mai periculoasă
decât orice altă ideologie, fiindcă este
singura care cunoaşte marele secret
al transformării Dumnezeului viu
în fantasmă vie. Toate ideologiile istoriei
au prefigurat o mare ideologie religioasă.
De aceea, Noua Renaştere
începe prin abolirea ideologiei.
Mai bună e abstinenţa intelectuală decât
masturbaţia intelectuală. Şi încă şi mai
important: mai bună este abstinenţa puterii
decât masturbaţia puterii.
Scientism matematic, scientism fizic,
scientism filosofic, scientism religios,
scientism pur şi simplu –
aceeaşi bătălie.
Sans faire nécessairement appel
à l’étymologie, il est évident que
la négligence est la négation de la religion
et que l’intelligence est la négation
de la négligence. L’absurdité du monde
ne fait que traduire notre propre négligence.
La racine la plus profonde de la bêtise :
la négligence.
La cosmodernité – démonstration éclatante
de la modernité de la Tradition.
Il n’y a pas de communauté sans Tradition
et de Tradition sans communauté.
La future démocratie universelle aura
une seule loi fondamentale : l’unité dans
la diversité et la diversité par l’unité.
La fin de l’histoire n’est qu’un fantasme
engendré par la négligence.
130
86
87
88
89
90
91
Teoreme poetice
Chiar fără a face apel la etimologie,
este evident că neglijenţa este negaţia
religiei şi că inteligenţa este negarea
neglijenţei. Absurditatea lumii
nu face decât să exprime
propria noastră neglijenţă.
Rădăcina cea mai profundă a prostiei:
neglijenţa.
Cosmodernitatea – demonstraţie strălucită
a modernităţii Tradiţiei.
Nu există comunitate fără Tradiţie
şi nici Tradiţie fără comunitate.
Viitoarea democraţie universală va avea
o singură lege fundamentală: unitatea
în diversitate şi diversitatea prin unitate.
Sfârşitul istoriei nu e decât o fantasmă
zămislită de neglijenţă.
La Cosmodernité
La plupart des utopies étaient ancrées dans
des lieux précis – par exemple, la Terre
entière. Elles n’étaient donc pas des utopies.
Notre temps est enfin le temps de l’utopie.
En attendant Godot ou le tiers secrètement
inclus. La métamorphose de l’ordure
en or – alchimie de la cosmodernité.
Une société civilisée commence par la
fondation de l’Académie des Espions de Dieu.
Les philosophes doivent-ils tous être
des théosophes ou plutôt des théologiciens ?
Le déclin de la philosophie pourrait ainsi
trouver une explication très simple.
Entre révélation et révolution il n’y a
qu’un pas – celui du tiers secrètement inclus.
C’est pourquoi toute révolution non fondée
sur une révélation est meurtrière.
Le tiers secrètement inclus exclut
la violence. Les guerres multivalentes
sont inimaginables. L’abolition de la guerre
est donc un problème de logique.
131
92
93
94
95
96
97
Cosmodernitatea
Cele mai multe utopii au fost localizate
în spaţii precis determinate – de exemplu,
Pământul întreg. Ele nu au fost, deci, utopii.
Timpul nostru este, în sfârşit, timpul utopiei.
Aşteptându-l pe Godot sau terţul tainic
inclus. Metamorfozarea gunoaielor în aur –
alchimie a cosmodernităţii.
O societate civilizată începe cu întemeierea
Academiei Spionilor lui Dumnezeu.
Oare toţi filosofii trebuie să fie teosofi
sau, mai degrabă, teologicieni?
Declinul filosofiei ar putea găsi astfel
o explicaţie foarte simplă.
Între revelaţie şi revoluţie, nu este decât
un pas – acela al terţului tainic inclus.
Iată de ce orice revoluţie neîntemeiată
pe o revelaţie este ucigaşă.
Terţul tainic inclus exclude violenţa.
Războaiele plurivalente sunt inimaginabile.
Abolirea războiului este, aşadar,
o problemă de logică.
Remplacer les fantasmes
par les théorèmes poétiques –
le grand travail de la cosmodernité.
La seule vraie révolution de ce siècle :
la rencontre contemporaine
entre la science et le Sens.
132
Teoreme poetice
98
Înlocuirea fantasmelor
prin teoreme poetice –
marea lucrare a cosmodernităţii.
99
Singura adevărată revoluţie a acestui secol:
întâlnirea contemporană
dintre ştiinţă şi Sens.
BASARAB NICOLESCU
TEO
RE
ME
PO
ETI
CE
LA BÊTISE
VIII
PROSTIA
La Bêtise
Tout a une place dans ce monde : le Bien
et le Mal, l’homme et la Nature, Dieu et le
Diable, la loi et l’accident. Seule la Bêtise
n’a aucune place, car elle est précisément
la confusion des places.
Il y a un seul arbre défendu dans le jardin
d’Éden : celui de la bêtise. Par quel miracle
de la dialectique nous avons inversé
les mots « bêtise » et « connaissance » ?
La lumière est à la fois le commencement
de l’ignorance et le commencement
de la connaissance. Entre les deux,
se glisse l’immonde bêtise. C’est pourquoi
la bêtise est, elle aussi, un être de lumière.
La meilleure illustration de la catastrophe
ontologique de la bêtise – la chute de
Lucifer, cette bête immonde de la bêtise,
déguisée en être de lumière. Pourquoi
la catastrophe ontologique de la bêtise
a, jusqu’à présent, échappé aux
métaphysiciens théoriciens ? Peut-être
parce qu’involontairement on associe
« bête » et « bêtise ». Mais, justement…
137
1
2
3
4
Prostia
Totul îşi are locul în lumea asta: Binele
şi Răul, omul şi Natura, Dumnezeu
şi Diavolul, legea şi accidentul. Numai
Prostia n-are nici un loc, fiindcă este
tocmai confuzia locurilor.
Există un singur arbore interzis în grădina
Raiului: acela al prostiei. Prin ce miracol
al dialecticii am inversat cuvintele
,,prostie“ şi „cunoaştere“?
Lumina este deopotrivă începutul
ignoranţei şi începutul cunoaşterii.
Între ele se strecoară greţoasa prostie.
De aceea prostia este şi ea
o făptură de lumină.
Cea mai bună ilustrare a catastrofei
ontologice a prostiei – căderea lui Lucifer,
această bestie dezgustătoare a prostiei,
deghizat în făptură de lumină.
De ce catastrofa ontologică a prostiei
a scăpat până astăzi atenţiei metafizicienilor
teoreticieni? Poate pentru că în mod
involuntar asociem „bestie“ şi „prostie“.
Bun motiv…
Tout sert dans ce monde,
sauf la bêtise.
La bêtise est enfantée par le Mal,
mais elle dépasse son Maître.
La bêtise est au delà du Bien et du Mal :
elle cherche à nous faire croire
en l’existence d’un seul niveau de Réalité.
Il y a une grande différence entre la bêtise
et l’intelligence: la bêtise est terrestre,
tandis que l’intelligence est universelle.
La différence entre homme et bête : l’homme
est une créature de l’univers, tandis que la
bête est une créature de l’homme. Signe de
liberté souveraine de l’homme. C’est pourquoi
la Terre peut devenir le règne de la bêtise.
Le monde de la bête immonde de la bêtise
est dans notre tête. Petite place, grande
comme la terre. La bêtise est engendrée
par l’identification totale et irréversible.
Le paradoxe de la bêtise : incarnation
de la négation de la Raison, elle est pourtant
bien cachée dans la tête de l’homme.
138
5
6
7
8
9
Teoreme poetice
Totul serveşte la ceva în lume,
afară de prostie.
Prostia este născută de Rău,
dar ea îşi depăşeşte Maestrul.
Prostia se află dincolo de Bine şi de Rău:
ea încearcă să ne facă să credem
în existenţa unui singur nivel de Realitate.
Marea diferenţă dintre prostie şi
inteligenţă: prostia e terestră,
pe când inteligenţa e universală.
Diferenţa dintre om şi dobitoc: omul este
o creatură a universului, pe când dobitocul
este o creatură a omului. Semn al libertăţii
suverane a omului. De aceea Pământul
poate deveni imperiul prostiei.
Lumea animalului dezgustător al prostiei
se află în capul nostru. Loc mic,
mare cât Pământul. Prostia este zămislită
prin identificarea totală şi ireversibilă.
Paradoxul prostiei: încarnare a negaţiei
Raţiunii, prostia, totuşi,
este bine ascunsă în capul omului.
La Bêtise
La bêtise est la preuve absolue
de la liberté de l’homme.
L’infime distance entre la bêtise et la
sagesse : à l’origine de la bêtise, deux mots :
moi, je ; à celle de la sagesse, un seul : je.
La soi-disant sincérité est une manifestation
de la bêtise : aveuglement à soi-même,
fermeture à la relation avec l’autre,
méconnaissance des lois cosmiques.
L’idolâtrie de la mécanicité. Les automates
sincères tuent d’autres automates sincères
au nom de la bêtise.
La confusion entre le mal et la bêtise
est pernicieuse : le mal n’est qu’un
des multiples visages de la bêtise.
La confusion des langues n’est qu’un cas
particulier de la confusion des places.
Nous avons une chance : la bêtise n’est pas
une maladie héréditaire. Il y a pourtant
139
10
11
12
13
14
Prostia
Prostia este dovada absolută
a libertăţii omului.
Infima distanţă dintre prostie şi înţelepciune:
la originea prostiei, două cuvinte : eu, eu;
la aceea a înţelepciunii, unul singur : eu.
Aşa-zisa sinceritate este o manifestare
a prostiei: orbire către sine însuşi,
închidere în relaţia cu celălalt,
necunoaştere a legilor cosmice.
Idolatria mecanicităţii.
Automatele sincere ucid alte automate
sincere în numele prostiei.
Confuzia dintre rău şi prostie e periculoasă:
răul nu este decât una dintre
multiplele feţe ale prostiei.
Confuzia limbilor nu e decât un caz
particular al confuziei locurilor.
Avem o şansă: prostia nu este o boală
ereditară. Există, totuşi, o încărcată
un lourd héritage de la bêtise.
La bêtise disparaîtra un jour comme
une maladie honteuse enfin guérie.
Il est malsain de confondre folie et bêtise.
La folie est le plus haut état de l’homme
ordinaire, tandis que la bêtise
est son état le plus bas.
La folie a le grand avantage de nous rendre
aveugles à la bêtise du monde. En même
temps, on ne voit plus que son propre monde.
À l’autre pôle, la sagesse regarde
d’un œil désintéressé et le monde
et la bêtise du monde.
Les plus grands rusés de l’histoire –
Hitler, Staline et leurs semblables –
n’étaient pas des fous, mais l’incarnation
de la bêtise humaine absolue.
Classification sommaire des ordures à
l’intention des entreprises de nettoyage :
ordures innocentes, ordures conscientes,
ordures victimes, ordures loufoques,
ordures sinistres, ordures récupérables,
140
15
16
17
18
Teoreme poetice
ereditate a prostiei. Prostia va dispărea
într-o zi, precum o boală ruşinoasă,
în sfârşit vindecată.
E nesănătos să confunzi prostia cu nebunia.
Nebunia este starea cea mai înaltă
a omului obişnuit, pe când prostia,
starea lui cea mai joasă.
Nebunia ne ajută să nu vedem
prostia lumii. Dar, în acelaşi timp,
nu ne rămâne decât vederea propriei
noastre lumi. La polul opus,
înţelepciunea priveşte cu ochi dezinteresat
şi lumea, şi prostia lumii.
Cei mai mari vicleni ai istoriei –
Hitler, Stalin şi semenii lor –
n-au fost nişte nebuni, ci încarnarea
prostiei omeneşti absolute.
Clasificare sumară a gunoaielor
în atenţia serviciilor de salubritate:
gunoaie inocente, gunoaie conştiente,
gunoaie victime, gunoaie groteşti,
gunoaie sinistre, gunoaie recuperabile,
La Bêtise
ordures irrécupérables, ordures brillantes,
ordures absconses, ordures dogmatiques,
transordures. Afficher dans toutes les églises.
La ruse suprême : bâtir une théorie fondée
sur une théorie non définie. Le mensonge
a comme fondement la double négation
non définie. Son incarnation est l’homme
soi-disant nouveau.
La meilleure arme de la bêtise est le
mensonge rusé. Fondé sur la vérité, il étend
ses filaments dans l’obscurité du sommeil
de la Raison. Le mensonge rusé est ainsi
plus fort que toute vérité.
Il y a une relation évidente entre le
mensonge et la bêtise : la négation implicite
ou explicite des niveaux de Réalité. En fait,
le mensonge est la logique de la bêtise
pour prendre possession de la Terre.
La caractéristique essentielle de la logique
chaotique est qu’il n’y a pas d’autre valeur
de vérité que le mensonge lui-même.
141
19
20
21
22
Prostia
gunoaie irecuperabile, gunoaie strălucitoare,
gunoaie absconse, gunoaie dogmatice,
supragunoaie. A se afişa în toate bisericile.
Supremul şiretlic: a construi o teorie
întemeiată pe o teorie nedefinită.
Minciuna are ca fundament
dubla negaţie nedefinită.
Încarnarea ei este omul aşa-zis nou.
Cea mai bună armă a prostiei este minciuna
vicleană, întemeiată pe adevăr, ea îşi întinde
filamentele în obscuritatea somnului
Raţiunii. Minciuna vicleană este astfel
mai puternică decât orice adevăr.
Există o relaţie evidentă între minciună
şi prostie: negarea implicită sau explicită
a nivelelor de Realitate. La drept vorbind,
minciuna este logica întrebuinţată de prostie
pentru a lua în stăpânire Pământul.
Caracteristica esenţială a logicii haotice
este că nu există în ea o altă valoare de
adevăr decât minciuna însăşi.
Même les Grands Menteurs ne savent pas
quelle est la vérité dont ils sont les gardiens.
La logique chaotique a un seul but :
la prise du pouvoir.
Les Grands Menteurs ont remplacé
aujourd’hui les Grands Prêtres.
Toujours pour le bonheur des hommes.
Ceux que nous appelons « les gens
intelligents » ne sont souvent que les
brillants apôtres de l’obscurité de la bêtise.
La confusion des places n’a pas sa place
dans la recherche de la verticalité.
Les mots sont toujours trompeurs.
La logique du tiers inclus est une logique
d’exclusion – de la bêtise. La conclusion
s’impose : la logique du tiers exclu
est une logique d’inclusion.
La seule haine qui me semble justifiée : du
singulier absolutisé et du pluriel absolutisé.
Autrement dit, la haine de la bêtise.
142
23
24
25
26
27
28
Teoreme poetice
La Bêtise
Nici măcar Marii Mincinoşi nu ştiu
care este adevărul pe care îl păzesc.
Logica haotică are un singur scop:
preluarea puterii.
Le sommet de l’impuissance est le sommet
de la bêtise. Un bon exemple : la soi-disant
conquête de la Nature. Elle signifie
l’anéantissement de notre propre nature.
Marii Mincinoşi îi înlocuiesc astăzi
pe Marii Preoţi. Din acelaşi motiv:
pentru fericirea oamenilor.
Le signe le plus indubitable de la bêtise :
confondre eucharistie et cannibalisme.
Cei pe care-i numim ,,oameni inteligenţi“
nu sunt adesea decât străluciţi apostoli
ai obscurităţii prostiei.
La jeunesse de l’humanité comparée
au grand âge de l’univers est l’excuse
de la bêtise. Il faudrait en déduire
qu’on doit atteindre l’âge de l’univers
pour que l’humanité devienne, comme
l’univers, une humanité-relique.
Confuzia locurilor nu-şi are locul
în căutarea verticalităţii.
Vorbele sunt întotdeauna înşelătoare.
Logica terţului inclus este o logică
de excludere – a prostiei. Concluzia
se impune: logica terţului exclus
este o logică de includere.
Singura ură care mi se pare justificată: faţă
de singularul absolutizat şi faţă de pluralul
absolutizat. Altfel spus, ura faţă de prostie.
Le seul moyen de sauvegarder la bêtise est
de tuer la poésie du monde. Le seul moyen
de vivre la poésie du monde est
de reconnaître la vraie nature de la bêtise.
La grande prison terrestre créée et gardée
par la bêtise a les murs extrêmement épais :
toute évasion est impossible. Le seul moyen
de délivrance : convaincre le gardien
lui-même de s’en aller, avec douceur,
avec amour, avec délicatesse.
143
29
30
31
32
33
Prostia
Culmea neputinţei este culmea prostiei.
Un bun exemplu: aşa-zisa cucerire
a Naturii. Ar însemna
distrugerea propriei noastre naturi.
Semnul cel mai neîndoielnic al prostiei:
să confunzi euharistia cu canibalismul.
Tinereţea umanităţii comparată cu vârsta
înaintată a universului este scuza prostiei.
Ar trebui să deducem că,
doar atingând vârsta universului,
omenirea va deveni, ca şi universul,
omenire-relicvă.
Singurul mijloc de a salva prostia este acela
de a ucide poezia lumii. Singurul mijloc
de a trăi poezia lumii este recunoaşterea
adevăratei naturi a prostiei.
Marea închisoare terestră creată şi păzită
de prostie are ziduri foarte groase: orice
evadare este imposibilă.
Singura posibilitate de eliberare:
a-l convinge pe gardian, cu blândeţe,
cu afecţiune, cu vorba bună, să plece.
BASARAB NICOLESCU
TEO
RE
ME
PO
ETI
CE
LA NATURE
IX
NATURA
La Nature
Chercher avec obstination les fondements
d’un monde sans fondements.
Nature – natura – « état de naissance » –
naissance de Dieu, naissance de l’intelligence.
Certains s’étonnent qu’on puisse parler de
la Nature vivante. Ils ont raison, car il s’agit
d’un pléonasme : le mot « naissance »
se trouve dans le mot « nature ».
La Nature est un pré-texte. Le livre de la
Nature n’est donc pas à lire, mais à écrire.
Comment être aveugle à la double nature de
la Nature, quelle soit naturante ou naturée ?
La double nature de la Nature naturante,
la double nature de la Nature naturée et leur
interaction engendrent un vrai ternaire :
la Surnature, la Nature intermédiaire
et la Nature créaturelle.
La triple nature de la Nature engendre les
différents niveaux de Réalité ; les différents
149
1
2
3
4
5
Natura
Să cauţi cu tenacitate fundamentele unei
lumi fără fundamente.
Natură – natura – „stare de naştere“ –
naştere a lui Dumnezeu, naştere a
inteligenţei. Unii se miră că putem vorbi
despre Natura vie. Au dreptate, căci aici
este un pleonasm: cuvântul „naştere“
se află în cuvântul „natură“.
Natura este un pre-text. Cartea Naturii
nu trebuie citită, aşadar, ci scrisă.
Cum să fii orb în faţa dublei naturi
a Naturii, fie ea naturantă sau naturată?
Natura dublă a Naturii naturante,
natura dublă a Naturii naturate şi
interacţiunea lor generează un adevărat
ternar: Supranatura, Natura intermediară
şi Natura creaturală.
Tripla natură a Naturii generează diferitele
nivele de Realitate; diferitele nivele
niveaux de Réalité engendrent les différents
degrés de Raison ; tous les degrés de Raison
sont réunis dans l’imaginaire de la Nature.
Il y a une direction privilégiée dans notre
cosmos, qui correspond à une densification
de l’énergie, à la tendance vers l’unité
dans la diversité, à une augmentation
de la conscience. C’est elle qui introduit
l’asymétrie Nature – anti-Nature.
À la triple nature de la Nature correspond
la triple nature de l’anti-Nature. Ainsi naît
un premier nonaire qui explique pourquoi
l’ascension est toujours si difficile.
Il y a trois nonaires cosmiques : le premier
engendré par l’interaction de la Nature et de
l’anti-Nature, un deuxième par l’autointeraction de la Nature et le troisième par
l’auto-interaction de l’anti-Nature. Ces trois
engendrent toute la complexité cosmique.
La vue appartient au monde de la Nature
créaturelle, la vision – au monde
150
6
7
8
9
Teoreme poetice
de Realitate generează diferitele trepte
ale Raţiunii; toate treptele Raţiunii
se întrunesc în imaginarul Naturii.
Există o direcţie privilegiată în cosmosul
nostru: cea care corespunde densificării
energiei, tendinţei către unitate
în diver-sitate, unei sporiri a conştiinţei.
Ea este cea care introduce
asimetria Natură – anti-Natură.
Triplei naturi a Naturii îi corespunde tripla
natură a anti-Naturii. Se naşte astfel
un prim nonar care explică de ce
ascensiunea este întotdeauna atât de dificilă.
La Nature
de la Nature intermédiaire et la Réalité –
au monde de la Surnature. L’Évidence
Absolue les éclaire toutes à la fois.
Le tiers secrètement inclus agit dans la
Nature intermédiaire. Il jette un
pont entre Nature créaturelle et Surnature.
Le lieu de l’imaginaire est la Surnature.
La Nature est une invention de la Surnature
pour sa propre protection. Tout chemin vers
la Surnature est nécessairement contre-Nature.
Une des pires confusions : celle entre
contre-Nature et anti-Nature.
Există trei nonare cosmice: primul generat
de interacţiunea dintre Natură şi anti-Natură,
al doilea de auto-interacţiunea Naturii
şi al treilea de auto-interacţiunea
anti-Naturii. Acestea trei dau naştere
întregii complexităţi cosmice.
La première lettre de l’alphabet de la
Nature : l’évolution. La dernière lettre de
l’alphabet de la Nature : l’Évidence Absolue.
Vederea aparţine lumii Naturii creaturale,
viziunea aparţine lumii Naturii intermediare,
L’aventure humaine – lire l’alphabet
de la Nature en commençant avec la fin
151
Natura
10
iar Realitatea aparţine lumii Supranaturii.
Evidenţa Absolută le luminează
pe toate deodată.
11
12
Terţul tainic inclus acţionează în Natura
intermediară. El aruncă o punte între Natura
creaturală şi Supranatură.
13
14
Natura este o invenţie a Supranaturii pentru
propria-i protecţie. Orice cale către
Supranatură este neapărat contra-Naturii.
15
Prima literă a alfabetului Naturii:
evoluţia. Ultima literă
a alfabetului Naturii: Evidenţa Absolută.
Lăcaşul imaginarului este Supranatura.
Una dintre cele mai grave confuzii:
aceea dintre contra-Natură şi anti-Natură.
Aventura umană: citirea alfabetului
Naturii începând cu sfârşitul şi sfârşind
et en finissant avec le début : de l’Évidence
Absolue vers l’évolution. Le cheminement
de l’homme est donc contre-Nature.
L’entropie involutive de l’humanité est le
prix à payer pour la néguentropie évolutive
de la Nature créaturelle. C’est dans ce sens,
et seulement dans ce sens, qu’on peut
affirmer que l’évolution individuelle
de l’homme est un processus contre-Nature.
Les trois aspects de la Nature coexistent
dans tout phénomène de la Réalité. Mais
la prédominance d’un aspect ou d’un autre
engendre les différents cosmos.
L’affectivité est la transcendance
de l’énergie, disait Lupasco. L’affectivité
implique-t-elle une trans-Nature ?
Nature, anti-Nature, trans-Nature – le Dieu
vivant échappe-t-il à l’action de cette triade ?
Notre monde peut être symbolisé par un
triangle, dont la base représente notre regard
sur le monde et sur nous-mêmes et les deux
152
16
17
18
19
20
Teoreme poetice
cu începutul: de la Evidenţa Absolută
către evoluţie. Calea omului, aşadar,
este contra-Naturii.
Entropia crescătoare involutivă a omenirii
este preţul plătit pentru entropia
descrescătoare evolutivă a Naturii
creaturale. Se poate deci afirma, în acest şi
numai în acest sens, că evoluţia individuală
a omului este un proces contra-Naturii.
Cele trei aspecte ale Naturii coexistă
în orice fenomen al Realităţii.
Dar predominanţa unuia sau altuia dintre
aspecte generează diferitele cosmosuri.
Afectivitatea este transcendenţa energiei,
spunea Lupasco. Afectivitatea
implică, oare, o trans-Natură?
Natură, anti-Natură, trans-Natură –
Dumnezeul viu scapă acţiunii acestei triade?
Lumea noastră poate fi simbolizată
printr-un triunghi, a cărui bază reprezintă
privirea noastră asupra lumii şi asupra
La Nature
autres côtés notre vie intérieure et notre
relation avec la Nature. Ce triangle
peut être réduit à un point : la Nature.
Le sans-fond est le fondement de toute
manifestation, de tout processus, de tout
événement. Comment plonger dans le
sans-fond sans perdre la raison ? En prenant
comme compagnon et guide la Nature.
« L’odeur du silence est si vieille… », dit
O.V. de L. Milosz. Quelle formulation plus
concise de notre parenté avec le sans-fond ?
Le Créateur est la première créature
du sans-fond. C’est pourquoi les créateurs
retournent au sans-fond.
L’univers étant engendré par le sans-fond,
on conclut que le big-bang a été une immense
explosion silencieuse du Grand Silence.
On ne peut pas concevoir d’automorphisme
plus riche que celui du sans-fond.
L’interdépendance universelle n’est que
l’écho de cet automorphisme.
153
21
22
23
24
25
26
Natura
noastră înşine, iar celelalte două laturi, viaţa
noastră interioară şi relaţia noastră cu Natura.
Triunghiul poate fi redus la un punct: Natura.
Fără-străfundul este fundamentul oricăror
manifestări, procese sau evenimente. Cum
să te cufunzi în genunea fără-străfundului,
fără să-ţi pierzi minţile?
Luând ca însoţitor şi călăuză Natura.
„Aroma tăcerii este atât de veche…“, zice
O.V. de L. Milosz. Ce formulare mai concisă
a înrudirii noastre cu fără-străfundul?
Creatorul este prima creatură
a fără-străfundului. De aceea creatorii
se întorc la fără-străfund.
Universul fiind generat de cel fără-străfund,
se poate conchide că big-bang-ul a fost
o imensă explozie liniştită a Marii Tăceri.
Nu se poate concepe un automorfism
mai bogat decât acela al fără-străfundului;
interdependenţa universală nu este decât
ecoul acestui automorfism.
Le vrai mouvement est celui de l’énergie.
La contradiction est le changement
incessant d’une qualité à une autre de
l’énergie omniprésente. Un monde
sans contradiction est voué à la mort.
L’histoire de l’univers nous montre
que l’énergie non-différenciée
est le substrat de toute manifestation.
L’inutilité de la notion d’objet : l’objet n’est
qu’une configuration locale d’énergie.
La seule information digne de ce nom :
l’information énergétique. C’est elle
qui donne forme au non-encore-formé.
L’énergie est un concept unificateur :
l’information est la forme codée
de l’énergie, tandis que la substance est
sa condensation visible. C’est pourquoi la
distinction matériel – immatériel ne repose
que sur une confusion terminologique.
154
27
28
29
30
31
32
Teoreme poetice
La Nature
Adevărata mişcare este cea a energiei.
La lucidité : prendre conscience de la
formidable lutte énergétique qui a lieu,
à chaque instant, dans la Nature.
Contradicţia este necontenita trecere
de la o calitate la alta a energiei
omniprezente. O lume fără contradicţii
este sortită morţii.
L’amour est une résonance énergétique.
C’est pourquoi il y a autant d’amours
que de qualités de l’énergie.
Istoria universului ne arată că
energia nediferenţiată este substratul
oricărei manifestări.
Inutilitatea noţiunii de obiect: obiectul
nu este decât o configuraţie locală a energiei.
Singura informaţie demnă de acest nume:
informaţia energetică. Ea este cea care
îi dă formă celui încă ne-format.
Energia este un concept unificator:
informaţia este forma codificată a energiei,
pe când substanţa este condensarea ei
vizibilă. De aceea distincţia
material – nematerial nu se întemeiază
decât pe o confuzie terminologică.
Une loi cosmique : la densification
de l’énergie est toujours associée
à l’augmentation de la conscience.
L’existence des bombes atomiques montre
que l’homme est capable de violer cette loi.
L’histoire humaine peut être définie comme
un processus de diminution progressive
de la conscience, en faveur de l’augmentation
du pouvoir de l’homme sur la Nature.
Cette entropie involutive est le fondement
de l’auto-destruction.
L’énergie non-différenciée du « début »
du big-bang est certainement
une énergie d’unification, même si elle
n’est peut-être pas l’énergie de l’Unité.
155
Natura
33
Luciditatea: să devii conştient de
formidabila bătălie energetică ce se dă
în Natură în fiecare clipă.
34
Iubirea este o rezonanţă energetică.
De aceea există tot atâtea iubiri
câte calităţi de energie.
35
36
37
O lege cosmică: densificarea energiei
este asociată întotdeauna cu creşterea
conştiinţei. Existenţa bombelor atomice
dovedeşte că omul este în stare
să violeze această lege.
Istoria umană poate fi definită
ca un proces de scădere progresivă
a conştiinţei, în favoarea creşterii
puterii omului asupra Naturii.
Această entropie involutivă
este fundamentul autodistrugerii.
Energia, nediferenţiată la „începutul“
big-bang-ului este fără îndoială
o energie de unificare, chiar dacă
poate nu este energia Unităţii.
L’énergie du Grand Silence est inépuisable.
C’est pourquoi la crise d’énergie n’est
qu’un fantasme humain nocif. Par exemple,
l’énergie fabuleuse au moment du big-bang
nous montre bien que l’univers
ne connaît jamais de crise d’énergie.
L’orgasme de Dieu n’est pas l’apaisement,
mais l’intensification maximale
de l’antagonisme énergétique.
Pourquoi y-a-t-il si peu de matière dans
l’univers ? Peut être parce que la matière
vivante qui se trouve sur la Terre suffit
largement pour plusieurs vies de l’univers.
Matière – antimatière – transmatière :
trois facettes d’une seule et même matière.
L’affectivité est la transmatière absolue,
intangible et impensable. Dans ce sens,
tout ce qui existe dans l’univers est matériel.
La transmatière ne peut pas involuer :
elle ne peut qu’évoluer.
La perversité éblouissante des étoiles :
cacher l’évidence de l’invisible.
156
38
39
40
41
42
43
Teoreme poetice
Energia Marii Tăceri este inepuizabilă.
De aceea criza de energie nu este decât
o fantasmă omenească nocivă. De exemplu,
fabuloasa energie din momentul
big-bang-ului ne dovedeşte că universul
nu cunoaşte niciodată crize de energie.
Orgasmul divin nu este liniştirea,
ci intensificare maximală
a antagonismului energetic.
De ce există atât de puţină materie
în univers? Poate pentru că materia vie
ce se află pe Terra ajunge cu prisosinţă
pentru mai multe vieţi ale universului.
Materie – antimaterie – transmaterie:
trei faţete ale uneia şi aceleiaşi materii.
Afectivitatea este transmateria absolută,
intangibilă şi inimaginabilă. În acest sens,
tot ce există în univers este material.
Transmateria nu poate involua:
ea nu poate decât să evolueze.
Perversitatea orbitoare a stelelor:
să ascundă evidenţa invizibilului.
La Nature
Il y a trois lumières :
la lumière de la Surnature, la lumière
de la Nature intermédiaire
et la lumière de la Nature créaturelle.
La lumière tombe sur la Terre comme tout
autre corps. Sa chute nous montre sa nature :
anti-lumière de la lumière tant recherchée.
Toujours le même enjeu : trouver
ce qu’il y a entre les ténèbres et la lumière.
Pourquoi, depuis la nuit des temps,
l’énigme reste-t-elle intacte ?
La lumière est vraiment très âgée,
car elle se trouve dans notre univers
depuis la nuit des temps. Mais justement
dans cette nuit noire, où il n’y avait pas
encore des photons, comment l’univers
pouvait-il se voir lui-même ?
On peut facilement imaginer le photon sans
l’homme, mais il nous est impossible
de concevoir l’homme sans le photon.
Troublante asymétrie de la lumière.
157
44
45
46
47
48
Natura
Există trei lumini:
lumina Supranaturii, lumina
Naturii intermediare
şi lumina Naturii creaturale.
Lumina cade pe Terra ca oricare alt corp.
Căderea ei ne indică natura ei:
anti-lumina luminii atât de căutate.
Mereu aceeaşi miză: să afli
ce se găseşte între tenebre şi lumină.
De ce, încă din negura timpurilor,
enigma a rămas nedezlegată?
Lumina este într-adevăr foarte bătrână,
căci ea se află în universul nostru
încă din noaptea timpurilor.
Dar, în acea beznă neagră unde încă
nu existau fotoni, cum putea oare universul
să se vadă pe el însuşi?
Ne putem uşor imagina fotonul în absenţa
omului, dar ne este imposibil
să concepem omul în absenţa fotonului.
Tulburătoare asimetrie a luminii.
La lumière est le vrai messager de l’univers.
Mais elle ignore le message qu’elle porte.
C’est pourquoi toute idolâtrie de la lumière
est un acte d’ignorance.
Un adolescent contemple son image dans
un miroir et une question surgit en lui :
quelle serait son image s’ils pouvaient
voyager, lui et son miroir, à la vitesse
de la lumière ? Et soudainement il réalise
qu’ainsi il ne pourrait plus rien voir.
Einstein était le nom de cet adolescent.
Si la lumière pouvait rêver,
quel serait son plus grand rêve ? Voir.
La transparence absolue de la transcendance
rend impossible la vue, mais permet
la naissance de la vision.
L’homme et la Nature ont quelque chose en
commun : l’ouverture béante vers l’inconnu.
D’où la fascination des lois. Lois de l’inconnu.
La liberté est dans la rigueur,
la rigueur est dans la liberté.
158
49
50
51
52
53
54
Teoreme poetice
Lumina este adevăratul mesager
al universului. Dar ea nu cunoaşte mesajul
pe care-l poartă. De aceea, orice idolatrizare
a luminii este un act de ignoranţă.
Un adolescent îşi priveşte imaginea
în oglindă şi în el se naşte o întrebare:
care ar fi imaginea lui, dacă ar putea
călători, el şi oglinda lui, cu viteza luminii?
Şi deodată îşi dă seama că
n-ar mai putea vedea nimic.
Numele acestui adolescent era Einstein.
Dacă lumina ar putea visa, care ar fi
cel mai mare vis al ei? Să vadă.
Transparenţa absolută a transcendenţei
face vederea imposibilă, dar permite
naşterea viziunii.
Omul şi Natura au ceva în comun: imensa
deschidere spre necunoscut. De unde
fascinaţia legilor. Legile necunoscutului.
Libertatea se află în rigoare,
rigoarea se află în libertate.
La Nature
Il ne faut pas confondre nullité et zéroïté.
La nullité est déchéance, tandis que
la zéroïté est noble élévation. L’origine
de l’une est humaine, tandis que l’autre est
cosmique. Et pourtant les deux s’expriment
par le même chiffre majestueux : 0.
L’univers est apparu par une infime
altération de la zéroïté. Ainsi a été créée
la matière. Et l’anti-matière a été rejetée
dans l’enfer de la lumière.
Ce qui est en haut est comme ce qui est
en bas, mais malheureusement ce qui est
en bas n’est pas comme ce qui est en haut.
Asymétrie hermétiquement fermée.
La liberté est la violation conforme
aux lois, de ces mêmes lois.
Les lois sont le résultat de la collaboration
divine : Dieu invente les symétries,
le Diable – leurs brisures. Ainsi va
le monde : du Rien vers la matière.
Seul l’homme peut renverser le courant.
159
55
56
57
58
59
Natura
Nu trebuie confundată nulitatea cu
zeroitatea. Nulitatea este decadenţă,
pe când zeroitatea este o elevaţie nobilă.
Originea uneia este umană, pe când
a celeilalte e cosmică. Şi totuşi, amândouă
se exprimă prin aceeaşi cifră măreaţă: 0.
Universul a apărut printr-o infimă alterare
a zeroităţii. Astfel a fost creată materia.
Iar antimateria a fost alungată
în infernul luminii.
Ceea ce este sus este la fel cu ceea ce
este jos, dar, din nefericire, ceea ce este jos
nu este la fel cu ceea ce este sus.
Asimetrie închisă ermetic.
Libertatea este violarea,
conformă legilor, a chiar acestor legi.
Legile sunt rezultatul colaborării divine:
Dumnezeu inventează simetriile,
iar Diavolul – sfărâmarea lor. Aşa merge
lumea: de la Nimic către materie. Numai
omul este capabil să inverseze curentul.
Les grandes symétries sont aussi
universelles que leurs brisures. Une infime
brisure peut engendrer un monde.
Le respect des lois impose leur douce
violation. C’est ainsi que l’être a été
engendré à partir du non-être,
le cosmos à partir du vide quantique
et la vie à partir de la non-vie.
La divulgation des secrets cosmiques n’est
possible que par une brisure de symétrie,
aussi infime soit-elle : matière – antimatière,
unité – diversité, homme – femme. Le péché
originel est donc un péché d’asymétrie.
Le rôle du serpent biblique est d’une
simplicité aveuglante : faire éclater les
asymétries cosmiques. C’est pourquoi
on le retrouve comme Ouroboros –
symbole de l’accomplissement
du Grand Œuvre alchimique.
Les lois de la Nature sont faites pour être
violées. Très doucement, dans le respect
des lois. Intéressante leçon de liberté.
160
60
61
62
63
64
Teoreme poetice
Marile simetrii sunt tot atât de universale
ca şi sfărâmarea lor. O sfărâmare infimă
poate da naştere unei lumi.
Respectul legilor impune şi blânda lor
violare. Astfel, fiinţa a luat naştere
pornind de la nefiinţă, cosmosul pornind
de la vidul cuantic – şi viaţa
pornind de la ne-viaţă.
Divulgarea secretelor cosmice nu e posibilă
decât printr-o sfărâmare a simetriei, oricât
de infimă: materie – antimaterie, unitate –
diversitate, bărbat – femeie. Păcatul
originar este, deci, un păcat de asimetrie.
Rolul şarpelui biblic
este de o simplitate orbitoare:
să facă să izbucnească asimetriile cosmice.
De aceea îl reîntâlnim ca Uroboros –
simbol al săvârşirii
Marii Opere alchimice.
Legile Naturii sunt făcute pentru a fi violate.
Foarte puţin, cu respectarea legilor.
Interesantă lecţie de libertate.
La Nature
Le premier principe de la dynamique
du monde est d’une simplicité extrême :
tout ce qui peut se passer se passe. C’est
pourquoi il n’y aura jamais une théorie qui
pourra épouser toute la richesse de la Nature.
L’aspect le plus magnifique et le plus
effrayant de ce monde est le principe
de maximalité : si on attend suffisamment
longtemps, tout arrive. Même les miracles
et même les pires horreurs.
Le principe de maximalité est le moyen
inventé par Dieu pour assurer la nutrition
réciproque de tous les niveaux de Réalité.
Trois mots magiques, dans l’ordre de
l’obscurité : l’unification – toutes les
interactions tendent vers une seule et même
interaction ; l’unité – chaque niveau de
Réalité est ce qu’il est parce que tous les
autres niveaux de Réalité existent à la fois ;
l’unicité – les équations des processus
cosmiques ont une solution unique. Bien
entendu, cela ne veut pas dire que notre
monde est le meilleur des mondes possibles.
161
65
66
67
68
Natura
Primul principiu al dinamicii lumii este
de o extremă simplitate: tot ce se poate
întâmpla se întâmplă. De aceea,
nu va exista niciodată o teorie care
să poată îmbrăţişa toată bogăţia Naturii.
Cel mai minunat, dar şi cel mai înfricoşător
aspect al acestei lumi este principiul
de maximalitate: dacă aşteptăm destul
de multă vreme, totul se întâmplă. Chiar
miracolele şi chiar cele mai mari grozăvii.
Principiul maximalităţii e mijlocul inventat
de Dumnezeu pentru a asigura nutrirea
reciprocă a tuturor nivelelor de Realitate.
Trei cuvinte magice, în ordinea obscurităţii:
unificarea – toate interacţiunile tind spre
una şi aceeaşi interacţiune; unitatea –
fiecare nivel de Realitate este ceea ce este,
pentru că toate celelalte nivele de Realitate
există în acelaşi timp; unicitatea –
ecuaţiile proceselor cosmice au o soluţie
unică. Bineînţeles, asta nu înseamnă
că lumea noastră este cea mai bună
dintre toate lumile posibile.
Les dés de la Nature sont décidément pipés :
c’est toujours l’Un qui sort,
parent et enfant à la fois.
Le 1 arithmétique a une propriété spéciale :
tout nombre, même infini, multiplié par 1,
nous donne toujours le même nombre.
De même, tout processus associé
à l’Un métaphysique reste toujours
le même processus, mais il est secrètement
enrichi du Tout cosmique.
Le miracle de l’unité est
aussi grand que celui de la diversité.
Le bootstrap des particules quantiques
n’est qu’une facette de l’auto-consistance
de l’intelligence qui relie les galaxies,
le monde quantique, les étoiles, l’homme,
les planètes, l’atome et tous les cosmos.
La démocratie cosmique : un événement
est ce qu’il est parce que tous les autres
événements existent à la fois.
162
69
70
71
72
73
Teoreme poetice
Zarurile Naturii sunt desigur măsluite:
totdeauna iese Unu (1), părinte şi copil
totodată.
1 aritmetic are o proprietate specială:
orice număr, chiar infinit, înmulţit cu 1,
ne dă întotdeauna acelaşi număr.
De asemenea, orice proces asociat
cu Unu metafizic rămâne acelaşi proces,
însă el este tainic îmbogăţit
de Totul cosmic.
Miracolul unităţii este tot atât de mare
ca şi cel al diversităţii.
Bootstrap-ul particulelor cuantice nu e
decât o faţetă a autoconsistenţei inteligenţei
care leagă între ele galaxiile,
lumea cuantică, stelele, omul, planetele,
atomul şi toate cosmosurile.
Democraţia cosmică: un eveniment
este ceea ce este pentru că toate celelalte
evenimente există deodată.
La Nature
L’unification des interactions physiques
(d’ailleurs hypothétique) n’est qu’un écho
lointain de la Grande Unification Cosmique.
La théorie physique dite « du Tout »
n’est qu’une approximation
de la Grande Unification Cosmique.
Le fait qu’elle rencontre des difficultés
considérables ne fait que renforcer son
statut d’approximation nécessaire et utile.
L’interdépendance universelle
est inscrite dans la Nature.
Il y a deux types de lois : les lois concernant
le système dans son ensemble et les lois
concernant les constituants du système.
Il s’ensuit qu’un troisième type de lois
doit être nécessairement présent.
La non-séparabilité est la sauvegarde de la vie.
L’inné est tout ce qui est lié à l’univers
entier, tandis que l’acquis est tout ce qui est
lié à l’environnement local. C’est pourquoi
l’homme est la plus prodigieuse créature
bancale, entre le ciel et la terre.
163
74
75
76
77
78
Natura
Unificarea interacţiunilor fizice
(ipotetică, de altfel) nu este decât un ecou
îndepărtat al Marii Unificări Cosmice.
Aşa-zisa teorie fizică „a Totului“
nu este decât o aproximare a Marii
Unificări Cosmice. Faptul că
ea întâmpină dificultăţi considerabile nu
face decât să-i întărească statutul de
aproximaţie necesară şi utilă.
Interdependenţa universală
este înscrisă în Natură.
Există două tipuri de legi: legile referitoare
la un sistem în întregul său şi legile
referitoare la constituanţii sistemului.
Rezultă că trebuie neapărat să existe
un al treilea tip de legi.
Non-separabilitatea este salvgardarea vieţii.
Înnăscutul este tot ceea ce este legat
de universul întreg, pe când dobânditul
reprezintă tot ce este legat de mediul local.
De aceea omul este cea mai prodigioasă
creatură imperfectă între cer şi pământ.
Sagesse trialectique des mots :
kosmos veut dire « l’ordre de l’univers,
les mondes ». Les mondes de mondes
engendrent les cosmos. L’ensemble
des cosmos forment l’Univers.
La complexité est une mesure
de la distance entre l’homme et Dieu.
Le principe anthropique proclame, à mots
couverts, l’action de la Surnature dans
la Nature créaturelle. C’est pourquoi,
malgré son fondement scientifique,
sa conclusion n’est pas scientifique.
En absence de l’infiniment conscient, le
mot « complexité » évoque irrésistiblement
l’image d’une immense poubelle. Et quand
on dit que l’homme et l’univers sont le
couronnement de la complexité, on conclut
que le récit cosmologique moderne nous
raconte l’histoire de la poubelle cosmique.
Il faudrait plutôt parler de la « complexité
ordonnée » : une particule quantique
est infiniment plus complexe qu’une fusée
164
79
80
81
82
Teoreme poetice
Înţelepciune trialectică a cuvintelor:
kosmos înseamnă „ordinea universului,
lumile“. Lumile lumilor nasc
cosmosurile. Totalitatea cosmosurilor
formează Universul.
Complexitatea este o măsură a distanţei
dintre om si Dumnezeu.
Principiul antropic proclamă, prin cuvinte
ascunse, acţiunea Supranaturii
în Natura creaturală. De aceea,
în pofida fundamentului ştiinţific,
concluzia la care ajunge nu e ştiinţifică.
În lipsa conştientului infinit, cuvântul
„complexitate“ evocă irezistibil imaginea
unei imense lăzi de gunoi. Iar atunci
când se spune că omul şi universul
sunt încununarea complexităţii, conchidem
că discursul cosmologic modern povesteşte
istoria lăzii de gunoi cosmice.
Ar trebui să vorbim mai degrabă despre
„complexitatea ordonată“: o particulă
cuantică este infinit mai complexă decât
La Nature
interplanétaire. Et l’homme est infiniment
plus complexe qu’une galaxie. Le Grand
Ordinateur introduit de l’ordre dans ce monde.
La dissymétrie entre l’infiniment petit
et l’infiniment grand est indiscutable. Signe
de la présence de l’infiniment conscient.
Les trois infinis – l’infiniment petit,
l’infiniment grand et l’infiniment conscient –
définissent le système de référence
de la Nature.
Les trois infinis sont la manifestation,
sur le plan de la Nature ou sur celui de la
trans-Nature, de l’infinitude du Trois.
Il y a une similitude de nature entre
les trois infinis, comme il y a une similitude
de nature entre l’espace et le temps.
On devrait donc dire « les-trois-infinis »,
comme on dit « espace-temps ».
La similitude de nature entre
les trois infinis constitue le fondement
rationnel du principe général de Relativité.
165
83
84
85
86
87
88
Natura
o rachetă interplanetară. Iar omul este
infinit mai complex decât o galaxie. Marele
Ordinator introduce ordinea în lumea aceasta.
Disimetria dintre infinitul mic şi infinitul
mare este indiscutabilă. Semn al prezenţei
conştientului infinit.
Cele trei infinituri – infinitul mic,
infinitul mare şi infinitul conştient –
definesc sistemul de referinţă
al Naturii.
Cele trei infinituri sunt manifestarea, pe
planul Naturii sau pe acela al trans-Naturii,
a infinitudinii lui Trei.
Există o similitudine de natură între cele
trei infinituri, după cum există o similitudine
de natură între spaţiu şi timp. Ar trebui,
deci, să spunem „cele-trei-infinituri“,
tot aşa cum spunem „spaţiu-timp“.
Similitudinea de natură dintre cele trei
infinituri constituie fundamentul raţional
al principiului general al Relativităţii.
Aux trois infinis de la Nature correspondent
les trois infinis de la trans-Nature :
l’infiniment actuel, l’infiniment potentiel
et l’infiniment tiers.
Le tiers inclus assure la possibilité
d’échange énergétique entre
les trois infinis de la trans-Nature.
La différence entre la particule quantique
et l’homme : la particule quantique
est confinée dans la Nature intermédiaire.
Natura fecit saltum est une proposition
quantique. Natura non fecit saltum
est une affirmation comique,
car elle est résolument anti-cosmique.
Énigme facile à résoudre : est-ce le Grand
Silence qui se cache dans le vide quantique
ou le vide quantique dans le Grand Silence ?
La direction non-prédéterminée la plus
précise : l’aléatoire quantique. Il est absurde
de confondre « aléatoire » et « hasard ».
166
89
90
91
92
93
Teoreme poetice
Celor trei infinituri ale Naturii le corespund
cele trei infinituri ale trans-Naturii:
infinitul actual, infinitul potenţial
şi infinitul terţ.
Terţul inclus asigură posibilitatea
schimbului energetic între
cele trei infinituri ale trans-Naturii.
Diferenţa dintre particula cuantică şi om:
particula cuantică este exilată
în Natura intermediară.
Natura fecit saltum este o propoziţie
cuantică. Natura non fecit saltum
este o afirmaţie comică, pentru că
este hotărât anti-cosmică.
La Nature
L’aléatoire quantique est constructif, il a
une direction – celle de l’auto-organisation
des systèmes naturels. « Hasard » n’est que
le nom d’un Dieu sans visage, inventé
par la pensée binaire, pour être assassiné.
La Nature est en perpétuelle oscillation
entre la contrainte et le hasard.
C’est pourquoi elle choisit toujours
la voie du tiers secrètement inclus.
La spontanéité introduit un élément
d’indétermination dans tout processus
évolutif. Les relations d’incertitude
de Heisenberg indiquent que la spontanéité
est effectivement agissante dans la Nature.
Enigmă uşor de rezolvat: Marea Tăcere este
aceea care se ascunde în vidul cuantic, sau
vidul cuantic se ascunde în Marea Tăcere?
Dieu n’est pas déterministe. La preuve
est que Laplace n’avait pas besoin
de l’hypothèse Dieu. Ce qui explique
que le déterminisme a échoué dans
les entrepôts de l’histoire.
Cea mai precisă direcţie ne-predeterminată:
aleatoriul cuantic. Este absurd să confunzi
„aleatoriu“ cu „hazard“. Aleatoriul cuantic
Le contraire du hasard
n’est pas la nécessité mais le possible.
167
94
95
96
97
98
Natura
este constructiv, are o direcţie – cea
a auto-organizării sistemelor naturale.
„Hazard“ nu e decât numele unui
Dumnezeu fără chip, inventat
de gândirea binară pentru a fi asasinat.
Natura oscilează permanent
între constrângere şi hazard.
De aceea, ea alege totdeauna
calea terţului tainic inclus.
Spontaneitatea introduce un element
de indeterminare în orice proces evolutiv.
Relaţiile de incertitudine ale lui Heisenberg
arată că spontaneitatea este efectiv
activă în natură.
Dumnezeu nu este determinist.
Dovada: Laplace nu avea nevoie
de ipoteza Dumnezeu. Ceea ce explică
de ce determinismul a eşuat
în antrepozitele istoriei.
Contrariul hazardului
nu este necesitatea, ci posibilul.
La Vallée de l’Étonnement est une vallée
quantique : la contradiction et l’indéterminé
guettent le voyageur.
On peut postuler l’existence d’un principe
général d’indétermination, agissant dans
tous les processus de la réalité.
Son fondement scientifique est
la présence universelle de l’inconnu.
Ceux qui explorent un point trouvent
plus de merveilles que dans l’univers entier.
Car l’univers est né d’un point.
C’est pourquoi l’univers se trouve caché
dans chaque point de ce monde.
Pourquoi n’y-a-t-il que trois dimensions
d’espace et une dimension de temps ?
La Nature est-elle moins inventive que
les physiciens et les mathématiciens ?
Quand il n’y a plus d’issue dans l’espace et
dans le temps, la seule solution qui reste est
nécessairement u-topique et a-temporelle.
C’est pourquoi le fondement de la Réalité
est le non-espace et le non-temps.
168
99
100
101
102
103
Teoreme poetice
Valea Uimirii este o vale cuantică:
contradicţia şi indeterminatul
îl pândesc pe călător.
Se poate postula existenţa unui principiu
general de indeterminare, acţionând
în toate procesele realităţii. Temeiul său
ştiinţific este prezenţa universală
a necunoscutului.
Cei care explorează un punct găsesc în el
mai multe miracole decât în tot universul.
Căci universul s-a născut dintr-un punct.
De aceea el se află ascuns în orice punct
al acestei lumi.
De ce nu există decât trei dimensiuni
ale spaţiului şi una singură a timpului?
Natura este oare mai puţin inventivă
decât fizicienii şi matematicienii?
Atunci când nu mai există ieşire în spaţiu
şi în timp, singura soluţie care rămâne
este neapărat utopică şi a-temporală.
De aceea fundamentul Realităţii
este non-spaţiul şi non-timpul.
La Nature
Un espace-temps est aboli par un autre
espace-temps. Tous les espaces-temps sont
abolis par le tiers universellement inclus.
Qu’est-ce qu’il en reste ?
La « réalité voilée » est une notion fertile :
elle nous encourage à rechercher l’Évidence
Absolue. Mais si l’on croit pouvoir dévoiler
la réalité voilée on retombe dans le piège
du néant. Combien de niveaux de Réalité
y a-t-il dans la « réalité voilée » ?
La présentation au Temple
n’est pas une représentation.
Une magnifique union des contradictoires :
le « topos atopos » des anciens. Le lieu du
non-lieu, l’espace du non-espace, le temps
du non-temps. Voyage asymptotique,
toujours recommencé.
La compréhension de la notion de temps est
cruciale non seulement pour la philosophie,
mais aussi pour notre vie de tous les jours.
Quand la Tradition appelle le temps l’Unique
Phénomène Idéalement Subjectif, elle va plus
loin que toutes les philosophies modernes.
169
104
105
106
107
108
Natura
Un spaţiu-timp este abolit de un alt
spaţiu-timp. Toate spaţiile-timp sunt
suprimate de universalitatea terţului inclus.
Ce mai rămâne?
„Realitatea voalată“ este o noţiune fertilă:
ea ne încurajează să fim în căutarea
Evidenţei Absolute. Dar dacă ne închipuim
că putem dezvălui realitatea voalată, cădem
din nou în capcana neantului. Câte nivele
de Realitate există în „realitatea voalată“?
Prezentarea la Templu
nu este o reprezentare.
O minunată uniune a contradictoriilor:
„toposul atopos“ al anticilor.
Locul ne-locului, spaţiul ne-spaţiului,
timpul ne-timpului. Călătorie asimptotică,
veşnic reîncepută.
A înţelege noţiunea de timp este crucial,
nu numai pentru filosofie, dar şi pentru
viaţa noastră cea de toate zilele. Atunci
când Tradiţia numeşte timpul Unicul
Fenomen Idealmente Subiectiv, ea merge
mai departe decât toate filosofiile moderne.
Le temps est la mesure cosmique
du changement des systèmes. Qui dit
« mesure » dit aussi « celui qui mesure ».
Qu’est-ce que le temps pour un observateur
capable d’embrasser simultanément tous
les événements de l’Univers ?
Le temps en tant qu’Unique Phénomène
Idéalement Subjectif – fondement
d’une future théorie de la relativité
des différents niveaux de Réalité.
Tout doit se soumettre à l’action
du temps – du microbe jusqu’à Dieu.
L’univers est apparu par une contraction de
Dieu, dit-on. L’homme est-il une contraction
de l’univers ? Cela pourrait expliquer
pourquoi la Terre est probablement le seul
astre habité dans l’univers. « Contraction »
ne veut pas dire « centre ». L’homme en
tant que contraction de l’univers ne conduit
pas à une vision anthropocentrique, mais à
son contraire : une vision anti-copernicienne.
170
Teoreme poetice
109
Timpul este măsura cosmică a schimbării
sistemelor. Cine spune „măsură“ spune
de asemenea „cel care măsoară“.
110
Ce înseamnă timpul pentru un
observator capabil să cuprindă simultan
toate evenimentele Universului?
111
112
113
La Nature
Jakob Boehme nous dit que le temps
se trouve dans l’éternité. L’histoire et
le non-temps se nourrissent l’un de l’autre.
Sans l’impossible, le possible n’est qu’un
jeu sadique, inventé pour justifier
l’irréversibilité du temps.
Timpul ca Unic Fenomen Idealmente
Subiectiv – fundamentul
unei viitoare teorii a relativităţii
diferitelor nivele de Realitate.
Le destin de notre univers physique a été
joué aux dés dans une fraction infinitésimale
de temps. Signe que nous avons le temps
pour bâtir notre propre destin.
Totul trebuie să se supună acţiunii
timpului – de la microb la divinitate.
Pourquoi la réversibilité du temps est si bien
cachée dans l’univers de l’infiniment petit ?
Pour ne pas perturber le cours des astres.
Se spune că universul ar fi apărut printr-o
contracţie a lui Dumnezeu. Este, oare, omul
o contracţie a universului? Aceasta ar putea
explica de ce Terra este probabil singurul
astru locuit din tot universul. „Contracţie“
nu înseamnă „centru“. Omul considerat ca
o contracţie a universului nu ne conduce la
o viziune antropocentrică, ci la contrariul ei:
o viziune anti-coperniciană.
Quel acharnement pitoyable à « démontrer »
la flèche du temps ! Pourquoi cette peur du
non-temps ? Pourquoi présenter son fantasme
comme une nouvelle vision du monde ?
L’infini du temps est l’infini de la mort.
C’est pourquoi l’irréversibilité du temps
est le plus grand scandale métaphysique.
171
114
115
116
117
118
119
Natura
Jakob Boehme ne spune că timpul
se află în eternitate. Istoria şi ne-timpul
se hrănesc unul din celălalt.
Fără imposibil, posibilul nu este decât
un joc sadic, inventat pentru a justifica
ireversibilitatea timpului.
Destinul universului nostru fizic a fost jucat
la zaruri într-o fracţiune infinitezimală
de timp. Semn că avem timp să ne clădim
propriul nostru destin.
De ce reversibilitatea timpului este atât
de bine ascunsă în universul infinitului mic?
Ca să nu perturbe mersul astrelor.
Ce îndârjire jalnică în a „demonstra“
săgeata timpului! De ce această teamă de
ne-timp? De ce să-ţi prezinţi fantasma
drept o nouă viziune asupra lumii?
Infinitul timpului este infinitul morţii.
De aceea ireversibilitatea timpului este
cel mai mare scandal metafizic.
La perturbation introduite
par l’observateur macrophysique
provoque l’irréversibilité du temps.
Imaginons un instant la Nature et l’univers
sans observateur. Dans ce cas, le temps
serait-il réversible ou irréversible ?
Comment comparer sept jours de non-espace
et de non-temps aux sept jours de l’espace
et du temps ? Le seul lien pourrait être,
bien entendu, le méta-nombre Sept.
La méfiance envers les nombres, auxquels
on peut tout faire dire, ne doit pas cacher
l’importance symbolique des méta-nombres.
Comme les arbres ne doivent pas
cacher la forêt.
La Nature est l’ensemble de symboles
incarnés. C’est pourquoi les mots ne peuvent
jamais épuiser la richesse d’un symbole :
ils peuvent, tout au plus, le désincarner.
172
Teoreme poetice
La Nature
La Nature a un double langage : le langage
mathématique et le langage symbolique.
C’est pourquoi il nous est si difficile
de comprendre ce qu’elle veut nous dire.
120
Perturbarea introdusă de
observatorul macrofizic provoacă
ireversibilitatea timpului.
121
Să ne închipuim o clipă Natura
şi universul fără observator. În acest caz,
timpul ar fi reversibil sau ireversibil?
La généralisation du théorème de Peirce :
le Trois et le Sept sont les deux
méta-nombres qui engendrent
toutes les proportions de la Raison.
Cum să compari şapte zile de non-spaţiu
şi de non-timp cu cele şapte zile
ale spaţiului şi timpului ? Singura legătură
ar putea fi, bineînţeles, meta-numărul Şapte.
L’abstraction est une partie de la Réalité.
122
123
124
Neîncrederea faţă de numere, pe care le poţi
face să spună orice, nu trebuie să ascundă
importanţa simbolică a meta-numerelor.
Aşa cum copacii nu trebuie
să ascundă pădurea.
Natura este totalitatea simbolurilor
încarnate. De aceea cuvintele nu vor putea
niciodată să epuizeze bogăţia unui simbol:
ele pot, cel mult, să-l dezincarneze.
La Nature engendre sa propre histoire.
Parler donc de l’histoire de l’univers est
un abus de langage. L’univers physique,
les logiques humaines et l’histoire de
l’humanité sont trois facettes de la Nature.
Deux lois universelles de gravitation et
d’anti-gravitation régissent les différents
niveaux de Réalité. La loi de gravitation
universelle agit dans la Nature et la loi de
l’anti-gravitation universelle agit dans
l’anti-Nature. On comprend ainsi pourquoi
on confond si aisément Nature et anti-Nature.
173
125
126
127
128
129
Natura
Natura are un limbaj dublu:
limbajul matematic şi limbajul simbolic.
De aceea ne este atât de greu
să pricepem ce vrea să ne spună.
Generalizarea teoremei lui Peirce:
Trei şi Şapte sunt cele două meta-numere
din care iau naştere
toate proporţiile Raţiunii.
Abstracţiunea este o parte a Realităţii.
Natura zămisleşte propria sa istorie.
A vorbi despre istoria universului
este, aşadar, un abuz al limbajului.
Universul fizic, logicile umane şi istoria
omenirii sunt trei faţete ale Naturii.
Două legi universale ale gravitaţiei
şi antigravitaţiei dirijează diferitele nivele
de Realitate. Legea gravitaţiei universale
acţionează în Natură, iar legea
antigravitaţiei universale acţionează
în anti-Natură. Se poate astfel înţelege de ce
se confundă aşa uşor Natura cu anti-Natura.
La chute d’Adam est-elle la première
manifestation de la gravitation universelle ?
Comment un être creux a-t-il pu prendre
possession de ce monde ? À moins que le
monde ne soit son Maître, car il est creux.
Tomber vers le néant, monter vers
l’Évidence Absolue – les pôles extrêmes
de la gravitation universelle.
L’antigravitation poétique est aussi
universelle que la gravitation physique.
Tomber amoureux – y a-t-il une meilleure
expression de l’anti-gravitation ?
Manifestation directe de la loi de gravitation
universelle généralisée : il est toujours
plus facile de descendre que de monter.
On tombe ainsi inexorablement sur le plus
proche cosmos. L’homme seul échappe
à l’emprise de la gravitation universelle :
il peut tomber du bas vers le haut.
174
130
Teoreme poetice
Să fie căderea lui Adam cea dintâi
manifestare a gravitaţiei universale?
131
Cum a putut să pună stăpânire pe această
lume o fiinţă atât de găunoasă? Doar dacă
lumea nu i-ar fi Stăpână, fiindcă e găunoasă.
132
133
134
A cădea spre neant, a urca
spre Evidenţa Absolută – polii extremi
ai gravitaţiei universale.
135
Antigravitaţia poetică este tot atât
de universală ca şi gravitaţia fizică.
A te îndrăgosti, a cădea în dragoste – există
o expresie mai bună pentru antigravitaţie?
Manifestare directă a legii gravitaţiei
universale generalizate: este întotdeauna
mai uşor să cobori decât să urci. Cazi în
felul acesta, inexorabil, spre cosmosul
cel mai apropiat. Omul este singurul
care scapă influenţei gravitaţiei universale:
el poate cădea de jos în sus.
La Nature
Le plus grand massacre de l’histoire
de l’Univers : le nombre grandissant,
avec le temps, des morts sur la Terre.
Horrible vision arithmétique :
si on additionne le nombre de ceux qui ont
vécu avant nous avec le nombre de ceux
qui vivront après nous, on obtient
un chiffre rond – l’infini. (Bien entendu,
s’il n’y a pas la désintégration du proton
ou d’autres cataclysmes cosmiques.)
De quoi nourrir l’univers entier.
Constatation arithmétique évidente :
dans un temps infini, il y aura un nombre
infini de vivants qui ont vécu sur la Terre et
un nombre infini de morts qui seront morts
sur la Terre. La soustraction de ces deux
nombres infinis nous donne un nombre fini
– celui des vivants sur la Terre à un instant
donné. La condition de la vie sur Terre est
donc à ce prix – un nombre infini de morts.
L’univers a-t-il vraiment besoin d’un
nombre infini d’êtres-vivants-chair-à-mort
pour engendrer la vie ?
Ou tout n’est-il qu’un accident de l’infini ?
175
136
137
138
139
Natura
Cel mai mare măcel din istoria
Universului: numărul tot mai mare,
în timp, al morţilor de pe Terra.
Îngrozitoare viziune aritmetică:
dacă adunăm numărul celor care au trăit
înaintea noastră cu numărul celor care
vor trăi după noi, obţinem o cifră rotundă –
infinitul. (Bineînţeles, dacă nu va avea loc
dezintegrarea protonului
sau alte cataclisme cosmice).
Destul ca să fie hrănit întreg universul.
Constatare aritmetică evidentă:
într-un timp infinit, va exista un număr
infinit de fiinţe vii care vor fi trăit pe Terra
şi un număr infinit de morţi care vor fi
murit pe Terra. Diferenţa dintre aceste două
numere infinite ne dă un număr finit – cel
al fiinţelor vii de pe Terra la un moment dat.
Condiţia vieţii pe Terra are, deci, ca preţ
un număr infinit de morţi.
Universul să aibă într-adevăr nevoie de un
număr infinit de făpturi-vii-carne-de-moarte
pentru a genera viaţa ? Sau totul nu e decât
un accident al infinitului?
L’idée que la Terre est l’usine-à-conscience
de l’univers choque notre sensibilité
et notre vanité. Pourquoi ? Devons-nous
tout garder pour nous ?
Le refroidissement continuel de l’univers
est une lente sortie de l’enfer virtuel. Notre
univers physique est un univers-relique,
froid et presque vide. La seule nouveauté
de l’univers est l’apparition de l’homme.
Nous sommes nés dans une tombe étoilée.
Et ainsi l’univers devint à nouveau vivant.
De toute évidence, ce n’est pas l’homme
qui a inventé l’univers, mais l’univers
qui a inventé l’homme. Dans l’enfer
bouillonnant de l’univers primordial
l’homme apparaissait comme un rêve des
particules quantiques. Un rêve quantique
à ne pas raconter aux adultes.
Qui observait l’univers avant l’invention
de l’homme ? L’homme à venir.
Une image poétique : l’univers primordial
décrit par une fonction d’onde d’une inouïe
176
140
141
142
143
Teoreme poetice
Ideea că Terra este uzina-de-conştiinţă
a universului ne şochează sensibilitatea
şi vanitatea. De ce? Oare trebuie
să păstrăm totul pentru noi?
Răcirea continuă a universului este o ieşire
lentă din infernul virtual. Universul nostru
fizic este un univers-relicvă, rece
şi aproape gol. Singura noutate
a universului este apariţia omului.
Ne-am născut într-un mormânt înstelat.
Şi astfel universul redevine viu.
Este evident că nu omul a fost cel care
a inventat universul, ci universul a inventat
omul. În infernul clocotitor
al universului primordial,
omul apărea ca un vis al particulelor
cuantice. Un vis cuantic ce nu trebuie
povestit adulţilor.
Cine observa universul înainte ca omul
să fi fost inventat ? Omul ce avea să vină.
O imagine poetică: universul primordial
descris printr-o funcţie de undă de o nespusă
La Nature
complexité. L’homme serait donc apparu par
une réduction du paquet d’ondes, l’univers
tout entier jouant le rôle d’instrument
d’observation. Cette vision pourrait mettre
fin à des querelles sans fin : hasard et
nécessité, déterminisme – indéterminisme,
darwinisme – non-darwinisme, inné et acquis.
Suprême acte narcissique de l’univers :
inventer l’homme pour se voir lui-même
dans le regard d’un autre.
L’homme est une nuance cosmique.
Plus qu’un abîme : une nuance.
L’auto-organisation cosmique est la forme
suprême de la courtoisie divine : faire
respecter, malgré tout, la liberté de l’homme.
L’homme n’a pas été créé, mais inventé.
Par pur égoïsme : pour assurer
l’auto-reproduction de l’univers.
Et ainsi l’homme est devenu mortel.
Du temps de l’origine du temps et de l’espace,
l’énergie non-différenciée a bien voulu
177
144
145
146
147
148
Natura
complexitate. Omul ar fi apărut printr-o
reducere a pachetului de unde, universul
întreg jucând rol de instrument de observaţie.
Această viziune ar putea pune capăt
nesfârşitelor polemici: hazard şi necesitate,
determinism – indeterminism, darwinism –
non-darwinism, înnăscut şi dobândit.
Suprem act de narcisism al universului:
să-l inventeze pe om pentru a se vedea
pe el însuşi în privirea altuia.
Omul este o nuanţă cosmică.
Mai mult decât un abis: o nuanţă.
Auto-organizarea cosmică este forma
supremă a curtoaziei divine:
a respecta totuşi libertatea omului.
Omul n-a fost creat, ci inventat.
Din pur egoism: pentru a asigura
autoreproducerea universului.
Şi astfel omul a devenit muritor.
Pe vremea izvorârii timpului şi spaţiului,
energia nediferenţiată a binevoit să creeze
créer un couple primordial : une particule
et une antiparticule. Pour se sortir de ce
jardin d’enfer, ce couple a goûté le fruit
interdit réservé à l’énergie non-différenciée.
Le péché originel est donc un péché
quantique. Dieu contre Lucifer.
Une galaxie pour quelques hommes :
subtile économie cosmique.
Sans souffrance volontaire, il n’y a pas de
conscience. Est-ce pour cela que, de réduction
en réduction, l’univers a abouti à l’homme,
pour qu’il prenne possession de la Terre ?
Les anciens avaient raison.
La Terre est le centre de l’univers,
car elle est le seul corps cosmique connu
où se rencontrent Nature et anti-Nature.
L’asymétrie cosmique matière – antimatière
nous a permis d’avoir une Terre d’accueil.
Où nous conduira l’asymétrie cosmique
Nature – anti-Nature ?
178
149
150
151
152
153
Teoreme poetice
o pereche primordială: o particulă şi
o antiparticulă. Pentru a scăpa din această
grădină de iad, perechea a gustat din fructul
oprit rezervat energiei nediferenţiate.
Păcatul originar este, deci, un păcat cuantic.
Dumnezeu împotriva lui Lucifer.
O galaxie pentru câţiva oameni:
subtilă economie cosmică.
La Nature
La nouveauté irréductible de notre cosmos :
l’interaction entre l’homme et la Nature.
L’homme a le privilège d’être l’incarnation
de la triple structure de la Nature : la
Surnature, la Nature intermédiaire et la
Nature créaturelle. Là réside toute différence
entre un homme et une étoile : une étoile
n’est qu’un aspect de la Nature créaturelle.
Nu există conştiinţă fără suferinţă voită.
De aceea, din contracţie în contracţie,
universul a sfârşit prin a ajunge la om.
Pentru ca el să ia în stăpânire Pământul?
L’homme créaturel est l’enfant des étoiles.
L’auto-naissance de l’homme renverse
les rôles : c’est l’univers entier
qui est enfanté par l’homme.
Cei din vechime aveau dreptate.
Pământul este centrul universului,
căci el este singurul corp cosmic cunoscut
unde se întâlnesc Natura şi anti-Natura.
Si l’apparition de l’homme sur Terre est
un accident, je suis obligé de déduire
que l’univers entier est un accident. Parler
de l’évolution de l’Univers est donc
une imposture. Les cosmologues plus ou
moins quantiques devraient revendiquer
le statut de journalistes des faits divers.
Asimetria cosmică materie-antimaterie
ne-a permis să avem un Pământ primitor.
Unde ne va duce asimetria cosmică
Natură – anti-Natură?
L’homme n’est-il qu’une image
de synthèse du Grand Ordinateur ?
179
154
155
156
157
158
Natura
Noutatea ireductibilă a cosmosului nostru:
interacţiunea dintre om şi Natură.
Omul are privilegiul de a fi încarnarea
triplei structuri a Naturii: Supranatură,
Natură intermediară şi Natură creaturală.
Aici se află întreaga diferenţă
dintre un om şi o stea: o stea nu este
decât un aspect al Naturii creaturale.
Omul creatural este copilul stelelor.
Auto-naşterea omului răstoarnă
rolurile: universul întreg
este cel născut de om.
Dacă apariţia omului pe Terra este un
accident, atunci sunt obligat să deduc
că întreg universul este un accident.
A vorbi de evoluţia Universului este, deci,
o impostură. Cosmologii mai mult sau
mai puţin cuantici ar trebui să revendice
statutul jurnaliştilor de fapt divers.
Omul nu este decât o imagine
de sinteză a Marelui Ordinator?
La si féconde contradiction antagoniste
entre l’entropie et l’anthropie. La possibilité
de l’action invisible pour créer l’ordre
du monde nous fait-elle si peur ?
À ajouter à la liste des crimes
contre l’humanité : nier les origines
cosmiques de l’homme.
La double nature de l’homme : Nature et
anti-Nature. La première nature de l’homme
correspond au mouvement naturel de la
Nature, qui se sert de l’homme à ses propres
fins. La deuxième nature correspond
au mouvement contraire de la Nature, qui
permet l’évolution de l’homme. La grandeur
de l’homme consiste en la reconnaissance
et l’acceptation de sa double nature.
L’homme est le participant privilégié
au théâtre cosmique : il est à la fois
l’acteur, le metteur en scène, le spectateur.
Sécréter le mental, le projeter en dehors
de nous, le transformer en être à part entière
pour qu’il prenne possession de la Terre.
C’est cela notre rôle cosmique ?
180
159
160
161
162
163
Teoreme poetice
La Nature
Atât de fecunda contradicţie antagonistă
dintre entropie şi antropie! Posibilitatea
acţiunii invizibile pentru a crea ordinea
lumii ne sperie oare atât de mult?
Le rôle de l’homme en tant que bon acteur :
reconnaître, à sa propre échelle, l’action
des lois communes à toutes les échelles.
Ainsi la pièce peut continuer à être jouée.
De adăugat pe lista crimelor
contra umanităţii: negarea originii
cosmice a omului.
L’information énergétique du vide quantique
est uni-cosmique, tandis que celle de
l’homme est multi-cosmique. C’est ce qui
sauve l’homme de l’emprise du néant.
Dubla natură a omului: Natură
şi anti-Natură. Prima natură a omului
corespunde mişcării naturale a Naturii
care se serveşte de om pentru propriile sale
scopuri. Cea de-a doua natură corespunde
mişcării contrarii a Naturii care permite
evoluţia omului. Grandoarea omului
constă în recunoaşterea şi acceptarea
dublei sale naturi.
Omul este participantul privilegiat
la teatrul cosmic: el este totodată
actorul, regizorul şi spectatorul.
A secreta mentalul, a-l lansa în afara
noastră, a-l transforma în fiinţă destinată
să ia în stăpânire Pământul.
Acesta să fie rolul nostru cosmic?
L’humanité peut initier le big-bang d’un
autre univers. À moins que, fatiguée par ses
rêves, elle ne reste plongée dans le sommeil.
L’auto-destruction de l’espèce humaine
tellement possible aujourd’hui entraînera
la destruction de tous les cosmos.
Le suprême acte mécanique :
le suicide d’un ordinateur.
Notre mépris de la Nature se traduit par
l’anéantissement des échelles. Notre vie
n’est plus réglée sur les deux grandes
échelles cosmiques : le rapport entre l’âge de
l’humanité et l’âge de l’univers et le rapport
181
164
165
166
167
168
Natura
Rolul omului ca bun actor: să recunoască,
la propria-i scară, acţiunea legilor
comune tuturor scărilor.
Astfel piesa poate fi jucată în continuare.
Informaţia energetică a vidului cuantic
este uni-cosmică, pe când cea a omului
este multi-cosmică. Ceea ce-l salvează
pe om de dominaţia neantului.
Omenirea poate iniţia big-bang-ul altui
univers. Doar dacă, obosită de visurile sale,
omenirea nu rămâne cufundată în somn.
Autodistrugerea speciei umane,
atât de posibilă astăzi, va antrena
distrugerea tuturor cosmosurilor.
Supremul act mecanic:
sinuciderea unui ordinator.
Dispreţul nostru faţă de Natură se traduce
prin nimicirea scărilor. Viaţa noastră nu mai
e orânduită pe cele două mari scări cosmice:
raportul dintre vârsta omenirii şi vârsta
universului şi raportul dintre timpul de viaţă
entre le temps de vie de l’homme et l’âge de
l’humanité. Ainsi, prisonniers de l’espace
et du temps, nous croyons être leurs maîtres.
Pourquoi y a-t-il ici autant de soleils
et un si petit nombre d’êtres de lumière ?
L’univers a mis des milliards d’années pour
inventer l’homme et la Terre. Tandis que
l’homme, durant à peine un siècle,
s’est donné les moyens de détruire
entièrement la Terre. Démonstration
éloquente de l’impuissance de l’homme.
Une définition simple de la vie :
retrouver nos origines cosmiques,
trouver notre place cosmique, agir.
Il n’y a pas de code cosmique – fantasme
inventé pour nous rassurer sur notre destinée.
L’ange n’est, bien entendu, ni bête
ni homme. Un entre-deux sans devenir,
éliminé par le jeu des possibles dans
la contraction de l’univers. Les anges
ont-ils été éliminés par sélection naturelle ?
182
169
170
171
172
173
174
Teoreme poetice
al omului şi vârsta omenirii.
Astfel, prizonieri ai spaţiului şi timpului,
ne credem stăpânii lor.
De ce există aici atât de mulţi sori
şi un număr aşa de redus de fiinţe de lumină?
I-au trebuit universului miliarde de ani
pentru a inventa omul şi Pământul.
Pe când omul, în numai un secol,
a găsit mijloacele de a distruge complet
Pământul. Demonstraţie elocventă
a neputinţei omului.
O definiţie simplă a vieţii:
să ne regăsim originile cosmice,
să ne găsim locul cosmic, să acţionăm.
Nu există cod cosmic – fantasmă inventată
ca să ne liniştim în privinţa destinului nostru.
Îngerul nu este, bineînţeles, nici animal,
nici om. Un intermediar fără devenire,
eliminat de jocul posibilelor prin contracţia
universului. Au fost oare îngerii
eliminaţi prin selecţie naturală?
La Nature
L’intérêt de la perfection
est de n’être pas de ce monde.
La Nature permet à l’homme d’éprouver la
réjouissance intellectuelle de la complexité.
Pour mieux goûter ensuite la joie vivante
de la simplicité. Il n’y a pas d’autre voie
pour la compréhension.
Quelle est la relation entre l’imaginaire
de l’homme et l’imaginaire de la Nature ?
Il ne s’agit certainement pas d’une identité.
Alors, de quoi s’agit-il ?
La Nature invente, l’homme découvre.
Mais, quand l’homme invente,
la Nature s’invente elle-même.
Le ternaire de l’attention est isomorphe au
ternaire de la Nature. L’attention de la
Nature créaturelle veille à l’action de
l’homogénéisation. L’attention de la Nature
intermédiaire rend possible l’action
de l’hétérogénéisation. Quant à l’attention
de la Surnature, elle n’est autre que
le regard universellement présent
du tiers secrètement inclus.
183
175
176
177
178
179
Natura
Interesul desăvârşirii este
de a nu aparţine acestei lumi.
Natura îi permite omului să resimtă
bucuria intelectuală a complexităţii.
Ca să poată gusta mai bine
bucuria vie a simplităţii.
Nu există altă cale pentru înţelegere.
Care este relaţia dintre imaginarul omului
şi imaginarul Naturii? Cu siguranţă
nu este vorba de o identitate.
Atunci, despre ce este vorba?
Natura inventează, omul descoperă.
Dar, atunci când omul inventează,
Natura se inventează pe ea însăşi.
Ternarul atenţiei este izomorf ternarului
Naturii. Atenţia Naturii creaturale
veghează asupra acţiunii de omogenizare.
Atenţia Naturii intermediare
face posibilă acţiunea de eterogenizare.
Cât despre atenţia Supranaturii,
ea nu este altceva decât
privirea universal-prezentă
a terţului tainic inclus.
Pouvoir hypnotique de la réalité :
assassinat de l’attention.
La Nature est la matrice vivante de tous
phénomènes, de toutes philosophies, de
toutes religions. C’est pourquoi une religion
qui néglige la Nature se nie elle-même.
La Nature est, par nature, transdisciplinaire.
La difficulté majeure du concordisme :
une seule Nature, plusieurs religions.
Le mariage contre Nature entre la pensée
chrétienne et la pensée aristotélicienne
est une simple erreur de logique.
Il y a trois types de sciences correspondant
aux trois aspects de la Nature : les sciences
exactes qui étudient la Nature créaturelle,
les sciences humaines (dont la mathématique
et la théologie) qui étudient la Nature
intermédiaire et les sciences du tiers
secrètement inclus (dont la Philosophie
de la Nature) qui étudient la Surnature.
184
180
181
182
183
184
185
Teoreme poetice
Puterea hipnotică a realităţii:
asasinat al atenţiei.
Natura este matricea vie a tuturor
fenomenelor, a tuturor filosofiilor,
a tuturor religiilor. De aceea, o religie
care neglijează Natura se neagă pe ea însăşi.
La Nature
L’opposition entre Nature et culture est
absurde. Car la Nature, matrice des matrices,
engendre la culture. Sans la Nature,
la culture n’est qu’un triste mot, bon à tuer.
La Nature et la philosophie –
qui est le serviteur, qui est le Maître ?
Le Maître est certainement ailleurs.
Natura este, prin natura sa, transdisciplinară.
Dificultatea majoră a concordismului:
o singură Natură, mai multe religii.
Uniunea contra Naturii dintre gândirea
creştină şi gândirea aristotelică
este o simplă eroare de logică.
Există trei tipuri de ştiinţe care corespund
celor trei aspecte ale Naturii: ştiinţele
exacte, care studiază Natura creaturală,
ştiinţele umane (printre care matematica şi
teologia), care studiază Natura intermediară
şi ştiinţele terţului tainic inclus
(printre care Filosofia Naturii),
care studiază Supranatura.
La Nature intermédiaire est le royaume de
la Philosophie de la Nature. La Philosophie
de la Nature est une science dure,
tandis que les philosophies, dans la plupart
des cas, sont des sciences molles.
La dure Nature confrontée au cerveau mou.
Le fondement de la nouvelle Philosophie
de la Nature : la Nature comme trans-Nature.
Le chercheur – chercheur scientifique,
chercheur de vérité ou chercheur de Dieu –
ne peut être qu’un hérétique.
Tout simplement parce que
la Nature est elle-même hérétique.
185
186
187
188
189
190
Natura
Opoziţia dintre Natură şi cultură e absurdă.
Căci Natura, matricea matricelor, dă naştere
culturii. Fără Natură, cultura devine doar
un cuvânt fără valoare, bun de ucis.
Natura şi filosofia – cine e servitorul
şi cine este stăpânul? Stăpânul este,
cu siguranţă, altundeva.
Natura intermediară este împărăţia
Filosofiei Naturii. Filosofia Naturii
este o ştiinţă dură, pe când filosofiile,
în cele mai multe dintre cazuri,
sunt ştiinţe moi. Natura dură
confruntată cu creierul moale.
Fundamentul noii Filosofii a Naturii:
Natura ca trans-Natură.
Cercetătorul – căutător ştiinţific,
căutător de adevăr sau căutător
de Dumnezeu – nu poate fi decât un eretic.
Pur şi simplu, pentru că Natura
este ea însăşi eretică.
La Nature est une sorte d’esthète de la
sexualité cosmique. Avec la différence
qu’elle opère elle-même perpétuellement
le passage à l’acte. La Philosophie
de la Nature serait donc la poétique
de la sexualité cosmique.
La foule des théoriciens de la sexualité
cosmique transforme les actes en mots.
Le tout petit nombre d’expérimentateurs
de la sexualité cosmique transforme
les mots en actes. La disproportion de leur
nombre est une nécessité : les uns
ne peuvent pas exister sans les autres.
Le rôle cosmique de l’homme est de veiller
pour que la lumière de l’Évidence Absolue
ne s’éteigne jamais.
186
191
192
193
Teoreme poetice
Natura este un fel de estet
al sexualităţii cosmice. Cu deosebirea
că operează ea însăşi, permanent,
trecerea la act.
Filosofia Naturii ar fi, deci,
poetica sexualităţii cosmice.
Mulţimea de teoreticieni ai sexualităţii
cosmice transformă actele în cuvinte.
Numărul foarte mic de experimentatori
ai sexualităţii cosmice transformă
cuvintele în acte. Disproporţia dintre
numerele lor este o necesitate:
unii nu pot exista fără ceilalţi.
Rolul cosmic al omului este să vegheze
pentru ca lumina Evidenţei Absolute
să nu se stingă niciodată.
BASARAB NICOLESCU
TEO
RE
ME
PO
ETI
CE
LE TIERS
SECRÈTEMENT
INCLUS
X
TERŢUL
TAINIC
INCLUS
Le Tiers secrètement inclus
La seule chose qui vaille vraiment la peine
d’être cherchée dans ce monde
est le tiers secrètement inclus.
L’ambiguïté tient le monde.
Quelle plus grande ambiguïté
que celle du « oui » et du « non » ?
La confusion si courante entre le tiers
secrètement inclus et l’ambiguïté
est engendrée par l’infinie ambiguïté
de la pensée binaire.
La pensée binaire est un des chemins
possibles vers la vérité : la fausse apparence
de la vérité est une passion utile.
L’imposture de la pensée binaire : ne pas
garder sa place. Je ne veux pas diaboliser
la pensée binaire, car elle est déjà diabolique
et elle est extrêmement utile. Je veux
tout simplement la remettre à sa place.
La dualité vie – mort est-elle
à l’origine de la pensée binaire ?
191
Terţul tainic inclus
1
Singurul lucru care merită cu adevărat
strădania de a fi căutat în această lume
este terţul tainic inclus.
2
Ambiguitatea stăpâneşte lumea.
Ce ambiguitate mai mare
decât aceea a lui „da“ şi a lui „nu“?
3
4
5
Confuzia atât de obişnuită
dintre terţul tainic inclus
şi ambiguitate este generată
de ambiguitatea infinită a gândirii binare.
Gândirea binară este una dintre căile
posibile spre adevăr: falsa aparenţă
a adevărului este o pasiune utilă.
Impostura gândirii binare: să nu rămână
la locul ei. Nu vreau să diabolizez gândirea
binară, căci ea este deja diabolică
şi este extrem de utilă. Vreau, pur şi simplu,
s-o repun la locul ei.
La originea gândirii binare
stă, oare, dualitatea viaţă – moarte?
De par sa propre nature, le mental ne peut pas
comprendre le langage du tiers secrètement
inclus. Il en proclame donc l’inexistence.
La logique du tiers exclu est adaptée à la
description d’un seul niveau de Réalité. Elle
est donc nécessaire et utile : elle nous fait
survivre. Mais elle nous empêche de vivre.
Le tiers tristement exclu veut dire « être assis
entre deux chaises ». L’abîme du néant. Celui
qui, sans être bête, n’a jamais vécu le tiers
secrètement inclus n’est pas intelligent.
Il est assis entre deux chaises.
Le non-sens est le signe de l’absence du
tiers secrètement inclus. Il peut nous faire
tourner en rond ad vitam aeternam.
La logique binaire est mortifère. Chercher
toujours le tiers secrètement inclus.
Le suicide d’un individu, le suicide d’une
nation ou le suicide de l’humanité ne sont
que l’aboutissement (et le triomphe)
de la logique binaire.
192
6
7
8
9
10
11
Teoreme poetice
Mentalul, prin propria-i natură,
nu poate înţelege limbajul terţului tainic
inclus. De aceea, îi proclamă inexistenţa.
Logica terţului exclus este adaptată
descrierii unui singur nivel de Realitate.
Ea este, aşadar, necesară şi utilă: ne ajută
să supravieţuim. Dar ne împiedică să trăim.
Tristul terţ exclus înseamnă „a fi aşezat
între două scaune“. Abisul neantului.
Cel care, fără a fi prost, nu a trăit niciodată
terţul tainic inclus, nu este inteligent.
Este aşezat între două scaune.
Non-sensul este semnul absenţei terţului
tainic inclus. El ne face să ne învârtim
în cerc ad vitam aeternam.
Logica binară este purtătoare de moarte.
Să căutăm mereu terţul tainic inclus.
Sinuciderea unui individ, sinuciderea
unei naţiuni sau sinuciderea omenirii
nu sunt decât reuşita (şi triumful)
logicii binare.
La richesse est une visualisation
spectaculaire de l’exclusion du tiers
secrètement inclus. Les guerres, les
révolutions, la famine, la haine ne sont que
les compléments de cette image. La source
cachée en est toujours la logique binaire.
L’occultisme et la technoscience ont une
caractéristique commune : la tentative
d’assassinat du tiers secrètement inclus.
Les pouvoirs pour le pouvoir.
La trivialité cache bien son jeu binaire,
car elle se présente comme carrefour
où aboutissent trois chemins.
Un pianiste connu demande souvent à ses
étudiants : qu’est-ce qu’il y a entre deux notes
d’une partition ? Rien, lui répondent-ils
invariablement. Le professeur leur dit qu’ils
se trompent : entre deux notes, il y a la
première note. Mais il se trompe lui aussi :
il y a et rien et la première note.
Le mal-dire de la pensée binaire –
malédiction des mots – ouverture
vers l’abîme du non-sens.
193
12
13
14
15
16
Bogăţia este o vizualizare spectaculoasă
a excluderii terţului tainic inclus.
Războaiele, revoluţiile, foametea, ura
nu sunt decât complemente
ale acestei imagini. Sursa lor ascunsă
este mereu logica binară.
Ocultismul şi tehnoştiinţa
au o caracteristică comună:
tentativa asasinării terţului tainic inclus.
Puterile pentru putere.
Trivialitatea îşi ascunde bine jocul binar,
căci ea se prezintă ca o răscruce
la care ajung trei drumuri.
Un pianist cunoscut îşi întreabă adesea
studenţii: ce se află între două note dintr-o
partitură? Nimic, îi răspund invariabil
aceştia. Profesorul le spune că se înşeală:
între două note, se află prima notă.
Dar şi el se înşeală: între două note,
se află şi nimic, şi prima notă.
Vorbele înşelătoare ale gândirii binare –
blestem al cuvintelor – deschidere
spre abisul non-sensului.
Dans l’infinie béance du tiers exclu
s’engouffre toute la bêtise du monde.
Le merveilleux et douloureux voyage
du tiers si tristement exclu vers le pays
Concevoir le monde comme une salle
d’attente : la salle des pas perdus
Le vide est plein, le plein est vide
et entre les deux il y a notre regard.
Mourir par tiers, vivre par tiers – quelle
différence ? Le tiers secrètement inclus
n’est pas l’intermédiaire des tiers.
La résonance de tous les niveaux de Réalité –
naissance du tiers secrètement inclus.
Est-ce un hasard si « fléau » veut dire
à la fois « pièce sur laquelle reposent les
194
17
Teoreme poetice
În imensitatea abisală a terţului exclus
se cufundă toată prostia lumii.
18
Minunata şi dureroasa călătorie
a terţului (atât de trist) exclus
către ţara terţului tainic inclus.
19
20
A concepe lumea ca o sală
de aşteptare: sala paşilor pierduţi
ai terţului tainic inclus.
21
22
Să mori printr-un terţ, să trăieşti printr-un
terţ – care-i diferenţa? Terţul tainic inclus
nu este intermediarul vreunui terţ.
Vidul este plin, plinul este vid,
iar între acestea două – privirea noastră.
Rezonanţa tuturor nivelelor de Realitate –
naşterea terţului tainic inclus.
Este, oare, întâmplător că, în limba franceză,
fléau înseamnă şi „piesa pe care sunt
plateaux d’une balance » et « cataclysme,
catastrophe, désastre » ? L’aveuglement
au tiers inclus est un dérèglement cosmique.
Le tiers secrètement inclus n’est peut-être
rien d’autre que le mouvement
perpétuel évolution – involution.
Les différentes facettes du tiers secrètement
inclus : le temps et le non-temps,
l’autonomie et la contrainte, le séparable
et le non-séparable, le visible et l’invisible,
le manifesté et le non-manifesté, la continuité
et la discontinuité, la causalité locale et
la causalité globale, l’onde et le corpuscule,
la symétrie et la brisure de symétrie,
la réversibilité et l’irréversibilité du temps.
À notre ère informatique on confond tout.
Le Grand Ordinateur n’est pas un ordinateur.
Seul l’homme a le privilège de vivre
le code secret du tiers inclus.
Le tiers secrètement inclus est comme
la lumière : son mouvement est le même
dans tous les systèmes de référence.
195
23
24
25
26
27
montate platourile balanţei“, şi „cataclism,
catastrofă, dezastru“? Orbirea la terţul
inclus provoacă o dereglare cosmică.
Terţul tainic inclus poate să nu fie
nimic altceva decât mişcarea
perpetuă evoluţie – involuţie.
Diferitele faţete ale terţului tainic inclus:
timpul şi non-timpul, autonomia şi
constrângerea, separabilul şi non-separabilul,
vizibilul şi invizibilul, manifestatul
şi ne-manifestatul, continuitatea
şi discontinuitatea, cauzalitatea locală
şi cauzalitatea globală, unda şi corpusculul,
simetria şi spargerea simetriei,
reversibilitatea şi ireversibilitatea timpului.
În era noastră informatică, totul e confuzie.
Marele Ordinator nu este un ordinator.
Numai omul are privilegiul de a trăi
codul secret al terţului inclus.
Terţul tainic inclus este ca şi lumina:
mişcarea lui este aceeaşi
în toate sistemele de referinţă.
Le signe le plus accessible du tiers inclus :
l’impossibilité de la manipulation.
Et l’homme et l’univers sont des participants
du sens en tant que troisième.
L’unité dans la diversité et la diversité
par l’unité ne peuvent pas exister sans
la discontinuité du tiers inclus.
Il y a trois formes de connaissance :
la connaissance scientifique,
la connaissance expérientielle et
la connaissance du tiers secrètement inclus.
La rencontre entre ces trois formes engendre
les différents niveaux de connaissance.
La contradiction ternaire est, dans son unité,
a-spatiale, a-temporelle et a-logique.
Mais son auto-interaction engendre
l’espace, le temps et la logique.
Le saint ternaire :
le sans-lieu, le sans-temps et le sans-fond.
196
28
29
30
31
32
33
Teoreme poetice
Semnul cel mai accesibil al terţului inclus:
imposibilitatea de manipulare.
Şi omul, şi universul sunt participanţi
la sens, înţeles ca un al treilea participant.
Unitatea în diversitate şi diversitatea prin
unitate nu pot exista fără discontinuitatea
terţului inclus.
Există trei forme de cunoaştere:
cunoaşterea ştiinţifică, cunoaşterea
experienţială şi cunoaşterea terţului
tainic inclus. Întâlnirea acestor
trei forme dă naştere
diferitelor nivele de cunoaştere.
Contradicţia ternară este, în unitatea ei,
a-spaţială, a-temporală şi a-logică.
Dar auto-interacţiunea ei creează
spaţiul, timpul şi logica.
Sfântul ternar: cel fără loc, cel fără timp
şi cel al genunii fără străfund.
Le ternaire le plus difficile à saisir
est au delà de toute parole :
l’être, le non-être et le sans-fond.
« Voir » signifie le ternaire de la lumière
de la Raison : la lumière physique,
la lumière de l’âme et la lumière noire
du sans-fond. L’une sans l’autre est aveugle.
La double nature de la Nature, la double
nature de l’attention, la double nature
de l’homme – fondement
de la structure trialectique du monde.
Le mot « trialectique » a été forgé
pour distinguer le faux ternaire du tiers
tristement exclu du vrai ternaire du tiers
secrètement inclus. C’est peut-être pourquoi
il déclenche tellement de passions.
Pourquoi Raymond Abellio s’insurgeait-il
avec tellement de véhémence contre la
trialectique ? L’auteur de La structure
absolue percevait peut-être avec une grande
lucidité le vertige infiniment enivrant
engendré par le tiers secrètement inclus.
197
34
35
36
37
38
Ternarul cel mai greu de sesizat
se află dincolo de orice cuvânt:
fiinţa, ne-fiinţa şi fără-străfundul.
„A vedea“ înseamnă ternarul luminii
Raţiunii: lumina fizică, lumina sufletului
şi lumina neagră a fără-străfundului.
Una fără celelalte este oarbă.
Dubla natură a Naturii, dubla natură
a atenţiei, dubla natură a omului –
fundamentul structurii
trialectice a lumii.
Cuvântul „trialectică“ a fost făurit
pentru a distinge falsul ternar al tristului
terţ exclus de adevăratul ternar al terţului
tainic inclus. De aceea, poate,
provoacă atât de multe pasiuni.
De ce ataca Raymond Abellio
cu atâta vehemenţă trialectica?
Autorul Structurii absolute simţea,
poate, cu o mare luciditate,
beţia infinit de ameţitoare
produsă de terţul tainic inclus.
La science n’est certainement pas
un substitut pour une voie spirituelle,
mais elle est la voie royale vers le chemin
étroit du tiers secrètement inclus.
Une facette de l’intelligence :
faire le choix (legere) qui se trouve entre
(inter) deux choix possibles. Intelligence
et tiers inclus sont donc indissociables.
L’arme secrète du tiers inclus :
la parole poétique.
La langue du tiers secrètement inclus
est une langue étrangère :
elle devrait être enseignée à l’école.
Celui qui parle la langue du tiers secrètement
inclus n’est pas fumiste, mais « fumant » :
signe du grand feu de l’Évidence Absolue.
La seule langue universelle est celle
Personne ne réussira jamais à l’inventer.
198
39
40
41
Teoreme poetice
Desigur, ştiinţa nu este
un substitut al unei căi spirituale,
dar este calea regală spre poteca îngustă
a terţului tainic inclus.
O faţetă a inteligenţei: a alege (legere)
ceea ce se află între (inter) două alegeri
posibile. Inteligenţa şi terţul inclus,
aşadar, sunt indisociabile.
Arma secretă a terţului inclus:
cuvântul poetic
42
Limba terţului tainic inclus
este o limbă străină:
ea ar trebui învăţată la şcoală.
43
Cel care vorbeşte limba terţului tainic
ascuns nu este un fumist. El fumegă:
semn al marelui foc al Evidenţei Absolute.
44
Singura limbă universală
este cea a terţului tainic inclus.
Nimeni nu va reuşi vreodată s-o inventeze.
La langue de Jésus
est celle du tiers secrètement inclus.
C’est pourquoi il y a été crucifié.
Jésus était entouré plutôt de femmes, car
elles comprennent mieux que les hommes
la langue du tiers secrètement inclus.
Pourquoi les personnes de la Trinité ne sont
jamais représentées par des femmes ?
Le lien secret entre la Vierge
et le tiers secrètement inclus : la Sophia.
Le génie du christianisme – donner
un corps au tiers secrètement inclus.
La pensée binaire a inventé l’opposition
croyants – incroyants. La pensée
du tiers secrètement inclus remplace cette
opposition par l’interaction contradictoire
entre l’intelligence et la négligence.
199
45
Limbajul lui Iisus este
cel al terţului tainic inclus.
De aceea a fost răstignit.
46
47
48
49
Iisus era înconjurat mai ales de femei,
pentru că ele înţeleg mai bine decât bărbaţii
limba terţului tainic inclus.
50
De ce persoanele Treimii
nu sunt niciodată reprezentate prin femei?
Legătura tainică dintre Fecioară
şi terţul tainic inclus: Sofia.
Geniul creştinismului –
să dea trup terţului tainic inclus
Gândirea binară a inventat opoziţia
credincioşi – necredincioşi. Gândirea
terţului tainic inclus înlocuieşte această
opoziţie prin interacţiunea contradictorie
dintre inteligenţă şi neglijenţă.
Le ternaire divin – mort à soi-même,
miroir de la Nature, naissance de Dieu –
est à la fois source et résultat
de tous les autres ternaires.
Le bootstrap des ternaires : chaque ternaire
est ce qu’il est car tous les autres ternaires
existent à la fois. Conclusion hérétique :
le ternaire divin n’a aucune place privilégiée.
La triade énergie – mouvement – relation
mène le monde.
Il y a bien un malentendu du mal :
mal entendre les sonorités ternaires.
Le tiers secrètement inclus n’a généralement
rien à voir ni avec les ternaires,
ni avec les triades. Le ternaire n’est souvent
qu’une forme sophistiquée du binaire.
On peut remonter jusqu’à la Grande Triade
et ne trouver pourtant aucune trace
Encore un faux ternaire : père, mère, enfant.
L’anti-modèle du tiers secrètement inclus.
200
51
52
53
54
55
56
Teoreme poetice
Ternarul divin – moarte sieşi, oglindă
a Naturii, naştere a lui Dumnezeu –
este, totodată, sursa şi împlinirea
tuturor celorlalte ternare.
Bootstrap-ul ternarelor: fiecare ternar este
ceea ce este, pentru că toate celelalte ternare
există în acelaşi timp. Concluzie eretică:
ternarul divin nu are nici un loc privilegiat.
Triada energie – mişcare – relaţie
conduce lumea.
Există o nouă formă de surzenie:
să nu auzi sonorităţile ternare.
Terţul tainic inclus nu are,
în general, nimic de-a face
nici cu ternarele, nici cu triadele.
Ternarul nu este, adesea, decât o formă
sofisticată a binarului. Putem urca
până la Marea Triadă, fără a găsi, totuşi,
nici o urmă a terţului tainic inclus.
Încă un fals ternar: tată, mamă, copil.
Anti-modelul terţului tainic inclus.
Se méfier du Grand Imitateur – il prend
souvent une forme ternaire, pour nous faire
croire en la présence du tiers secrètement
inclus. Thèse, antithèse, synthèse –
la Grande Triade du Grand Imitateur.
Le ternaire n’est qu’une manifestation
possible du tiers secrètement inclus.
Exemple de binaire où le tiers inclus
est présent : transdisciplinarité –
anti-transdisciplinarité.
Toutes les querelles sur la priorité
du ternaire ou du quaternaire me semblent
vaines : le ternaire engendre le quaternaire,
tandis que le quaternaire se décompose
en triades. C’est pourquoi la croix
a l’apparence d’un quaternaire.
Le fondement de la logique binaire :
la distinction entre hommes et femmes.
Le péché originel.
La trisexualité est le fondement
des droits de l’Homme.
201
57
58
59
60
61
Să nu ne încredem în Marele Imitator –
el ia adesea o formă ternară, pentru a ne face
să credem în prezenţa terţului tainic inclus.
Teză, antiteză, sinteză –
Marea Triadă a Marelui Imitator.
Ternarul nu este decât o manifestare
posibilă a terţului tainic inclus.
Iată un exemplu de binar unde terţul inclus
este prezent: trandisciplinaritate –
anti-transdisciplinaritate.
Toate polemicile privitoare la prioritatea
ternarului sau a cuaternarului
îmi par zadarnice: ternarul naşte cuaternarul,
pe când cuaternarul se descompune
în triade. De aceea crucea
are aparenţa unui cuaternar.
Fundamentul logicii binare:
distincţia dintre bărbaţi şi femei.
Păcatul originar.
Trisexualitatea este fundamentul
drepturilor Omului.
Tous les êtres humains sont trisexués :
Ni hommes, ni femmes, ni androgynes.
Ceux qui se proclament bisexués le font
plutôt par goût de la provocation esthétique.
Bonne preuve qu’ils sont en fait trisexués.
L’amour est non pas représentation,
mais présence du tiers secrètement inclus.
L’acte sexuel compris comme la célébration
du tiers secrètement inclus. La soi-disant
libération sexuelle, quelle grande illusion…
On parle de l’Un métaphysique. Mais
l’Une métaphysique est aussi nécessaire
pour l’engendrement du multiple.
Dans la lumière du tiers secrètement inclus.
Un des défauts majeurs de beaucoup
de domaines de la connaissance,
dont la mécanique quantique :
ils ont plusieurs pères-fondateurs,
mais aucune mère-fondatrice.
202
62
Teoreme poetice
Toate fiinţele omeneşti sunt trisexuate:
Nici bărbaţi, nici femei, nici androgini.
63
64
Cei care se proclamă bisexuaţi o fac mai
degrabă pentru plăcerea provocării estetice.
Bună dovadă că, de fapt, sunt trisexuaţi.
65
Actul sexual înţeles ca celebrare
a terţului tainic inclus. Aşa-zisa
eliberare sexuală, ce mare iluzie…
66
67
Iubirea nu e deloc reprezentare,
ci prezenţă a terţului tainic inclus.
Se vorbeşte de Unul metafizic.
Dar Una metafizică e tot atât de necesară
pentru crearea multiplului,
în lumina terţului tainic inclus.
Unul dintre defectele majore
ale multor domenii de cunoaştere,
printre care mecanica cuantică:
au mai mulţi taţi-întemeietori,
dar nici o mamă-întemeietoare.
La trisexualité est trialectique.
La sexologique n’est donc pas
une injure à l’amour.
Sans la femme, l’homme n’est rien.
La femme peut en dire autant de l’homme –
reconnaissance implicite du troisième sexe.
La sexualité du tiers secrètement inclus
n’est pas encore développée dans l’être.
C’est pourquoi nous ne voyons autour
de nous que des hommes et des femmes.
Le paradoxe du troisième sexe :
le réceptacle est parfaitement développé,
mais il peut rester toujours vide.
Les êtres du troisième sexe fécondent aussi
bien les hommes que les femmes.
Et ils doivent, à leur tour, être fécondés.
Autrefois, on les appelait les Maîtres.
La transmission est une trans-mission.
Le Maître est celui qui maîtrise
son ignorance. C’est pourquoi il peut être
fécondé par le tiers secrètement inclus.
203
68
69
70
71
72
73
Trisexualitatea este trialectică.
Sexologia nu este, aşadar,
o injurie adusă iubirii.
Fără femeie, bărbatul este nimic. Femeia
poate spune acelaşi lucru despre bărbat –
recunoaştere implicită a celui de-al treilea sex.
Sexualitatea terţului tainic inclus
nu s-a dezvoltat încă în fiinţă.
De aceea nu vedem în jurul nostru
decât bărbaţi şi femei.
Paradoxul celui de al treilea sex:
receptacolul este perfect dezvoltat,
dar poate rămâne permanent gol.
Fiinţele sexului al treilea îi fecundează
deopotrivă pe bărbaţi şi pe femei.
Dar la rându-le au nevoie să fie fecundate.
Altădată, erau numite Învăţători.
Transmisiunea este o trans-misiune.
Învăţător este cel care-şi stăpâneşte
ignoranţa. De aceea el poate fi
fecundat de terţul tainic inclus.
Une pensée ouverte se nourrit de toutes les
connaissances passées, présentes et à venir.
C’est pourquoi les vrais Maîtres sont si rares.
Les soi-disant « disciples » d’une pensée
ouverte ne font que phagocyter la pensée
du Maître, la déformer, la caricaturer
et finissent ainsi par se nourrir d’un cadavre.
Un vrai Maître ne peut pas avoir
des disciples, mais des compagnons.
Il stimule ses compagnons
à devenir, à leur tour, des maîtres.
Le Maître a toujours besoin de serviteurs
pour accomplir sa tâche. Mais, humiliés, les
serviteurs se rebellent et tuent le Maître. Il
n’y a qu’une solution – totalement utopique
et donc réaliste – à ce paradoxe tragique :
que nous devenions tous à la fois les maîtres
et les serviteurs les uns des autres.
Quand nous deviendrons tous des Maîtres,
la Terre retrouvera son être. L’abolition
définitive de la guerre sera à ce prix.
La relation entre sagesse et trisexualité
est si évidente, qu’on ne la voit pas.
204
74
75
76
77
Teoreme poetice
O gândire deschisă se hrăneşte cu toate
cunoştinţele trecute, prezente şi viitoare.
De aceea, adevăraţii Învăţători sunt atât
de rari. Aşa-zişii „discipoli“ ai unei gândiri
deschise nu fac decât să fagociteze gândirea
Învăţătorului, s-o deformeze şi caricaturizeze,
sfârşind prin a se hrăni dintr-un cadavru.
Un adevărat Învăţător nu poate avea
discipoli, ci companioni.
El îşi stimulează companionii
ca să devină, la rându-le, Învăţători.
Învăţătorul are întotdeauna nevoie
de slujitori pentru a-şi îndeplini menirea.
Dar, umiliţi, slujitorii se răzvrătesc şi-şi
ucid Învăţătorul. Nu există decât o singură
soluţie – total utopică şi, deci, realistă –
pentru acest paradox tragic: să devenim
deopotrivă învăţătorii şi slujitorii unii
altora. Când vom deveni toţi Învăţători,
Terra îşi va regăsi fiinţa. Acesta va fi preţul
pentru abolirea definitivă a războiului.
Relaţia dintre înţelepciune şi trisexualitate
este atât de evidentă, încât nu se vede.
La mystique est l’expression d’une polarité
féminine. La gnose – celle d’une polarité
masculine. Quelle est la voie du tiers
secrètement inclus ? Certainement
pas la science, qui est une voie androgyne.
À quoi servent les moines ? À garder
la relation amoureuse entre Monos et Una.
Gardiens de la trisexualité.
Nous sommes tous des frères devant
le tiers secrètement inclus. C’est pourquoi
le monde est un grand monastère invisible.
Le tiers secrètement inclus est
le troisième terme de l’Évidence Absolue.
205
78
Mistica este expresia unei polarităţi
feminine. Gnoza – cea a unei polarităţi
masculine. Care este calea terţului tainic
inclus? De bună seamă nu ştiinţa,
care este o cale androgină.
79
La ce servesc monahii? Să păzească
relaţia amoroasă dintre Monos şi Una.
Paznici ai trisexualităţii.
80
81
Suntem cu toţii fraţi în faţa
terţului tainic inclus. De aceea lumea
este o mare mănăstire invizibilă.
Terţul tainic inclus este
al treilea termen al Evidenţei Absolute.
BASARAB NICOLESCU
TEO
RE
ME
PO
ETI
CE
DIEU(X)
XI
DUMNEZE(U/I)
Dieu(x)
Déifier la Nature, naturaliser Dieu,
affirmer la non-dualité, prouver Dieu,
nier Dieu, postuler Nature = Dieu,
prendre la Nature ou Dieu comme source
de toutes les réponses possibles –
multiples manifestations d’une seule
et même logique : la logique binaire.
Depuis la nuit des temps tout a été
dit et écrit sur la divinité et les divinités,
sur Dieu et les dieux, sur leur présence
et leur absence, sur leur existence
et leur inexistence. Pourquoi la Nature
nous force-t-elle à tout recommencer
à chaque instant ?
Pourquoi choisir entre
« Élohim » et « Dieu » :
simple question de nationalité des mots.
Le singulier est dans le pluriel
et le pluriel est dans le singulier.
Le mot „Dieu” ne me gêne pas
du moment qu’il ne s’agit pas
d’une hypothèse.
211
1
2
3
4
Dumneze(u/i)
A sfida Natura, a-l naturaliza pe Dumnezeu,
a afirma non-dualitatea, a-l demonstra
pe Dumnezeu, a-l nega pe Dumnezeu,
a postula Natura=Dumnezeu, a lua Natura
sau pe Dumnezeu ca sursă a tuturor
răspunsurilor posibile – tot atâtea manifestări
ale uneia şi aceleiaşi logici: logica binară.
Din negura timpurilor, totul a fost
spus şi scris despre divinitate şi divinităţi,
despre Dumnezeu şi zei, despre
prezenţa şi absenţa lor, despre
existenţa şi inexistenţa lor.
De ce ne sileşte Natura să luăm totul
de la capăt în fiecare clipă?
Pentru ce să alegem între
„Elohim“ şi „Dumnezeu“?
Este doar o chestiune de naţionalitate
a cuvintelor: singularul se află în plural
şi pluralul în singular.
Cuvântul „Dumnezeu“
nu mă stânjeneşte de vreme ce
nu este vorba de o ipoteză.
Quel spectacle tragi-comique font tous ces
nihilistes, athées et scientifiques, mais aussi
tous ces croyants fanatiques qui se pressent,
comme des mendiants, aux portes du sacré !
Sans se nourrir du cadavre du Dieu de la
pensée binaire, ils ne pourraient pas survivre.
Pourquoi tous les athées que je connais,
à l’exception d’un seul, sont-ils en fait
des anti-théistes ? Et celui qui est vraiment
athée, je ne peux pas le nommer.
L’astuce de l’homme pour se débarrasser
de Dieu : inventer la mathématique humaine.
Il tombe ainsi dans son propre piège.
Certains disent que
Dieu est l’égo absolutisé.
C’est précisément l’égo qui dit cela.
L’humilité des religieux qui refusent
de parler de Dieu est suspecte.
Suprême ruse de la pensée binaire :
identifier ignorance et transcendance.
212
5
6
Teoreme poetice
Ce spectacol tragi-comic oferă toţi aceşti
nihilişti, atei şi oameni de ştiinţă, dar şi
aceşti credincioşi fanatici care se înghesuie
ca milogii la porţile sacrului!
N-ar putea supravieţui, dacă nu s-ar hrăni
din cadavrul Dumnezeului gândirii binare.
Si ce grand ami pouvait savoir combien
je le comprends quand il me dit qu’il a envie
de sortir son pistolet quand il entend le mot
« Dieu » ! La Nature se passe des mots,
mon très cher ami… Mais, au moins,
on peut prononcer le mot « Nature ».
De ce toţi ateii pe care-i cunosc,
cu excepţia unuia singur, sunt de fapt
anti-teişti? Iar pe cel care este
cu adevărat ateu nu-l pot numi.
« Dieu » est un nom propre, « transcendance »
est un substantif et « cosmique » est
un adjectif. Tout le reste est bavardage.
7
Ingeniozitatea omului ca să scape
de Dumnezeu: a inventat matematica
umană. El cade astfel în propria-i cursă.
8
Unii spun că Dumnezeu
este ego-ul absolutizat. Dar tocmai
ego-ul este cel care spune asta.
9
Dieu(x)
Umilinţa monahilor ce refuză
să vorbească despre Dumnezeu e suspectă.
Şiretenie supremă a gândirii binare:
identificarea ignoranţei cu transcendenţa.
Il y a trois types de religions : les religions
du salut terrestre, qui mettent l’homme
à la place de Dieu, pour mieux le tuer ;
les religions du salut divin, qui mettent Dieu
à la place de l’homme, pour mieux le tuer ;
les religions fondées sur le principe
de la Relativité, qui mettent l’homme
tout simplement à sa place.
Au fond, les religions de tous les temps
ont essayé de trouver la clé d’une seule
et même énigme : comment une si haute
lumière a pu trouver refuge en une
si grande pourriture ? Mais il n’y a pas
de clé, parce qu’il n’y a pas d’énigme.
213
10
11
12
13
Dumneze(u/i)
Dacă acest bun prieten ar şti cât de bine
îl înţeleg când îmi spune că-i vine să scoată
pistolul când aude cuvântul „Dumnezeu“!
Naturii nu-i pasă de cuvinte,
dragul meu prieten… Dar, cel puţin,
putem pronunţa cuvântul „Natură“.
„Dumnezeu“ este un nume propriu,
„transcendenţă“ e un substantiv şi
„cosmic“ e un adjectiv. Tot restul e vorbărie.
Există trei tipuri de religii: religiile
mântuirii terestre, care-l aşează pe om
în locul lui Dumnezeu pentru a-l ucide mai
uşor: religiile mântuirii divine care-l aşează
pe Dumnezeu în locul omului, pentru a-l
ucide mai uşor; religiile întemeiate pe
principiul Relativităţii, care-l aşează pe om,
pur şi simplu, la locul lui.
În fond, religiile din toate timpurile
au încercat să afle cheia uneia şi aceleiaşi
enigme: cum de o lumină atât de înaltă
a putut să se refugieze într-o asemenea
putreziciune? Dar nu există cheie,
pentru că nu există enigmă.
Les plus grands adorateurs de Dieu
sont ceux qui le nient.
Prouver Dieu par la science est
une imposture, car il s’agit d’une confusion
des places. Prouver la science par Dieu est
donc aussi une imposture. La seule posture
conforme aux lois est celle de la recherche
de la Science des Sciences.
Les voies de la logique sont impénétrables :
dire que le monde est un canular des dieux
est sacrilège, mais dire que les dieux
sont un canular du monde est acceptable.
Drôle de spectacle ce monde : la naissance
est gratuite, la mort est payante, le metteur
en scène ce sont les acteurs, le texte n’est
pas écrit, les spectateurs sont invisibles.
Quant à l’auteur de la pièce – ce n’est
qu’un sujet de conversation.
Pourquoi choisir entre Dieu et les dieux ?
Dieu a au moins trois visages et les dieux
sont tous unis par la même logique.
214
14
15
16
17
Teoreme poetice
Cei mai mari adoratori ai lui Dumnezeu
sunt cei care-l neagă.
A-l demonstra pe Dumnezeu prin ştiinţă
este o impostură, căci e vorba de o confuzie
a locurilor. A demonstra ştiinţa prin
Dumnezeu este de asemenea o impostură.
Singura atitudine conformă legilor este
căutarea asimptotică a Ştiinţei Ştiinţelor.
Căile logicii sunt de nepătruns:
să spui că lumea este o glumă a zeilor
este un sacrilegiu, dar să spui că zeii
sunt o glumă a lumii este acceptabil.
Ciudat spectacol această lume:
naşterea este gratuită, moartea este cu plată,
regizorul sunt actorii, textul nu este scris,
spectatorii sunt invizibili. Cât despre
autorul piesei – el nu este altceva
decât un subiect de conversaţie.
De ce trebuie să alegem între Dumnezeu
şi dumnezei ? Dumnezeu are cel puţin
trei feţe, iar dumnezeii sunt uniţi prin
Dieu(x)
Monothéisme et polythéisme – encore
un fantasme engendré par la pensée binaire.
Bien entendu, il y a, comme toujours,
une troisième possibilité.
La théologique est la science
de l’orgasme de Dieu.
Quand j’écris « Dieu », j’entends le pluriel.
Quand j’écris « dieux », j’entends le singulier.
Quand je n’écris rien, j’entends Rien.
L’enivrement infini, le vertige infini,
la lucidité infinie : trois mots-clefs
pour approcher l’orgasme de Dieu.
Le vide quantique est la rencontre entre
l’être et le non-être. Le monde visible est
l’être dans le non-être et le monde invisible
est le non-être dans l’être. C’est pourquoi
rien ne peut épuiser la richesse
du vide quantique. Car il est le Rien.
D’orgasme en orgasme,
Dieu naît.
215
18
19
20
21
22
23
Dumneze(u/i)
aceeaşi logică a unităţii. Monoteism
şi politeism – încă o fantasmă creată
de logica binară. Bineînţeles,
există, ca întotdeauna, o a treia posibilitate.
Teologica este ştiinţa
orgasmului divin.
Când scriu „Dumnezeu“, mă refer la plural.
Când scriu „zei“, mă refer la singular.
Când nu scriu nimic, mă refer la Nimic.
Beţie infinită, ameţeală nesfârşită, luciditate
nesfârşită: trei cuvinte-cheie pentru
o primă înţelegere a orgasmului divin.
Vidul cuantic este întâlnirea dintre fiinţă
şi nefiinţă. Lumea vizibilă este fiinţa
în ne-fiinţă, iar lumea invizibilă este
ne-fiinţa în fiinţă. De aceea, nimic
nu poate epuiza bogăţia vidului cuantic.
Căci el este Nimicul.
Din orgasm în orgasm energetic,
Dumnezeu se naşte.
La connaissance est une co-naissance.
Naissance de Dieu et naissance de l’homme.
La tragédie divine : le sacrifice de Dieu
permet la naissance de l’homme.
Mais à un prix : la naissance de Dieu.
La compilation des données cosmologiques
ne peut rien dire sur l’orgasme de Dieu.
Sauf qu’il s’agit d’un événement plausible.
Ceux qui veulent faire travailler Dieu restent
sur place. Ceux qui sont travaillés par Dieu
avancent. C’est là l’origine du mouvement.
Dieu est un dieu de l’ordre, disait Jakob
Böhme. Un dieu qui joue aux dés, un dieu
qui manipule le désordre pour créer l’ordre.
Le dieu qui joue aux dés
est le dieu de la maïeutique.
Le Grand Séparateur nous donne
l’illusion d’un univers du pur ordre ou
du pur désordre. Ce Diable à deux visages
n’est qu’une facette de Dieu.
216
24
25
26
27
28
29
Teoreme poetice
Cunoaşterea este o co-naştere.
Naşterea lui Dumnezeu şi naşterea omului.
Tragedia divină: jertfa lui Dumnezeu
permite naşterea omului.
Dar cu un preţ: naşterea lui Dumnezeu.
Compilarea datelor cosmologice nu poate
spune nimic despre orgasmul divin.
Doar că este vorba de un eveniment plauzibil.
Cei ce vor să-l facă pe Dumnezeu să lucreze,
stau pe loc. Cei ce sunt lucraţi de Dumnezeu
înaintează. Aici se află originea mişcării.
Dumnezeu este un dumnezeu al ordinii,
spunea Jakob Böhme. Un dumnezeu care
joacă zaruri, care mânuieşte dezordinea
pentru a crea ordinea. Dumnezeul care
joacă zaruri este dumnezeul maieuticii.
Marele Separator ne dă iluzia unui univers
al ordinii pure sau al dezordinii pure.
Acest Diavol cu două feţe nu este
decât o faţetă a lui Dumnezeu.
Dieu(x)
Le Diable est le plus grand allié de Dieu
dans le Grand Jeu de la maïeutique.
Diabolos veut dire « celui qui désunit ».
C’est pourquoi le Grand Séparateur
est si utile à l’unité du monde.
Le Diable est une nécessité cosmique :
immense centrale énergétique du désordre à
partir de laquelle l’ordre peut être engendré.
La conversion du Diable
serait une catastrophe cosmique.
Le Grand Indéterminé –
le Dieu qui joue aux dés.
« Le Vieux ne joue pas aux dés » –
écrit Einstein dans une lettre à Bohr.
Einstein se trompait :
et de Vieux, et de jeu.
L’unité de l’enchaînement indéfini
des cosmos échappe à l’action du temps,
elle est. C’est pourquoi Dieu
est soumis à l’action du temps.
217
30
31
32
33
34
Dumneze(u/i)
Diavolul este cel mai mare aliat al lui
Dumnezeu în Marele Joc al maieuticii.
Diabolos înseamnă „cel care desparte“.
De aceea, Marele Separator este
atât de folositor pentru unitatea lumii.
Diavolul este o necesitate cosmică:
imensă centrală energetică a dezordinii,
graţie căreia ordinea poate fi creată.
Convertirea Diavolului
ar fi o catastrofă cosmică.
Marele Nedeterminat –
Dumnezeul care joacă zaruri.
„Bătrânul nu joacă zaruri“ –
scrie Einstein într-o scrisoare către Bohr.
Einstein se înşela: şi în privinţa
Bătrânului, şi în privinţa jocului.
Unitatea înlănţuirii nedefinite a
cosmosurilor scapă acţiunii timpului, ea
este. De aceea divinitatea se supune
acţiunii timpului.
Les archéologues de l’univers essayent
de reconstituer l’orgasme de Dieu à partir
des reliques. Comme les aveugles
qui décrivent l’éléphant blanc en touchant
les différentes parties de son corps.
La valeur numérique du rapport entre
le temps de vie de l’homme et
le temps de vie de l’humanité est la preuve
que l’homme a été créé à l’image de Dieu.
Distinguer orgasme de Dieu et orgasme
cosmique. La pression de l’orgasme
cosmique – l’apparition de notre univers –
est suivie de la dépression cosmique –
l’apparition de l’homme. L’orgasme
de Dieu est éternelle genèse
de la pluralité des cosmos.
La folie des grandeurs de l’univers
engendre galaxie après galaxie, sans aucune
apparente utilité. La folie des grandeurs
des hommes engendre fantasme après
fantasme, tout aussi peu économiques.
Faut-il conclure que notre planète
est le produit d’un fantasme ?
218
35
36
37
38
Teoreme poetice
Arheologii universului încearcă
să reconstituie orgasmul divin plecând
de la relicve. Ca şi orbii care
descriu un elefant alb pipăindu-i
diferitele părţi ale corpului.
Valoarea numerică a raportului dintre
timpul de viaţă al omului şi timpul de viaţă
al omenirii este dovada că omul a fost creat
după chipul lui Dumnezeu.
Dieu(x)
Question hérétique : quel est le rôle
de la Sophia dans l’orgasme de Dieu ?
Pourquoi Dieu-le-Père, le Saint-Esprit,
Jésus, la Vierge, les saints, les anges ne
sont-ils jamais représentés en train de rire ?
L’absence du rire – signe de la dépression
divine ? Heureusement, y a quelques sourires.
Le rire cosmique – l’orgasme cosmique.
Să distingem orgasmul divin
de orgasmul cosmic. Presiunea orgasmului
cosmic – apariţia universului nostru –
este urmată de depresiunea cosmică –
apariţia omului. Orgasmul divin
este eternă geneză a pluralităţii
cosmosurilor.
Grandomania universului generează
galaxie după galaxie, fără o utilitate
aparentă. Grandomania oamenilor
generează fantasme după fantasme,
tot atât de puţin economice. Trebuie oare
să conchidem că planeta noastră
este produsul unei fantasme?
C’est Lupasco qui a introduit l’expression
« orgasme de Dieu ». Un des ses plus beaux
rêves lupasciens : un univers de l’état T
(T du tiers inclus). Des êtres, des planètes,
des soleils, des galaxies, des étoiles dans
l’état T. L’orgasme cosmique permanent.
Bizarre ternaire : Dieu, le Diable, l’Homme.
Son rôle cosmique est une boucle
énergétique : de l’ignorance du Rien
vers la connaissance du Rien.
Entre le Rien et le Tout – notre propre vie.
219
39
40
41
42
43
44
Dumneze(u/i)
Întrebare eretică: care este rolul Sofiei
în orgasmul divin?
De ce Dumnezeu Tatăl, Sfântul Duh, Iisus,
Fecioara, sfinţii şi îngerii nu sunt niciodată
reprezentaţi râzând? Absenţa râsului –
semn al depresiei divine?
Din fericire, există câteva zâmbete.
Râsul cosmic – orgasmul cosmic.
Lupasco este cel care a introdus expresia
„orgasmul“ lui Dumnezeu. Unul dintre
cele mai frumoase vise lupasciene: un
univers al stării T (T de la terţul inclus).
Fiinţe, planete, sori, galaxii, stele
în starea T. Orgasmul cosmic permanent.
Ciudat ternar: Dumnezeu, Diavolul, Omul.
Rolul său cosmic este o buclă energetică:
de la ignorarea Nimicului
către cunoaşterea Nimicului.
Între Nimic şi Tot – propria noastră viaţă.
La connaissance scientifique – description
minutieuse de l’orgasme de Dieu ;
la connaissance expérientielle – se laisser
pénétrer par Dieu. La connaissance
poétique – célébration de l’orgasme de Dieu.
L’oubli que le mot « Dieu » est présent
dans le mot « enthousiasme » –
manifestation de la négligence. Superbe
exemple de la putanisation des mots.
Enthousiasme veut dire être inspiré
ou possédé par la divinité. Pourquoi
cette méfiance de l’enthousiasme ?
La pénétration par Dieu
est-elle si douloureuse ?
Y a-t-il plus haute communion que celle
en l’orgasme de Dieu ? L’orgasme
de Dieu est une explosion poétique –
le big-bang de l’indicible.
La toute-puissance de Dieu
ne saura se limiter à un seul orgasme.
220
45
46
47
48
49
Teoreme poetice
Cunoaşterea ştiinţifică – descriere
minuţioasă a orgasmului lui Dumnezeu;
cunoaşterea interioară – a se lăsa penetrat
de Dumnezeu. Cunoaşterea poetică –
celebrarea orgasmului lui Dumnezeu.
Cuvântul „Dumnezeu“ este prezent
în cuvântul „entuziasm“. A uita
acest lucru este o dovadă de neglijenţă.
Superb exemplu al prostituării cuvintelor.
Entuziasm înseamnă să fii inspirat sau
pătruns de Dumnezeu. De unde vine
suspiciunea faţă de entuziasm?
Pătrunderea în noi a lui Dumnezeu
să fie oare atât de dureroasă?
Dieu(x)
Le monde est soit le royaume de la mort,
soit le royaume de l’affectivité.
Quand l’orgasme de l’affectivité
fera trembler le monde, le monde naîtra.
Qu’est-ce que Dieu ? – se demande
un enfant en se regardant dans un miroir.
Son propre regard lui répond.
Qu’est-ce que la Nature ? – se demande
un physicien en regardant ses équations.
Les symboles mathématiques lui répondent.
Qu’est-ce que l’homme ? – se demande
l’homme en contemplant
son immense pouvoir sur sa planète.
Là il n’y a plus de réponse.
Il n’y a pas de preuve de Dieu.
C’est l’Évidence Absolue.
Există vreo comuniune mai înaltă
decât aceea prin orgasmul divin?
Orgasmului divin este o explozie poetică,
big-bang al inexprimabilului.
Atotputernicia lui Dumnezeu
nu s-ar putea limita la un singur orgasm.
221
50
51
52
Dumneze(u/i)
Lumea este sau împărăţia morţii,
sau împărăţia afectivităţii.
Atunci când orgasmul afectivităţii
va cutremura lumea, lumea se va naşte.
Ce este Dumnezeu? – se întreabă un copil,
uitându-se în oglindă.
Propria lui privire îi răspunde.
Ce este Natura? – întreabă un fizician,
privindu-şi ecuaţiile.
Simbolurile matematice îi răspund.
Ce este omul? – se întreabă omul,
contemplându-şi imensa putere
asupra planetei.
Aici nu mai există răspuns.
Nu există probă a existenţei lui Dumnezeu.
El este însăşi Evidenţa Absolută.
BASARAB NICOLESCU
TEO
RE
ME
PO
ETI
CE
LA VIE
LA MORT
XII
VIAŢA
MOARTEA
La Vie • La Mort
Ce n’est pas Dieu qui fait problème,
mais l’homme.
Le but de la naissance de notre univers :
l’auto-naissance de l’homme.
Ce qui explique pourquoi la terre
est si ridiculement petite et pleine
et notre galaxie
si désespérément grande et vide.
La nouvelle naissance est le passage
d’un niveau de matérialité vers un autre
niveau de matérialité. Pourquoi la nouvelle
naissance a-t-elle trouvé la voie
si détournée de la naissance terrestre ?
La stratégie de l’univers est la naissance
de l’homme. La stratégie de l’homme
est sa nouvelle naissance.
Œuvre plus grande que celle de l’univers.
Nous sommes sous la haute surveillance
des étoiles. Comment s’évader
de la prison cosmique ?
227
1
2
3
4
5
Viaţa • Moartea
Nu Dumnezeu este problema,
ci omul.
Scopul naşterii universului nostru:
auto-naşterea omului.
Ceea ce explică de ce Pământul
este atât de ridicol de mic şi de plin,
iar galaxia noastră atât de deznădăjduitor
de mare şi de goală.
Noua naştere este trecerea de la un nivel
de materialitate la alt nivel de materialitate.
De ce această nouă naştere
a găsit calea atât de ocolită
a naşterii terestre?
Strategia universului este naşterea omului.
Strategia omului este noua sa naştere.
Operă mai mare decât
cea a universului.
Stăm sub înalta supraveghere
a stelelor. Cum să evadăm
din temniţa cosmică?
L’auto-consistance de l’Univers
demande l’auto-naissance conjointe
de l’homme et de Dieu.
L’Incarnation reste un grand mystère :
la désincarnation est sûre, tandis que
la réincarnation est très hypothétique.
La naissance terrestre est l’anti-modèle
de la nouvelle naissance.
C’est pourquoi elle est indispensable.
La symétrie parfaite : travail de Dieu –
l’auto-naissance de Dieu, travail de
l’homme – l’auto-naissance de l’homme.
Car il s’agit, en fait, du même travail.
L’horrible souffrance, la seule : la séparation
de Dieu d’avec lui-même. Acte fondateur
de notre joie de vivre. La générosité
suprême : le sacrifice de l’auto-genèse.
Pourquoi l’imminence de la mort
cache-t-elle à tel point l’éminence de la vie ?
228
Teoreme poetice
6
Auto-consistenţa Universului
cere auto-naşterea conjugată
a omului şi a lui Dumnezeu.
7
Încarnarea rămâne un mare mister;
dezincarnarea este sigură, pe când
reîncarnarea este foarte ipotetică.
8
Naşterea terestră este
anti-modelul noii naşteri.
De aceea este indispensabilă.
9
10
11
Simetria perfectă: lucrare a lui Dumnezeu –
auto-naşterea lui Dumnezeu; lucrare
a omului – auto-naşterea omului.
Căci este vorba de aceeaşi lucrare.
Oribila suferinţă, singura: despărţirea
lui Dumnezeu de el însuşi. Act fondator
al bucuriei noastre de a trăi. Generozitatea
supremă: sacrificiul autogenezei.
De ce iminenţa morţii ascunde într-atâta
eminenţa vieţii?
La Vie • La Mort
Nous vivons à travers les questions.
Nous mourons à travers les réponses. C’est
pourquoi il existe des questions sans réponse.
Devenir soi-même question.
La source de la vie est la Vie
et la source de la mort est la Mort.
C’est pourquoi la Vie commence
là où la vie finit.
La mort en face, la vie derrière –
qu’est-ce qu’il y a entre les deux ?
L’homme est-il un accident compliqué,
une complexité accidentelle
ou bien un accident de la complexité ?
L’Évidence Absurde est la question
qui relie toutes ces questions.
Sans mots, sans aucune pensée
et sans aucune réponse.
Mort entropique, vie anthropique –
où est le tiers secrètement inclus ?
229
12
13
14
15
16
17
Viaţa • Moartea
Trăim prin întrebări.
Murim prin răspunsuri.
De aceea există întrebări fără răspuns.
Să devii tu însuţi întrebare.
Izvorul vieţii este Viaţa,
iar izvorul morţii este Moartea.
De aceea Viaţa începe
acolo unde se sfârşeşte viaţa.
Moartea în faţă, viaţa îndărăt –
ce se află între ele?
Omul este un accident complicat,
o complexitate accidentală sau
un accident al complexităţii?
Evidenţa Absurdă este întrebarea
care leagă între ele toate aceste întrebări.
Fără cuvinte, fără nici un gând
şi fără nici un răspuns.
Moarte entropică, viaţă antropică –
unde se află terţul tainic inclus?
Nous vivons tranquillement le danger
de mort chaque jour de notre vie.
C’est pourquoi nous n’avons pas le temps
de vivre le danger de vie.
Le danger de vie est la mise à mort de la
mort de tous les jours. Toutes les richesses
qui donnent un sens à la mort de tous
les jours sont menacées. C’est pourquoi
nous ressentons la vie comme un danger.
Nous n’avons pas demandé la vie, mais
nous refusons la mort. Nous n’avons pas
demandé la mort et nous refusons la vie.
Au festin des cadavres,
il n’y a que la mort qui trinque.
Au festin des vivants, la mort est chargée
de servir l’élixir de la vie.
Le seul aspect intéressant de la vie sur terre
est la mort. La passion des morts ce sont
les cadavres. La passion des vivants
est la mort. La passion de la mort est la vie.
230
18
19
20
21
22
Teoreme poetice
Trăim liniştiţi primejdia morţii
în fiecare zi a vieţii.
De aceea nu avem timp
să trăim primejdia vieţii.
Primejdia de viaţă este uciderea morţii
de fiecare zi. Toate avuţiile
care dau un sens morţii zilnice
ne sunt ameninţate. De aceea
resimţim viaţa ca pe un pericol.
Nu am cerut viaţa, dar refuzăm
moartea. Nu am cerut moartea,
dar refuzăm viaţa.
La ospăţul cadavrelor,
numai moartea ridică paharul.
La ospăţul celor vii, moartea este
însărcinată să toarne elixirul vieţii.
Singurul aspect interesant al vieţii
pe pământ este moartea. Patima morţilor sunt
cadavrele. Patima celor vii este moartea.
Patima morţii este viaţa.
La Vie • La Mort
Il faudrait afficher dans toutes les places
publiques du monde : « Danger de vie ! »
Le rôle de notre petite mort de tous les jours
est de nous faire vivre pour la grande mort.
La mort est le sommeil de la Raison, tandis
que la vie est son éveil. C’est pourquoi,
si nous voulons vivre, nous devons penser,
chaque jour de notre vie, à notre propre mort.
L’immortalité a été épargnée
à l’homme, pour qu’il puisse vivre.
Et ainsi la connaissance lui a été donnée.
L’immortalité signifie le non-changement.
C’est pourquoi l’entropie et la mort
ont été inventées par la Nature.
La mort est absence de l’échange énergétique.
C’est pourquoi elle n’est pas inévitable.
L’actualité immédiate de la vie nous montre
toute la vanité des journalistes de l’être.
231
23
24
25
26
27
28
29
Viaţa • Moartea
Ar trebui puse afişe în toate locurile publice
din lume cu: „Pericol de viaţă!“
Rolul micii noastre morţi de toate zilele e de
a ne face să trăim pentru moartea cea mare.
Moartea este somnul Raţiunii, pe când
viaţa este trezirea ei. De aceea, dacă vrem
să trăim, trebuie să ne gândim în fiecare zi
a vieţii la moartea noastră.
Omul a fost scutit de nemurire,
ca să poată să trăiască.
Şi în acest fel i-a fost dată cunoaşterea.
Nemurirea înseamnă ne-schimbarea.
Iată de ce entropia şi moartea
au fost inventate de Natură.
Moartea este absenţa schimburilor energetice.
De aceea moartea nu este inevitabilă.
Actualitatea imediată a vieţii ne arată
întreaga zădărnicie a jurnaliştilor fiinţei.
Notre soi-disant « vie » n’est qu’un long
sommeil. On comprend ainsi pourquoi
le danger de vie est ressenti, tout du moins
inconsciemment, comme étant considérablement plus grand que le danger de mort.
Tout l’intérêt de notre vie est de rendre
possible l’impossible. Pour le reste,
la vie s’en charge.
La non-vie n’est pas la mort.
C’est ainsi que la particule quantique
contient en elle toute la vie de l’univers.
La fascination entropique
trouve son aboutissement dans la mort.
Sans ouverture pas de salut.
L’augmentation de l’entropie est sans pitié.
Question d’arithmétique : si une infime
fraction de seconde a suffi pour bâtir
potentiellement tout l’univers physique,
combien d’univers pouvons-nous
engendrer dans une vie d’homme ?
232
30
Teoreme poetice
Aşa-zisa noastră ,,viaţă“ nu e decât
un somn îndelungat. Se înţelege astfel
de ce resimţim, cel puţin inconştient,
că pericolul de viaţă este considerabil
mai mare decât pericolul de moarte.
31
Interesul vieţii noastre
este de a face posibil imposibilul.
De rest, are grijă viaţa.
32
Ne-viaţa nu este moartea.
Aşa se face că particula cuantică
conţine în ea toată viaţa universului.
33
34
Fascinaţia entropică îşi găseşte
împlinirea în moarte. Fără deschidere,
nu există mântuire. Sporirea entropiei
este neîndurătoare.
Problemă de aritmetică: dacă o fracţiune
infimă de secundă a fost suficientă
pentru a clădi potenţial tot universul fizic,
la câte universuri putem da naştere
într-o viaţă de om?
La Vie • La Mort
On parle beaucoup de la crise démographique
des vivants, mais on oublie celle des morts.
Il y a tellement de morts sur la terre, qu’il il
n’y aura bientôt plus de place pour les vivants.
Il y a un seul problème métaphysique,
à deux visages : la mort et le sommeil.
Le fondement ontologique du sommeil :
la confusion entre la survie et la sur-vie.
Notre sommeil est comme le vide
quantique : il contient potentiellement
en lui un univers entier.
Le sommeil est-il plus confortable que
l’éveil ? La Terre et l’Univers tout entier
ont-ils un intérêt si profond à nous plonger
dans un sommeil sans fin ?
Le chemin le plus court
entre la vie et la mort est le sommeil.
Le sommeil de l’homme est l’oubli de son
origine poétique. Sommeil pire que la mort.
233
35
36
37
38
39
40
41
Viaţa • Moartea
Se vorbeşte mult despre criza demografică
a celor vii, dar este uitată cea a morţilor.
Sunt atât de mulţi morţi pe pământ, încât
în curând nu va mai fi loc pentru cei vii.
Există o singură problemă metafizică
cu două aspecte: moartea şi somnul.
Temeiul ontologic al somnului:
confuzia dintre supravieţuire şi supra-viaţă.
Somnul nostru este ca şi
vidul cuantic: conţine potenţial
un întreg univers.
Este somnul mai confortabil decât trezirea?
Pământul şi întreg Universul au un interes
atât de mare să ne cufunde
într-un somn fără de sfârşit?
Drumul cel mai scurt
dintre viaţă şi moarte este somnul.
Somnul omului este uitarea originii sale
poetice. Somnul este mai rău decât moartea.
Le vrai sens du suicide :
la négligence de l’attention.
Quelles sont les racines cosmiques
du sommeil et quelles sont celles de l’éveil ?
Est-ce le sommeil qui est le péché capital
de l’homme ou bien l’éveil ?
Un sage nous dit : S’éveiller, mourir, naître.
Description concise de la nouvelle naissance.
Une vie entière suffit-elle
pour parcourir ce long chemin ?
La mort à soi-même n’est ni un droit,
ni une obligation de l’homme.
C’est le prix à payer pour éviter la mort.
Le sens de la vie : le monde réduit
à une seule et même question.
La capacité d’écoute – le plus haut acquis
de la psyché humaine.
234
42
43
44
45
46
47
Teoreme poetice
Adevăratul înţeles al sinuciderii:
neglijarea atenţiei.
Care sunt rădăcinile cosmice ale somnului
şi care cele ale deşteptării?
Să fie somnul păcatul capital
al omului sau poate deşteptarea?
Un înţelept ne spune: trezire, moarte, naştere.
Descriere concisă a noii naşteri.
Este suficientă, oare, o viaţă întreagă
pentru a parcurge atâta drum?
Moartea pentru sine însuşi nu este nici
un drept, nici o obligaţie a omului. E preţul
de plătit pentru a evita moartea cea mare.
Sensul vieţii: lumea redusă
la una şi aceeaşi întrebare.
Capacitatea de a asculta – cea mai înaltă
dobândire a psihismului omenesc.
La Vie • La Mort
Regarder l’histoire de l’humanité comme
l’histoire d’un long sommeil. Mais qui dit
« sommeil » dit aussi « réveil »
et même « éveil ». L’histoire de l’humanité
serait donc la préhistoire de l’éveil.
La guerre – conflit entre les morts-vivants.
La responsabilité est une question d’amour.
C’est pourquoi nous pouvons nous enfanter
nous-mêmes. L’impuissance des robots :
l’auto-genèse leur est impossible.
Les robots enfantent, tout au plus,
d’autres robots. La robotique est la science
du non-engendrement de soi.
Si la reproduction de l’espèce est notre but,
alors nous sommes l’annexe de notre
propre sexe. Si la nouvelle naissance
est notre aspiration, alors le sexe
est le plus précieux de nos serviteurs.
L’amour du tiers exclu : le sexe comme
maître. L’amour du tiers secrètement
inclus : le sexe comme serviteur.
235
48
49
50
51
Viaţa • Moartea
A privi istoria omenirii ca fiind istoria
unui somn lung. Dar cine spune „somn“
spune şi „trezire“, şi chiar „deşteptare“.
Istoria omenirii ar fi, aşadar,
preistoria stării de veghe.
Războiul – conflict între morţii-vii.
Responsabilitatea este o chestiune
de dragoste. De aceea noi ne putem naşte
pe noi înşine. Neputinţa roboţilor:
autogeneza le este imposibilă.
Roboţii nasc cel mult alţi roboţi.
Robotica este ştiinţa neputinţei
de a se naşte pe sine.
Dacă scopul nostru este reproducerea
speciei, atunci suntem anexa propriului
nostru sex. Dacă noua naştere reprezintă
aspiraţiile noastre, atunci sexul este
servitorul nostru cel mai preţios.
Dragostea pentru terţul exclus:
sexul ca stăpân. Dragostea pentru terţul
tainic inclus: sexul ca servitor.
La conversion est un processus
énergétique simple : la transformation
de la Nature en anti-Nature.
Notre pain de tous les jours sert
à notre mort de tous les jours.
Le pain dont parle « Notre Père »
est donc d’un autre degré de matérialité.
L’avènement de l’homme est,
avant tout, expérience.
Le temps irréversible est celui de
l’immortalité de la mort. Quel est le temps
de l’immortalité de la vie ?
Les anciens l’ont bien compris :
nous sommes tous mangés par le temps.
C’est-à-dire par notre propre créature.
Mais une telle évidence met en question
le confort de notre mort de tous les jours.
C’est pourquoi nous avons inventé un si
puissant auto-tranquillisant : le temps objectif.
Certains disent : le temps est fait
pour les imbéciles. Le non-temps aussi.
236
52
53
54
55
56
57
Teoreme poetice
Conversiunea este un proces
energetic simplu: transformarea
Naturii în anti-Natură.
Pâinea noastră cea de toate zilele serveşte
morţii noastre celei de toate zilele. Pâinea
despre care se vorbeşte în „Tatăl Nostru“
aparţine, deci, unui alt grad de materialitate.
Apariţia omului este,
înainte de toate, experienţă.
Timpul ireversibil este
cel al nemuririi morţii. Care este timpul
nemuririi vieţii?
Cei din antichitate au înţeles bine:
suntem toţi devoraţi de timp. Adică
de propria noastră creatură. Dar o asemenea
evidenţă ridică problema confortului morţii
noastre celei de toate zilele. De aceea am
şi inventat un auto-tranchilizant
atât de puternic: timpul obiectiv.
Unii afirmă: timpul este făcut
pentru imbecili. Ne-timpul, de asemenea.
La Vie • La Mort
L’homme peut non seulement produire
le temps, mais aussi remonter le temps et
même abolir le temps. C’est pourquoi il est
non seulement producteur de non-sens,
mais aussi de l’anti-sens et même du sens.
Seule la nouvelle naissance échappe
à l’irréversibilité du temps,
tout comme la création et l’annihilation
des particules quantiques.
Je suis fasciné par les anges aptères :
ils me semblent bien symboliser
que les anges sont des êtres tout faits,
sans aucun devenir.
Nous avons tous l’âge de notre âme.
Il y a des nouveau-nés et d’autres
qui ne sont pas encore nés.
Tous mes grands amis sont des enfants.
Les grands artistes, les grands philosophes,
les grands savants, les grands prophètes
de tous temps ont-ils été tous
des nouveau-nés ?
237
58
59
60
61
62
Viaţa • Moartea
Omul nu numai că poate produce timpul,
dar poate să-l răstoarne şi chiar să-l
suprime. De aceea, el este producător
nu numai de non-sens,
dar şi de anti-sens şi chiar de sens.
Noua naştere este singura
care scapă ireversibilităţii timpului,
exact ca şi crearea şi anihilarea
particulelor cuantice.
Sunt fascinat de îngerii fără aripi:
mi se pare că sunt o reprezentare simbolică,
aceea că îngerii sunt fiinţe împlinite,
dar fără nici un viitor.
Avem toţi vârsta sufletului nostru.
Există nou-născuţi şi alţii
care încă nu s-au născut.
Toţi prietenii mei buni sunt nişte copii.
Marii artişti, marii filosofi, marii savanţi,
marii profeţi din toate timpurile
au fost ei cu toţii
nişte nou-născuţi?
La vie est l’oscillation perpétuelle entre
l’Évidence Absurde et l’Évidence Absolue.
Les deux piliers de la sagesse.
Le ternaire de la vie :
la vie de la mort de tous les jours,
la vie de la nouvelle naissance
et la vie du tiers secrètement inclus.
L’unité de ce ternaire est la vie de la vie.
L’enjeu de la vie est simple : naître.
Il n’y a pas de vie après la mort.
Il y a la vie après la vie
et la mort après la mort.
238
63
64
65
66
Teoreme poetice
Viaţa este oscilaţia permanentă între
Evidenţa Absurdă şi Evidenţa Absolută.
Cei doi stâlpi ai înţelepciunii.
Ternarul vieţii:
viaţa morţii celei de toate zilele,
viaţa naşterii celei noi
şi viaţa terţului tainic inclus.
Unitatea acestui ternar este viaţa vieţii.
Miza vieţii este simplă: să te naşti.
Nu există viaţă după moarte.
Există viaţă după viaţă
şi moarte după moarte.
BASARAB NICOLESCU
TEO
RE
ME
PO
ETI
CE
JE
XIII
EU
Je
S’il est vrai que le problème du sens
n’a pas de sens, je prie tous les acteurs de bien
vouloir quitter la scène. La scène du « Je ».
Et si on renversait les rôles : c’est à Dieu
de prouver l’existence de l’homme.
Débarrassés d’un grave problème, nous
pourrions ainsi commencer notre recherche.
L’être intérieur ne peut apparaître
que par une immense béance a-spatiale,
a-temporelle, a-logique. Mais il se nourrit
de l’espace, du temps, de la logique.
Le chemin le plus court entre
l’infiniment petit et l’infiniment grand
est l’infiniment conscient.
Il y a une seule initiation véritable :
l’auto-initiation. Son but : la rencontre avec
soi-même, après avoir passé les épreuves
de l’infiniment petit et de l’infiniment grand.
Si tu peux répondre à la question : Quelle est
ta passion ?, tu as déjà commencé le voyage.
243
1
2
3
4
5
6
Eu
Dacă este adevărat că problema sensului
nu are sens, atunci rog pe toţi actorii
să părăsească scena. Scena lui „Eu“.
Şi dacă am răsturna rolurile: ar fi în sarcina
lui Dumnezeu să dovedească existenţa
omului. Debarasaţi de o problemă gravă,
ne-am putea începe propria noastră căutare.
Fiinţa interioară nu poate apărea decât
printr-o genune a-spaţială, a-temporală,
a-logică. Dar fiinţa interioară se hrăneşte
cu spaţiu, cu timp, cu logică.
Drumul cel mai scurt dintre
infinitul mic şi infinitul mare
este conştientul infinit.
Există o singură iniţiere veritabilă:
auto-iniţierea. Scopul ei: întâlnirea cu tine
însuţi, după ce ai trecut prin încercările
infinitului mic şi infinitului mare.
Dacă poţi răspunde la întrebarea: Care este
pasiunea ta?, ţi-ai început de călătoria.
Les événements de l’être surgissent dans
le silence intérieur comme des particules
virtuelles dans le vide quantique.
Ainsi naissent les cosmos.
La seule guerre sainte digne de ce nom
est un voyage. Le voyage d’un niveau
de Réalité vers un autre niveau de Réalité.
Reconnaître enfin l’évidence : je ne suis pas.
Autrement, pourquoi entreprendre
le long voyage à la recherche du Simorg ?
La distance de soi-même à soi-même
est plus grande que le rayon de l’univers.
C’est pourquoi elle ne peut pas être abolie
ni par l’espace ni par le temps.
Au delà du singulier et du pluriel :
la trans-présence.
La responsabilité consiste en la prise en
charge de la conjugaison du verbe « être ».
244
7
8
9
10
11
12
Teoreme poetice
Evenimentele fiinţei se ivesc
în liniştea lăuntrică, precum nişte
particule virtuale în vidul cuantic.
Astfel se nasc cosmosurile.
Je
Si je suis, tu es, il est, nous sommes, vous
êtes, ils sont, l’univers est. La conjugaison
des verbes est toujours asymétrique.
Singurul război sfânt care merită acest nume
este o călătorie. Călătoria de la un nivel
de Realitate către alt nivel de Realitate.
La plus haute responsabilité :
la transmission du mystère.
Să recunoaştem în fine evidenţa: eu nu sunt.
Altfel, de ce să întreprinzi lunga călătorie
în căutarea [regelui păsărilor] Simorg*-ului?
« Être signifie être relié » –
disait Alfred Korzybski. Sans l’ouverture
vers l’inconnu, il n’y a pas de liberté.
Distanţa de la sine la sine este
mai mare decât raza universului.
De aceea, ea nu poate fi abolită
nici de spaţiu, nici de timp.
Dincolo de singular şi de plural:
trans-prezenţa.
Responsabilitatea înseamnă a-ţi lua
în sarcină conjugarea verbului „a fi“.
* Regele Păsărilor din poemul filosofic Conferinţa
Păsărilor al poetului persan Attar (sec. XII).
La complicité du regard :
1) je regarde un arbre ;
2) je ressens soudainement la présence
d’un regard qui me regarde
en train de regarder l’arbre ;
3) l’arbre se met, à son tour, à me regarder.
Ainsi s’accomplit le ternaire du regard.
La connaissance commence
par la reconnaissance de l’attention.
Le regard derrière le regard –
double nature de l’attention.
245
Eu
13
14
Dacă eu sunt, tu eşti, el este, noi suntem,
voi sunteţi, ei sunt, universul este.
Conjugarea verbelor e totdeauna asimetrică.
15
„A fi înseamnă a fi reunit“ –
spunea Alfred Korzybski. Fără deschiderea
spre necunoscut, nu există libertate.
16
17
Cea mai înaltă răspundere:
transmiterea misterului.
Complicitatea privirii:
1) eu privesc un copac;
2) resimt deodată prezenţa unei priviri
care mă vede privind copacul;
3) la rândul lui, copacul începe
să mă privească.
În acest fel se împlineşte ternarul privirii.
Cunoaşterea începe
prin recunoaşterea atenţiei.
Privirea dindărătul privirii –
dubla natură a atenţiei.
Le Grand Silence est une attention illimitée :
contempler tous les cosmos passés, présents
ou à venir dans le miroir de la sagesse.
L’attention est un phénomène néguentropique.
Plus nous sommes traversés par l’attention,
plus l’entropie décroît. Plus nous prêtons
attention aux choses du monde, plus
l’entropie augmente. La néguentropie est
engendrée par la présence de l’attention.
Attendre veut dire « être attentif ». L’inattendu
est donc la haute présence de l’attention.
Le hasard fait bien les choses :
attention et a-tension sont indissociables.
Jean-Pierre Brisset avait donc raison :
« Satan » veut bien dire « ça tend ».
« Va au Diable ! » – me dit le Diable.
« Va au Diable ! » – me dit Dieu.
Qui croire ?
Un sens possible de la liberté : ne pas prêter
attention à quoi que ce soit, mais se laisser
remplir et emporter par l’attention. Autrement
dit, on ne peut pas prêter ce qu’on n’a pas.
246
18
19
20
21
22
Teoreme poetice
Je
Marea Tăcere este o atenţie fără limite:
contemplarea tuturor cosmosurilor trecute,
prezente şi viitoare în oglinda înţelepciunii.
Le Grand Inconnu : nous-mêmes.
Ou, tout du moins, une très fidèle image.
Quand le miroir n’est pas brisé.
Atenţia este un fenomen de entropie
descrescătoare. Cu cât suntem mai traversaţi
de atenţie, cu atât entropia descreşte. Cu cât
suntem mai atenţi la lucrurile lumii, cu atât
entropia creşte. Entropia descrescătoare
este zămislită de prezenţa atenţiei.
A aştepta înseamnă ,,a fi atent“. Deci,
Neaşteptatul este înalta prezenţă a atenţiei.
L’être est soumis au principe général
d’indétermination. L’avènement de l’être
est indéterminé, instantané, imprévisible,
même s’il demande la réunion d’un
ensemble de conditions bien déterminées.
Hazardul întocmeşte bine lucrurile:
atenţiune şi a-tensiune sunt indisociabile.
Jean-Pierre Brisset avea dreptate: „Diavol“
înseamnă creare de tensiune prin separare.
„Du-te la Dracu’!“ – îmi spune Dumnezeu.
„Du-te la Dracu’!“ – îmi spune Diavolul.
Pe cine să cred?
Un posibil sens al libertăţii: să nu dai
atenţie la nimic, dar să te laşi cuprins
şi purtat de atenţie. Altfel spus,
nu poţi da cu împrumut ceea ce nu ai.
Tout ce qui nous entoure –
l’invisible rendu visible.
Notre rôle : faire le chemin inverse.
La découverte de l’inconnu
est la fulgurante rencontre avec soi-même.
Le contraire du narcissisme.
Dans le cœur de l’être,
il y a les lettres de la Nature.
Le connu est le passage vers l’inconscience,
tandis que l’inconnu
est le passage vers la conscience.
247
23
24
Eu
Marele Necunoscut – noi înşine.
Sau măcar o foarte fidelă imagine.
Dacă oglinda nu este spartă.
Fiinţa este supusă principiului general
al nedeterminării. Apariţia fiinţei este
nedeterminată, instantanee, imprevizibilă,
chiar dacă ea cere întrunirea unui ansamblu
de condiţii bine determinate.
25
Tot ce ne înconjoară –
invizibilul devenit vizibil.
Rolul nostru: să facem drumul invers.
26
27
Descoperirea necunoscutului
este fulgerătoarea întâlnire cu tine însuţi.
Contrariul narcisismului.
28
Cunoscutul este trecerea spre inconştienţă,
pe când necunoscutul
este trecerea spre conştientă.
În inima fiinţei,
există literele Naturii.
Une définition simple de la conscience :
la seule énergie non-dégradable,
qui va de nulle part à nulle part.
La seule attente intéressante – celle
de l’inattendu. L’inattendu a une nature
quantique. C’est pourquoi les salles
d’attente de l’inattendu sont presque vides.
Le maître intérieur est le messager
de l’être. Les autres Maîtres
sont les messagers du messager.
Y a-t-il d’autre Maître que le maître
intérieur ? Plus précisément, les Maîtres sont
ceux qui ont vu naître leur maître intérieur.
Un enseignement sans Maître
est comme une vierge sans hymen.
Un Maître sans enseignement, aussi.
La richesse intérieure est comme
la richesse extérieure : on ne peut prêter
qu’aux riches. Joyeuse consolation :
l’univers appartient au plus pauvre.
248
29
30
31
32
33
34
Teoreme poetice
O definiţie simplă a conştiinţei:
singura energie nedegradabilă,
care merge de nicăieri către nicăieri.
Singura aşteptare interesantă – cea
a neaşteptatului. Neaşteptatul are o natură
cuantică. De aceea sălile de aşteptare
ale neaşteptatului sunt aproape goale.
Învăţătorul lăuntric este mesagerul fiinţei.
Ceilalţi Învăţători sunt
mesagerii mesagerului.
Există alt Învăţător decât învăţătorul
lăuntric ? Mai precis, Învăţătorii sunt cei care
i-au văzut naşterea învăţătorului lor lăuntric.
O învăţătură fără Învăţător
este ca o fecioară fără himen.
Un Învăţător fără învăţătură la fel.
Bogăţia lăuntrică este la fel ca bogăţia
exterioară: nu se dă cu împrumut
decât celor bogaţi. Frumoasă consolare:
universul aparţine celui mai sărac.
Je
Un accélérateur de particules est visible,
bien entendu, tandis qu’un accélérateur
de conscience est invisible. Mais leur but
est le même : les très hautes énergies.
Il est logique que les vœux prononcés
à l’entrée en religion forment un ternaire –
pauvreté, obéissance, chasteté –, car
ce ternaire est isomorphe au ternaire divin.
Le vœu de pauvreté est très simple
à accomplir : renoncer à toutes
les richesses apportées par l’exclusion
Le voeu d’obéissance signifie
être à l’écoute de soi-même.
La seule difficulté : avoir une bonne oreille.
Le voeu de chasteté signifie
la participation à l’orgasme de Dieu.
La non-identification est
l’autre nom de la vision.
249
35
36
37
38
39
40
Eu
Un accelerator de particule este, bineînţeles,
vizibil, pe când un accelerator de conştiinţă
este invizibil. Scopul lor este însă acelaşi:
energiile foarte înalte.
Este logic ca legămintele făcute la intrarea
în călugărie să alcătuiască un ternar –
sărăcie, supunere, castitate –, căci
acest ternar este izomorf ternarului divin.
Legământul de sărăcie este foarte uşor
de îndeplinit: renunţarea la toate avuţiile
dobândite prin excluderea
terţului tainic inclus.
Legământul de supunere înseamnă
să fii cu urechea îndreptată către tine însuţi.
Singura dificultate: să ai o ureche bună.
Legământul de castitate înseamnă
participarea la orgasmul divin.
Ne-identificarea este
celălalt nume al viziunii.
Le sens de la prison terrestre : ne se laisser,
à aucun prix, enfermer dans la simplicité
d’une réponse ou dans la complexité d’une
question. On peut ainsi comprendre pourquoi
les questions les plus simples engendrent
des réponses d’une complexité infinie.
On devrait commencer la grande unification
cosmique par une toute petite unification :
celle de l’homme lui-même. Comment
un physicien non-unifié peut-il concevoir
une Théorie de Grande Unification ?
L’action accomplie dans
la connaissance rejoint l’inaction.
Le prix de la raison est la folie.
Le prix de la folie est l’éveil.
Zeami est décidément un penseur quantique :
il nous attire l’attention sur l’importance
des intervalles de non-interprétation qui
séparent deux gestes, deux actions, deux
mouvements. C’est dans ce saut quantique
de la non-interprétation que nous pouvons
vraiment jouer notre rôle d’acteurs de la vie.
250
41
42
43
44
45
Teoreme poetice
Înţelesul temniţei pământeşti: să nu te laşi,
cu nici un preţ, închis în simplitatea unui
răspuns sau în complexitatea unei întrebări.
În acest fel se poate înţelege de ce
întrebările cele mai simple dau naştere
la răspunsuri de o infinită complexitate.
Ar trebui ca marea unificare cosmică
să înceapă printr-o foarte măruntă unificare:
aceea a omului însuşi. Cum poate
un fizician neunificat să conceapă o Teorie
a Marii Unificări?
Acţiunea săvârşită cu deplină
cunoaştere regăseşte inacţiunea.
Preţul raţiunii este nebunia.
Preţul nebuniei este trezirea.
Hotărât lucru, Zeami este un gânditor
cuantic: el ne atrage atenţia asupra
importanţei intervalelor de non-interpretare
care despart două gesturi, două acţiuni,
două mişcări. Nu ne putem cu adevărat
juca rolul de actori ai vieţii decât
în acest salt cuantic al non-interpretării.
Je
Les masques sont les gardiens
de l’équilibre du monde.
Faire tomber les masques est un acte salutaire
s’il y a quelque chose derrière les masques.
Notre vrai visage est cosmique. C’est
pourquoi tout masque est comique, tragique,
tragi-comique ou même sans mouvement.
Un mauvais acteur est comme une
marionnette entre les mains de ses propres
masques. Pour un bon acteur les masques
ne sont que le chemin obligé
pour faire surgir notre propre visage.
L’oubli de soi-même par
soi-même engendre des monstres.
Une pièce maîtresse dans le musée des
caricatures cosmiques : « Moi, je suis ».
La tyrannie du mental nous rend
aveugles au tiers secrètement inclus.
251
46
47
48
49
50
51
52
Eu
Măştile sunt paznicii
echilibrului lumii.
Să faci să cadă măştile este un act salutar,
dacă se află ceva îndărătul măştilor.
Adevărata noastră faţă este cosmică.
De aceea, orice mască este comică, tragică,
tragi-comică sau chiar neclintită.
Un actor prost este ca o marionetă
mânuită de propriile sale măşti.
Pentru un actor bun, măştile nu sunt
decât calea de urmat pentru a face
să apară propria noastră faţă.
Uitarea de sine prin sine însuşi
zămisleşte monştri.
O mostră esenţială în muzeul
caricaturilor cosmice: „Eu, eu sunt“.
Tirania mentalului ne face
să devenim orbi pentru terţul tainic inclus.
Celui qui n’a pas vécu l’ivresse des idées
n’a rien compris de ce monde. Mais celui
qui n’a pas su dépasser l’ivresse des idées –
le monde n’est pas digne de lui.
Bonne définition de l’enfer :
tourner perpétuellement en rond.
À vrai dire, tous les cercueils sont vides.
Ou pleins de masques. Qui ne servent
plus à rien. Sauf à garder les apparences.
Notre espace-temps est peut-être
une section d’un espace-temps beaucoup
plus riche. Sommes-nous tous prisonniers
à vie dans la prison de notre espace-temps ?
Tout vient trop tôt ou trop tard :
la vie, l’amour, la mort. Il y a une seule chose
qui vient toujours à temps : le non-temps.
La réalité quadri-dimensionnelle
est sans issue, car elle débouche toujours sur
elle-même. Le seul espoir du prisonnier :
faire germer les semences u-topiques et
a-temporelles profondément ancrées en lui.
252
53
54
55
56
57
58
Teoreme poetice
Cel care n-a trăit beţia ideilor,
n-a înţeles nimic din această lume.
Dar lumea nu e demnă de cel care
a ştiut să depăşească beţia ideilor.
O definiţie bună a infernului:
să te învârteşti fără preget în cerc.
La drept vorbind, toate sicriele sunt goale.
Sau pline cu măşti. Care nu mai servesc
la nimic. Doar să păstreze aparenţele.
Spaţiul-timp al nostru este poate o secţiune
a unui spaţiu-timp mult mai bogat.
Suntem oare toţi prizonieri pe viaţă
în temniţa spaţiu-timpului nostru?
Totul vine ori prea devreme, ori prea târziu:
viaţa, iubirea, moartea. Doar un singur
lucru vine totdeauna la timp: ne-timpul.
Realitatea cvadri-dimensională e fără ieşire,
căci se întoarce întotdeauna asupra ei însăşi.
Singura speranţă a prizonierului:
să facă să încolţească germenii u-topici
şi a-temporali adânc înrădăcinaţi în el.
Je
La tautologique est l’auto-tranquillisant
le plus efficace. Elle seule
peut nommer le sens de la vie.
Il y a un abîme entre être présent
et rendre présent. L’abîme entre
la présentation et la représentation.
D’où vient la confusion malsaine
entre provocation et maïeutique ?
Peur viscérale du tiers inclus ?
Le bonheur des marionnettes :
se laisser guider, sans aucun effort.
Les marionnettes ne sont jamais fatiguées.
Ceux que l’infini effraie
n’ont jamais exploré la béance du fini.
Les marionnettes ne peuvent jamais tirer les
ficelles. Mais elles ont le privilège de pouvoir
penser qu’elles sont capables de le faire.
Le suicide est un faux problème. Quoi que
dise Albert Camus, il ne s’agit pas d’un
253
59
60
61
62
63
64
Eu
Tautologica este auto-tranchilizantul
cel mai eficace. Numai el
poate numi sensul vieţii.
Există o prăpastie între a fi prezent
şi a produce prezenţa. Prăpastia
dintre prezentare şi reprezentare.
De unde vine confuzia nesănătoasă
între provocare şi maieutică?
Teamă viscerală de terţul tainic inclus?
Fericirea marionetelor –
să se lase conduse fără nici un efort.
Marionetele nu sunt niciodată obosite.
Cei care se sperie de infinit
n-au explorat niciodată abisul finitului.
Marionetele nu pot niciodată
să tragă sforile. Dar au avantajul
de a putea gândi că sunt în stare.
Sinuciderea este o falsă problemă.
Orice ar spune Albert Camus, nu e vorba
problème philosophique, mais d’un problème
de logique. Répondre par « oui » ou « non »
à la question « juger que la vie vaut ou
ne vaut pas la peine d’être vécue » revient
à se placer d’emblée dans une logique binaire.
Le suicide comme tautologie : quand on est
déjà mort, pourquoi se suicider ?
Le problème des problèmes est qu’il y aura
toujours des problèmes. En laissant
les problèmes se résoudre tous seuls,
nous pouvons prendre le temps de vivre.
Qu’est-ce que « vivre », sinon le laisser-agir
en soi-même de la discontinuité ?
On nous dit, depuis la nuit des temps,
que ce qui est en haut est comme
ce qui est en bas. Mais personne
ne nous dit ce qu’il y a entre les deux.
Même si je connaissais l’organigramme
complet du ciel, personne ne pourrait
m’indiquer le chemin vers moi-même.
Surtout pas Dieu.
254
65
66
67
68
69
70
Teoreme poetice
de o problemă filosofică, ci de una de logică.
A răspunde prin „da“ sau „nu“
la întrebarea: „socoteşti că viaţa merită
sau nu să fie trăită“ înseamnă să te plasezi
brusc într-o logică binară.
Sinuciderea ca tautologie:
de ce să te sinucizi când eşti deja mort?
Problema problemelor este
că vor exista întotdeauna probleme.
Lăsând problemele să se rezolve singure,
putem găsi timpul ca să trăim.
Ce alta înseamnă ,,să trăieşti“, decât să laşi
să acţioneze în tine însuţi discontinuitatea?
Ni se spune, încă din negura timpurilor,
că ceea ce se află sus este la fel
cu ceea ce este jos. Dar nimeni
nu ne spune ce se află între acestea două.
Chiar dacă aş cunoaşte organigrama
completă a cerului, nimeni n-ar putea
să-mi arate drumul către mine însumi.
Şi, mai cu seamă, nu Dumnezeu.
Je
Celui qui cherche trouve. Et celui qui
trouve n’a rien trouvé. C’est pourquoi le
destin du chercheur est de toujours chercher.
Comment aider Dieu ? Pourquoi dans
le secret de notre vie intérieure
nous percevons sans ambiguïté
cette impérieuse demande d’aide ?
Étranger de naissance,
mon monde est la Nature.
Je n’éprouve aucun besoin de croire :
la fidélité à la Nature m’est suffisante.
Je rêve d’un monde en quête de sa Nature.
Quelle est la différence entre « conquête »
et « quête » ? L’aboutissement de la quête
est le contraire de la conquête.
Il ne faut pas tirer sur les mutants :
ils ne font que suivre la loi quantique.
La redécouverte non-reproductible des
événements de l’être – merveille de la Raison.
255
71
72
73
74
75
76
77
Eu
Cine caută găseşte. Iar cel care găseşte
n-a găsit nimic. De aceea soarta celui
care caută este de a căuta necontenit.
Cum să-l ajutăm pe Dumnezeu?
De ce în taina vieţii noastre lăuntrice,
percepem fără ambiguitate
această imperioasă cerere de ajutor?
Străin din naştere,
lumea mea este Natura.
Nu simt nevoia de a crede. Să fiu credincios
Naturii mi-ajunge. Visez la o lume aflată
în căutarea propriei sale Naturi.
Care este diferenţa între „izbândă“ şi
„căutare“? Împlinirea căutării este
contrariul izbânzii.
Nu trebuie să lovim mutanţii:
nu fac decât să urmeze legea cuantică.
Redescoperirea nereproductibilă
a evenimentelor fiinţei – minunea Raţiunii.
Nous sommes tous des voyageurs
de l’Inconnu, à la recherche
de notre roi oublié, le Simorg.
La suprême peinture : celle qui nous donne
à voir la couleur ultime de notre être.
Faire le silence en soi pour laisser germer
toute la potentialité du réel –
étrange alchimie quantique.
Tout ce que risque le voyageur vers
l’inconnu est de perdre ses propres chaînes.
Notre vrai visage est la limite asymptotique
d’une infinie série de masques. Il est donc
une pure potentialité. Son surgissement dans
la Réalité tient du miracle énergétique –
celui de l’unité cosmique.
Un enfant me demande :
quel était mon visage avant ma naissance ?
Sans réfléchir, je lui réponds :
quel était mon visage avant ma naissance ?
256
Teoreme poetice
78
79
Toţi suntem călători
ai Necunoscutului, în căutarea
regelui nostru uitat, Simorg-ul.
80
81
A crea liniştea lăuntrică pentru a lăsa
să încolţească toată potenţialitatea realului –
ciudată alchimie cuantică.
82
83
Pictura supremă: aceea care ne lasă
să vedem ultima culoare a fiinţei noastre.
Riscul călătorului spre necunoscut
este să-şi piardă propriile lanţuri.
Faţa noastră adevărată este limita
asimptotică a unei serii infinite de măşti.
Faţa este aşadar o pură potenţialitate.
Ivirea ei în Realitate ţine de miracolul
energetic – cel al unităţii cosmice.
Un copil mă întreabă:
care era chipul meu înainte de a mă naşte?
Fără să mă gândesc, îi răspund:
care era chipul meu înainte de a mă naşte?
Je
Le silence intérieur est comme
le vide quantique : tout devient possible.
Même l’univers et même la vie.
Le don suprême de l’homme :
la trans-substantiation.
Tout commence par la passion.
Au delà de la passion il y a l’amour,
au delà de l’amour – l’amitié,
au delà de l’amitié – la connaissance de soi,
au delà de la connaissance de soi – le Rien,
au delà du Rien – le Tout, au delà du Tout –
le miroir de notre propre visage.
L’amour suprême – contempler son propre
visage. Le contraire du narcissisme,
qui n’est que la contemplation d’un masque.
Le masque parfait est celui de l’immobilité.
Il peut laisser surgir la vie sans masque.
Pourquoi le jeu si innocent du miroir –
se voir soi-même tel que l’on est –
fait-il si peur ? Pourquoi le chemin
de soi-même à soi-même
est-il pratiquement inaccessible ?
257
84
85
86
87
Eu
Liniştea interioară este ca vidul cuantic:
totul devine posibil.
Chiar universul şi chiar viaţa.
Darul suprem al omului:
trans-substanţialitatea.
Totul începe cu pasiunea.
Dincolo de pasiune este iubirea,
dincolo de iubire, prietenia,
dincolo de prietenie, cunoaşterea de sine;
dincolo de cunoaşterea de sine, Nimicul;
dincolo de Nimic, Totul; dincolo de Tot,
oglinda propriului nostru chip.
Iubirea supremă – să-ţi contempli propriul
chip. Contrariul narcisismului,
care nu este decât contemplarea unei măşti.
Masca perfectă este aceea a imobilităţii. Ea
poate lăsa să izbucnească viaţa fără de mască.
De ce jocul atât de nevinovat al oglinzii
te înfricoşează – te temi atât de mult
să te vezi pe tine însuţi aşa cum eşti?
De ce drumul de la tine însuţi la tine însuţi
este practic inaccesibil?
Le Simorg est notre propre visage illuminé
par la triple lumière de la Nature
dans le miroir du Grand Indéterminé.
Mes vrais amis m’apportent la vie :
dans le miroir de l’Autre
surgit le tiers secrètement inclus.
La définition de la sincérité est simple :
se voir soi-même, s’ouvrir à la relation
avec l’autre, reconnaître et vivre les lois
cosmiques. On devrait commencer
à apprendre la sincérité à l’école maternelle.
Ainsi le monde deviendra plus vivable.
Se connaître soi-même –
quel étrange paradoxe. Peut-on
se connaître soi-même sans être connu ?
Certains s’étonnent que l’infiniment petit
et l’infiniment grand soient si bien décrits
par les mathématiques, tandis que l’échelle
macro-physique échappe à une telle
description. C’est précisément là que
se trouve la béance de l’infiniment conscient.
258
Teoreme poetice
88
Simorg-ul este propriul nostru chip
luminat de tripla lumină a Naturii
în oglinda Marelui Nedeterminat.
89
Adevăraţii mei prieteni îmi insuflă viaţă:
în oglinda celuilalt,
se iveşte terţul tainic inclus.
90
91
92
Definiţia sincerităţii este simplă:
să te vezi pe tine însuţi, să fii deschis
relaţiei cu celălalt, să recunoşti şi să trăieşti
legile cosmice. Ar trebui începută învăţarea
sincerităţii încă de la grădiniţă. În acest fel,
lumea va deveni mai prielnică vieţii.
Să te cunoşti pe tine însuţi –
ce paradox ciudat! Poţi oare să te cunoşti
pe tine însuţi fără să fii cunoscut?
Unii se miră că infinitul mic
şi infinitul mare sunt atât de bine descrise
în matematică, în vreme ce scara
macro-fizică nu permite asemenea descrieri.
Şi tocmai acolo se află
abisul infinitului conştient.
Je
Le silence intérieur est une ascèse.
On devrait organiser souvent sur toute
la Terre des jeûnes de mots.
Sacrifier les mots : les rendre sacrés.
Ma volonté ultime : être enterré
sous tous les livres que je n’ai pas lus.
Je me cherche partout où je ne suis pas.
Quand on nage à la surface on n’est pas
en danger de vie mais en danger de pouvoirs.
Ordre d’urgences : l’accomplissement des
désirs, accumuler les richesses et les savoirs,
faire comme tout le monde, la considération,
oublier la mort, aller toujours plus vite,
aimer, haïr, dominer les autres (la liste est
infinie). Et, s’il me reste du temps, vivre.
J’ai l’embarras du choix :
poupée de cire, statue de pierre,
poussière. Ne pas choisir est donc
un acte de dignité élémentaire.
259
93
94
95
96
97
98
Eu
Liniştea interioară este o asceză.
Ar trebui organizat pe întreg Pământul
un post al cuvintelor. Sacrificarea
cuvintelor: să le faci să devină sacre.
Ultima mea dorinţă: să fiu îngropat
sub toate cărţile pe care nu le-am citit.
Mă caut pretutindeni unde nu sunt.
Când înoţi la suprafaţă nu eşti în pericol
de viaţă, ci în pericol de puteri.
Ordine a urgenţelor: să-mi îndeplinesc
dorinţele, să strâng averi şi cunoştinţe, să fac
ce face toţi, să capăt consideraţie, să uit
moartea, să iuţesc pasul, să iubesc, să urăsc,
să-i domin pe ceilalţi (lista este nesfârşită).
Şi, dacă-mi mai rămâne timp, să trăiesc.
Mi-e greu să aleg:
păpuşă de ceară, statuie de piatră,
pulbere. A nu alege este, aşadar,
o atitudine de demnitate elementară.
Problème d’arithmétique :
le tiers du corps n’est pas le tiers inclus,
le tiers du sentiment n’est pas le tiers inclus,
le tiers de l’intellect n’est pas le tiers inclus.
C’est l’harmonie de ces trois tiers
qui fait surgir le tiers secrètement inclus.
Ce qui me fait vivre : ce qui se trouve
entre les images, entre les mots,
entre les pensées. Dans le vide de la pensée,
dans le vide du sentiment, dans le vide
du corps se lève la plénitude de la vie.
Le surgissement de l’événement de l’être
est la découverte soudaine
de la simplicité dans la complexité.
Le symbole n’a de signification que par
l’interaction avec tous les autres symboles.
C’est pourquoi il n’est vivant
que dans le secret de la vie intérieure.
Quand je suis ouvert, des millions et des
millions d’idées nouvelles se présentent
sans cesse à moi. Leur fulgurance
explique leur oubli immédiat.
Leur fulgurance ou leur outre-monde ?
260
99
100
101
102
103
Teoreme poetice
Problemă de aritmetică:
treimea corpului nu este terţul inclus,
treimea sentimentului nu este terţul inclus,
treimea intelectului nu este terţul inclus.
Doar armonia acestor trei treimi
face să izvorască terţul tainic inclus.
Ceea ce mă face să trăiesc:
ceea ce se află între imagini, între cuvinte,
între gânduri. În vidul gândirii, în vidul
sentimentului, în vidul corpului,
se iveşte plenitudinea vieţii.
Ivirea evenimentului fiinţei
înseamnă să descoperi brusc
simplitatea în complexitate.
Simbolul nu are semnificaţie decât prin
interacţiunea cu toate celelalte simboluri.
De aceea, el nu este viu
decât în taina vieţii lăuntrice.
Je
Le seul regret de ne pas être immortel :
ne pas pouvoir dire tout ce que j’ai à dire.
Suprême orgueil : comme si j’étais
le seul dans ce monde
à pouvoir dire ce que j’ai à dire.
Le non-agir est la suprême action.
Par exemple, le vide quantique
est le siège du non-agir et pourtant
il contient potentiellement tout l’univers.
Pourquoi y a-t-il si peu d’acteurs
qui portent leur âme sur leur visage ?
Un bon acteur n’est-il pas tout simplement
celui qui trouve sa place
dans le mouvement de l’énergie cosmique ?
Le signe d’une recherche accomplie :
arriver nulle part.
Le jeu de l’être : je.
Când sunt deschis, milioane
şi milioane de idei noi
se stârnesc în mine neîncetat.
Fulguranţa lor le explică uitarea imediată.
Fulguranţa sau ivirea lor de peste lumi?
Le plus grand mystère poétique : voir,
pour la première fois, son propre visage.
Au seuil de la chambre du Simorg :
fête de deuil, fête de naissance.
261
104
105
106
107
108
109
Eu
Singurul regret că nu sunt nemuritor:
nu pot spune tot ce am de spus.
Suprem orgoliu: ca şi cum aş fi
singurul de pe lumea aceasta,
care să poată spune ce am eu de spus.
Non-acţiunea este acţiunea supremă.
De exemplu, vidul cuantic
este sediul non-acţiunii şi, totuşi,
conţine potenţial întregul univers.
De ce sunt atât de puţini actori
care-şi poartă sufletul pe faţă?
Un bun actor nu este tocmai acela
care-şi găseşte locul
în mişcarea energiei cosmice?
Semnul căutării împlinite:
să ajungi nicăieri.
Jocul Fiinţei – Eu Sunt.
Cel mai mare mister poetic: să-ţi vezi,
pentru prima oară, propria faţă.
În pragul odăii Simorgului:
sărbătoare de doliu, sărbătoare de naştere.
La soudaineté de l’événement de l’être
est la preuve irréfutable
de l’interdépendance universelle.
Ceux qui, sur le vaisseau spatial Terre,
s’arrêtent au début du voyage, retournent
à la poussière. Ceux qui, au cours du voyage,
sont effrayés par les difficultés du voyage
et s’arrêtent, retournent à la poussière. Seuls
ont une chance les chevaliers de l’Inconnu.
Dans le regard d’un petit enfant, il y a tout
l’univers. Parce qu’il ne pense pas. Il est.
Connaître – être connu –
reconnaître – naître.
Notre vrai visage n’est pas le masque
du visage. Derrière le masque du visage,
il y a le masque de la tête ; derrière le masque
de la tête il y a le masque du sentiment ;
derrière le masque du sentiment, il y a
le masque du corps ; derrière le masque
du corps il y a le masque du visage.
Seuls les êtres d’anti-lumière
peuvent voir notre vrai visage.
262
110
111
112
113
114
Teoreme poetice
Apariţia bruscă a evenimentului fiinţei
este dovada irefutabilă
a interdependenţei universale.
Aceia care, pe vasul spaţial Terra,
se opresc la începutul călătoriei, se întorc
în ţărână. Cei care, în decursul călătoriei,
se sperie de dificultăţi şi se opresc,
se întorc în ţărână. Singurii care au o şansă
sunt cavalerii Necunoscutului.
În privirea unui copil, se află tot universul.
Pentru că el nu gândeşte. El este.
A cunoaşte – a fi cunoscut –
a recunoaşte – a te naşte.
Adevărata noastră faţă nu este
masca feţei. Îndărătul măştii feţei,
se află masca capului; îndărătul măştii
capului, se află masca sentimentului;
îndărătul măştii sentimentului,
se află masca corpului; şi îndărătul măştii
corpului, se află masca feţei.
Numai fiinţele de anti-lumină
pot vedea adevărata noastră faţă.
Je
Le féminin du « Je » : la Joie.
Les deux mots ont la même signification :
l’entièreté de l’Être.
La joie est la mesure de la Réalité Absolue.
Elle est le premier signe de sa manifestation.
La joie ne peut jamais être saturée,
car elle se nourrit de l’Évidence Absolue.
Quand « Je » embrasera
tous les cosmos de sa lumière,
il pourra dire enfin : « Je suis ».
Un jour à nouveau quelqu’un sortira
des rangs et nous dira que tout est faux.
Et nous saurons qu’il dit la vérité.
Faut-il pour autant le fusiller, au nom de la
logique barbare de la non-contradiction ?
263
115
116
117
118
Eu
Femininul lui „Eu“ : Bucuria.
Ambele cuvinte au aceeaşi semnificaţie :
totalitatea Fiinţei.
Bucuria este măsura Realităţii Absolute.
Ea este primul semn al manifestării sale.
Bucuria nu poate fi saturată niciodată,
căci ea se hrăneşte din Evidenţa Absolută.
Atunci când ,,Eu“ va incendia
toate cosmosurile cu lumina lui,
va putea spune, în sfârşit: „Eu sunt“.
Într-o zi, din nou, cineva va ieşi din rânduri
şi ne va spune că totul e minciună.
Şi noi vom şti că el spune adevărul.
Trebuie oare să-l ucidem, în numele
logicii barbare a non-contradicţiei?
Colophone
267
Colofon
Le tirage de 500 exemplaires de ce livre
bénéficie, pour la première fois en roumain,
de la traduction complète du texte
de l’édition originale en français, traduction
faite par L.M. Arcade et par l’auteur.
Tirajul de 500 de exemplare din această
carte beneficiază, pentru prima oară
în limba română, de traducerea completă
a textului ediţiei originale în limba franceză,
traducere făcută de L.M. Arcade şi de autor.
200 exemplaires sont numérotés
de 1/200 à 200/200 et comportent
la signature olographe de l’auteur.
200 de exemplare sunt numerotate
de la 1/200 până la 200/200
şi comportă semnătura olografă a autorului.
Conception graphique et illustrations :
Mircia Dumitrescu
Mise en page et composition :
Anna-Mária Orbán
Le livre est publié par la maison d’édition
Curtea Veche Publishing de Bucarest,
éditeur Grigore Arsene
Rédaction et correction d’épreuves :
Mihnea Gafiţa
Impression réalisée à l’imprimerie de la
Régie Autonome « Le Moniteur Officiel »,
sur papier chamois de 120 gr./m2,
couverture sur carton de 300 gr./m2,
reliure par brochage,
format 220 x 200 cm.
Concepţie grafică şi ilustraţii:
Mircia Dumitrescu
Aşezare în pagină şi tehnoredactare:
Anna-Mária Orbán
Cartea este publicată de editura
Curtea Veche Publishing din Bucureşti,
editor Grigore Arsene
Redactare şi corectură:
Mihnea Gafiţa
Tiparul realizat la tipografia
Regiei Autonome „Monitorul Oficial“,
pe hârtie chamois de 120 gr./m2,
coperta pe carton de 300 gr./m2,
legătura prin broşare,
format 220 x 200 cm.
BASARAB NICOLESCU
TEO
RE
ME
PO
ETI
CE
I Nivele de Realitate / 7
7 / Niveaux de Réalité
21 / La Raison II Raţiunea / 21
47 / Science et tradition III Ştiinţă şi tradiţie / 47
65 / Le Sense IV Sensul / 65
79 / La Transdisciplinarité V Transdisciplinaritatea /79
95 / La poétique quantique VI Poetica cuantică / 95
111 / La Cosmodernité VII Cosmodernitatea / 111
135 / La Bêtise VIII Prostia / 135
147 / La Nature IX Natura / 147
189 / Le tiers secrètement inclus X Terţul tainic inclus / 189
209 / Dieu(x) XI Dumneze(u/i) / 209
225 / La vie – la Mort XII Viaţa – Moartea / 225
241 / Je XIII Eu / 241
267 / Colophone
Colofon / 267

Nicolescu refacut_cu desene_Layout 1.qxd

Transcription

Documents pareils

La Villa d`Este

Réunion Pre-COP - WetlandCare Australia

EXERCICES D`APPLICATION A. Trouvez les questions

Recogida de firmas

Notre Agence - iris realty

Futon WARNING

TIVOLI ROME

accord general sur les tarifs

Article après 28 et 29 mai 2016 - Pertuis-Este